CtEDO 14.12.2010 Auto

AFFAIRE CAPOZZI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
14.12.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE CAPOZZI c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA CAPOZZI c. ITALIA (solicitarea nr. 328/03) HOTĂRÂREA Satisfacție echitabilă STRASBURG 14 decembrie 2010 DEFINITIVF 14/03/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Capozzi c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Guido Raimondi, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 23 noiembrie 2010, Renunță hotărârea pe care a adoptat-o aceasta, adoptată la această dată de procedură La originea cazului (n 3528/03) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, Davide Capozzi (atractivul), în numele său și în numele surorilor sale Adele și Luisa Capozzi, a sesizat Curtea la 2 decembrie 1998 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților fundamentale ( Curtea a hotărât că din lipsa oricărei disponibilități a terenului în cauză, combinată cu imposibilitatea de a remedia situația incriminată, a generat consecințe destul de grave pentru ca reclamantul să fi suferit o expropriere de facto, incompatibilă cu dreptul său la respectarea bunurilor sale și care nu respectă principiul preeminenței dreptului (Capozzi c. Italia, nr 3289/03, § 33, 3 August 2006). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamantul solicita o sumă corespunzătoare valorii de piață actuale a terenului plus o indemnizație pentru nejurisdicția terenului în timpul ocupației autorizate (aproximativ 900 000 EUR) și o sumă pentru lipsa de câștig calculată sub forma costurilor de construcție a clădirilor ridicate; în plus, reclamantul solicita o despăgubire pentru daune morale și rambursarea cheltuielilor suportate în cadrul procedurii de la Strasbourg. Problema aplicării articolului 41 din convenție care nu se află în stare de fapt, Curtea l-a rezervat și a invitat guvernul și reclamantul să prezinte în scris observațiile lor cu privire la această chestiune în termen de trei luni și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 43 și punctul 3 din plan). Termenul de trei luni se încheie fără ca părțile să ajungă la un acord. Atât reclamantul, cât și guvernul au prezentat observații. ÎN DREPT, în conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 297,77 EUR reprezentând valoarea de piață actuală a terenului plus o compensație pentru neexploatarea terenului în timpul ocupației autorizate și lipsa de câștig calculată sub forma costului de construcție al clădirilor construite. Guvernul se opune acestui lucru și susține că satisfacția echitabilă nu trebuie să corespundă compensării integrale a prejudiciului suferit. Prin urmare, susține că Curtea nu trebuie să acorde decât o sumă corespunzătoare valorii terenului în litigiu în momentul ocupației materiale, din care se scad eventualele sume percepute la nivel național. În plus, el contestă calculele efectuate de reclamant și observă că pretențiile sale nu sunt dovedite. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări implică obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). 11. ((satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, Marea Cameră a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție a clădirilor construite de stat pe terenuri. 12. Conform noilor criterii stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii totale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza ordonată de instanța competentă în cursul procedurii interne. În al doilea rând, odată ce se deduce suma eventual acordată la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și trebuie să fie însoțită și de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenurilor. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 13. În cazul de față, reclamantul și-a pierdut proprietatea asupra terenului său în 1982. Din expertiza ordonată de instanțele interne în cursul procedurii naționale rezultă că valoarea bunului la acea dată era de 40 000 ITL pe metru pătrat (punctul 14 din hotărârea principală 14. Având în vedere aceste elemente și hotărând în mod echitabil, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantului 330 000 EUR pentru prejudiciul material, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe această sumă. 15. Rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită ca urmare a exproprierii în litigiu. Cu titlu de prejudiciu moral, reclamantul solicită suma de 300 000 EUR 17. Guvernul se opune și consideră că nu se datorează nicio sumă din cauza prejudiciului moral, deoarece acest tip de prejudiciu nu poate rezulta din încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1, ci numai din încălcarea termenului rezonabil 18. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor lor a cauzat reclamanților un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod corespunzător. 19. Statuând în echitate, Curtea acordă reclamantului 10 000 EUR pentru prejudiciul moral. Provizioane și cheltuieli de judecată 20. Justificative pentru sprijin, reclamantul solicită rambursarea a 53 585, 53 EUR pentru cheltuielile restante în cadrul procedurii în fața Curții, plus 34 805,51 EUR pentru cheltuieli de expertiză. 21. Guvernul se opune și observă că pretențiile reclamantului sunt exorbitante. 22. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile judiciare pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], n 30943/96, § 105, CEDO 2003-VIII). 23. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră că onorariile totale revendicate în acest sens sunt excesive și, prin urmare, consideră că acestea trebuie rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea unei sume de 15 000 EUR pentru toate costurile suportate. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, sumele 338 000 EUR (trei sute treizeci și opt de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale ii. 000 EUR (zece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 000 EUR (cinsprezece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 14 decembrie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-12-14
0,97
AFFAIRE CAPOCCIA c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CAPOCCIA c. ITALIE (Requête n o 30227/03) ARRÊT ( Satisfaction équitable ) STRASBOURG 14 décembre 2010 DÉFINITIF 14/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2006-08-03
0,96
AFFAIRE CAPOZZI c. ITALIE
TROISIEME SECTION AFFAIRE CAPOZZI c. ITALIE (Requête n o 3528/03) ARRÊT STRASBOURG 3 août 2006 DÉFINITIF 03/11/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2010-07-27
0,95
AFFAIRE MASELLI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MASELLI c. ITALIE (N o 2) (Requête n o 61211/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2010-10-19
0,95
AFFAIRE SCIARROTTA ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SCIARROTTA ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 14793/02) ARRÊT (Satisfaction équitable) Cette version a été rectifiée conformément à l'article 81 du règlement de la Cour le 2 mai 2011 STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINI
CtEDO 2010-12-14
0,95
AFFAIRE DE NIGRIS c. ITALIE (N°1)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE DE NIGRIS c. ITALIE (N o 1) (Requête n o 41248/04) ARRÊT ( Satisfaction équitable ) STRASBOURG 14 décembre 2010 DÉFINITIF 14/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il
Sursă