CtEDO 19.10.2010 Auto

AFFAIRE JANES CARRATU c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
19.10.2010
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE JANES CARRATU c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL JANES CARRATAQU C. ITALIA (solicitarea nr. 68585/01) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă) STRASBURG 19 octombrie 2010 DEFINITIVF 19/01/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Janes Carratúc. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Guido Raimondi, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 28 septembrie 2010, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată, PROCEDURA La originea cauzei se află o cerere (n 68585/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și al cărei resortisant al acestui stat, Francesco Janes Carrat hotărârea din acțiunea principală, Curtea a statuat că interferența în dreptul la respectarea bunurilor reclamantului nu era compatibilă cu principiul legalității și că, prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. Janes Carratúc. Italia, nr. 68585/01, § 54 și punctul 2 din dispozitivul, 3 august 2006). E2n, pe baza articolului 41 din convenție, ca un prejudiciu material, reclamantul solicita o sumă corespunzătoare valorii terenului în litigiu, plus valoarea lucrării publice construite pe teritoriul său; reclamantul solicita, de asemenea, o despăgubire pentru daune morale; în cele din urmă, solicita rambursarea cheltuielilor suportate în cadrul procedurii de la Strasbourg. Problema aplicării articolului 41 din convenție care nu se află în stare, Curtea a rezervat-o și a invitat guvernul și reclamantul să îi prezinte în scris, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem) La 14 noiembrie 2007, președintele Camerei a decis să solicite părților să numească fiecare un expert însărcinat cu evaluarea prejudiciului material și să depună un raport de expertiză înainte de 14 februarie 2008. Aceste rapoarte de expertiză au fost depuse în termenul stabilit. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită Curții să îi acorde o satisfacție echitabilă în conformitate cu jurisprudența privind exproprierea indirectă (Cbonara și Ventura c. Italia (satisfacție echitabilă), nr. 24638/94, 11 decembrie 2003 Belvedere Alberghiera S.r.l. Italia (satisfacție echitabilă), nr. 31524/96, 30 octombrie 2003). În opinia sa, numai restituirea terenului ar fi putut să îl plaseze într-o situație echivalentă cu cea de origine. În lipsa restituirii, reclamantul solicită să fie plătit integral, minus suma pe care a primit-o la nivel național și, pe baza expertizei depuse, solicită o sumă care să acopere valoarea terenului astăzi, plus valoarea adăugată pe care o aduce existența unor clădiri, și pierderea beneficiului, și anume 2 500 000 EUR. 10. Guvernul susține că valoarea de piață a terenului ar trebui calculată în raport cu momentul transferului de proprietate și susține că nu se datorează nicio sumă reclamantului ca plus valoare a terenului prin intermediul lucrării publice realizate acolo. 11. Cu titlu subsidiar, guvernul susține că Curtea ar trebui să își bazeze aprecierea pe diferența dintre valoarea de piață a bunului estimat de expertul comis din oficiu de instanța națională și suma lichidată de acesta din urmă în temeiul Legii nr. 662 din 1996. 12. Curtea amintește că o hotărâre de constatare a unei încălcări antrenează obligația statului pârât de a pune capăt încălcării și de a șterge consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI). 13. Aceasta amintește că, în cauza Guiso-Gallisay c. Italia ((satisfacție echitabilă) [GC], n 58858/00, 22 decembrie 2009), Marea Cameră a modificat jurisprudența Curții privind criteriile de despăgubire în cazurile de expropriere indirectă. În special, Marea Cameră a decis să excludă pretențiile reclamanților în măsura în care acestea se bazează pe valoarea terenului la data hotărârii Curții și să nu mai țină seama, pentru a evalua prejudiciul material, de costul de construcție a clădirilor construite de stat pe terenuri. 14. Conform noilor criterii stabilite de Marea Cameră, despăgubirea trebuie să corespundă valorii integrale a terenului în momentul pierderii proprietății, astfel cum a fost stabilită prin expertiza stabilită de instanța competentă în cursul procedurii interne. Apoi, odată ce se deduce suma eventual acordată la nivel național, această sumă trebuie actualizată pentru a compensa efectele inflației și trebuie să fie însoțită și de interese care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deținerea terenurilor. Aceste dobânzi trebuie să corespundă interesului juridic simplu aplicat capitalului reevaluat progresiv. 15. În cazul de față, reclamantul și-a pierdut proprietatea asupra terenului său în 1991. Din expertiza ordonată de instanțele interne rezultă că valoarea bunului la acea dată era de 269 040 000 ITL, adică 138 948 EUR (punctul 15 din hotărârea principală). Având în vedere aceste elemente și hotărând în mod echitabil, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantului suma de 265 000 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă. 17. Rămâne de evaluat pierderea de șanse suferită de reclamant ca urmare a exproprierii în litigiu. Guvernul consideră că suma solicitată de reclamant este excesivă și se bazează pe înțelepciunea Curții. Curtea consideră că sentimentul de neputință și frustrare în fața deposedării ilegale a bunurilor sale a cauzat reclamantului un prejudiciu moral important, care trebuie remediat în mod adecvat. 21. Statuând în echitate, Curtea acordă reclamantului suma de 10 000 EUR pentru prejudiciul moral. Comisioane și cheltuieli 22. Justificative pentru sprijin, reclamantul solicită 79 23. Guvernul consideră că suma solicitată de reclamant este excesivă. 24. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI. În plus, cheltuielile judiciare pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDH 2003-VIII). 25. Curtea nu se îndoiește de necesitatea de a angaja cheltuieli, însă consideră că onorariile totale revendicate în acest sens sunt excesive și, prin urmare, consideră că acestea trebuie rambursate doar parțial. Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea consideră rezonabilă alocarea unei sume de 20 000 EUR pentru cheltuielile suportate. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume 273 000 EUR (două sute șaizeci și treisprezece de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale ii. 000 EUR (zece mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (iii. 000 EUR (80 000 EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit reclamantului, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 19 octombrie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-08-03
0,96
AFFAIRE JANES CARRATU c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE JANES CARRATÙ c. ITALIE (Requête n o 68585/01) ARRÊT STRASBOURG 3 août 2006 DÉFINITIF 03/11/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2010-10-19
0,95
AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE EMANUELE CALANDRA ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 71310/01) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Conventi
CtEDO 2010-10-19
0,95
AFFAIRE IZZO c. ITALIE
TROISIEME SECTION AFFAIRE IZZO c. ITALIE (Requête n o 20935/03) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2010-10-19
0,95
AFFAIRE SCIARROTTA ET AUTRES c. ITALIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE SCIARROTTA ET AUTRES c. ITALIE (Requête n o 14793/02) ARRÊT (Satisfaction équitable) Cette version a été rectifiée conformément à l'article 81 du règlement de la Cour le 2 mai 2011 STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINI
CtEDO 2010-07-27
0,94
AFFAIRE MASELLI c. ITALIE (n° 2)
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE MASELLI c. ITALIE (N o 2) (Requête n o 61211/00) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 27 juillet 2010 DÉFINITIF 27/10/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
Sursă