CASE OF ADIYAMAN AND ERMAN v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

26.10.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 5-3 and 5-4;Violation of Art. 6-1 and 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ADIYAMAN AND ERMAN v. TURKEY (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE ADIYAMAN ȘI ERMAN c. TURKEY (Declarațiile nr. 38372/06 și 24572/08) JUDGMENT Strasburg 26 Octobre 2010 FINAL 26/01/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Adıyaman și Erman c. Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca o cameră compusă din: Françoise Tulkens, președintele, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 5 octombrie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în două cereri (nus. 38372/06 și 24572/08) împotriva Republicii Turciei au depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale („Convenția”) de Gülpınar Adıyaman și Güllüzar Erman, care sunt resortisanți turci, născuți în 1974 și respectiv în 1973. Datele de introducere a cererilor sunt indicate în tabelul adăugat. Reclamanții au fost reprezentați de dna G. Tuncer și Ertekin, avocați care practică în İstanbul. Guvernul turc („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. La 19 mai 2009, Curtea a hotărât să anunțe cererile guvernului. De asemenea, a hotărât să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea lor (art. 29 § 3). CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamanții sunt resortisanți turci arestați și ulterior deținuți în timpul procedurii judiciare. Sunt încă în detenție în așteptarea procesului. Informațiile referitoare la datele arestării, data ordinilor pentru reclamanții pre Închiderea în judecată, data actelor de inculpare, data hotărârilor interne ale instanței, perioada totală de detenție anterioară, perioada totală a procedurii penale, în cazul în care este cazul și motivele de detenție continuă sunt prezentate în apendicele II. O descriere a dreptului și practicii interne relevante înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală (CCP; Legea nr. 5271) la 1 iunie 2005 se poate găsi în Çobanoğlu și Budak v. Turcia (nr. 45977/99, §§ 29-31, 30 ianuarie 2007). Practica actuală în cadrul Noului CCP este descrisă în Șayık și alții c. Turcia c. Turcia (notări 1966/07, 9965/07, 35245/07, 35250/07, 36561/07, 36591/07 și 40928/07, §§ 13-15, 8 decembrie 2009). Reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție că durata deținerii lor preliminare a fost excesivă. Reclamantul în cererea nr. 24572/08 se plângea în continuare în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție că nu a existat un remediu eficace pentru a contesta legalitatea lungii deținerii anterioare. În baza articolelor 13 și 14 din Convenție, reclamantul, în cererea nr. 38372/06, s-a plângut, de asemenea, de lipsa unui remediu eficace și a discriminării în general în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 5 din Convenție. Curtea consideră că această plângere ar trebui examinată în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție. Guvernul a contestat argumentele reclamanților. În cererea nr. 24572/08, Guvernul a prezentat diverse obiecții preliminare privind epuizarea recourslor interne și statutul de victimă al reclamantului și a solicitat Curții să respingă plângerile în temeiul articolului 5 §§ 3 și 4 din Convenție, conform articolului 35 § 1 din Convenție. 11. Curtea constată că a examinat deja observațiile similare formulate de guvernul contestat în alte cazuri (a se vedea, de exemplu, Arı și Șen c. Turcia , nr. 33746/02 , § 19, 2 octombrie 2007; Koști și alții c. Turcia , nr. 74321/01 , §§ 19-24, 3 mai 2007; Șayık și alții c. Turcia , citate mai sus §§ 28-32 și Yiğitdoğan c. Turcia , nr. 20827/08 , § 19, 16 martie 2010 ). 12. Guvernul nu a depus niciun argument care ar putea conduce Curtea la o concluzie diferită în cazul instantaneu. Prin urmare, Curtea respinge obiecțiile preliminare ale Guvernului. 13. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție, subliniază, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Guvernul a susținut că detenția reclamanților se bazează pe existența unor motive rezonabile de suspiciune că au comis o infracțiune și că detenția lor a fost revizuită periodic de către autoritatea competentă, cu o diligență specială, în conformitate cu cerințele prevăzute de legislația aplicabilă. Ei au subliniat faptul că infracțiunile cu care reclamanții au fost acuzați au fost de o natură gravă și că continuarea reținerii lor în custodie este necesară pentru a preveni infracțiunile și pentru a păstra ordinul public. 15. Curtea constată că, după deducerea perioadei în care reclamanții au fost deținuți după condamnarea în temeiul articolului 5 § 1 litera (a) din timpul total pe care au fost deținuți în detenție prealabilă, perioada care urmează să fie luată în considerare este deja de peste zece ani și trei luni în cerere nr. 38372/06 și peste șapte ani și șase luni în cerere nr. 24572/08. Detenția judiciară continuă (a se vedea Solmaz v. Turcia , nr. 27561/02, §§ 36-37, CEDO 2007-II (extracții) ). 16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 5 § 3 din Convenție în cazurile în care se divulgă perioade comparabile de detenție prelungită (a se vedea, de exemplu, Tutar v. Turcia , nr. 11798/03, § 20, 10 octombrie 2006, și Cahit Demirol v. Turcia , nr. 18623/03, § 28, 7 iulie 2009). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea constată că, în cazul instantaneu, durata detenției anterioare a reclamanților a fost excesivă. 17. În consecință, a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție. art. 5 § 4 din Convenția 18. În ceea ce privește cererea nr. 38372/06, Guvernul a susținut că reclamantul a avut de fapt posibilitatea de a o contesta în continuare recomandarea prin depunerea de obiecții. În ceea ce privește cererea nr. 24572/08, Guvernul a susținut că reclamantul nu s-a opus unei reținute, fie în temeiul articolului 297 și al articolelor din fosta CCP (Legea nr. 1412), fie în temeiul articolului 104 (2) din noua CCP. Aceștia au susținut, de asemenea, că este posibil să se confrunte cu legalitatea detenției preliminare în temeiul art. 101 alin. (5) din noua CCP. 20. Reclamanții au menținut acuzațiile. 21. Curtea a examinat deja posibilitatea de a contesta legalitatea detenției preliminare în Turcia în alte cazuri și a concluzionat că Guvernul nu a demonstrat că remediul la care se referă prevede o procedură care a fost într-adevăr inversă pentru acuzat (de exemplu, a se vedea, Koști și alții c. Turcia , citat mai sus §§ 19-24; Șayık și alții c. Turcia ) , citat mai sus, §§ 28-32 și Yiğitdoğan c. Turcia , citat mai sus § 19) . Curtea remarcă că guvernul nu a prezentat niciun argument sau material în cazul instantaneu care ar solicita Curtea să se depărteze de concluziile sale anterioare . 22. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție. ARTICOLUL 6 ARTICOLUL 1 ȘI 13 AL LONGII DE CONVENȚIE 23. Reclamantul în cererea nr. 38372/06 s-a plâns că durata procedurii penale împotriva ei a fost incompatibilă cu cerințele de timp rezonabil, prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție. În plus, în temeiul articolului 13 din Convenție, ea s-a plâns că nu a existat niciun remediu eficace în legislația internă prin care să poată contesta lungimea excesivă a procedurii în cauză. Guvernul a contestat această afirmație. 24. Curtea constată că aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 din Convenție, și că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie să fie declarate admisibile. 25. În ceea ce privește fondul plângerii în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, Guvernul a susținut că durata procedurii nu a putut fi considerată necorespunzătoare având în vedere complexitatea cauzei, numărul acuzatului și natura infracțiunii cu care a fost acuzat reclamantul. 26. Tribunalul constată că procedura penală a început la 29 Iulie 1996 când reclamantul a fost luat în custodie de poliție, și în conformitate cu informațiile din dosar, acestea sunt încă în așteptare înaintea instanței de primă instanță. Astfel, au durat deja peste 14 ani și o lună înainte de două nivele de jurisdicție. 27. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cererile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Bahceli c. Turcia , nr. 35257/04 , § 26, 6 octombrie 2009; Turcia , nr. 21377/04, § 23, 27 octombrie 2009). După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Prin urmare, Curtea consideră că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 28. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. 29. În ceea ce privește meritul plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție, Guvernul a susținut că reclamantul ar putea solicita compensații în temeiul articolelor 141 și 142 din noua CCP în urma intrării în vigoare la 1 iunie 2005. 30. Curtea constată că, în conformitate cu art. 142 § 1 din noua CCP, o cerere de compensare nu poate fi făcută decât după încheierea procedurii penale relevante. Prin urmare, acest remediu nu este disponibil în circumstanțe în care procedura internă este încă în așteptare, precum în cazul instantanei (Tunce și altele c. Turcia, nos. 2422/06, 3712/08, 3714/08, 3715/08, 3717/08, 3718/08, 3719/08, 3724/08, 3725/08, 3728/08, 3730/08, 3731/08, 3733/08, 3734/08, 3735/08, 3737/08, 3739/08, 3740/08, 3740/08, 3745/08 și 3746/08, §§ 35-37, 13 octombrie 2009). 31. Curtea a examinat chestiuni similare în cererile anterioare și a constatat încălcări ale articolului 13 din Convenție în ceea ce privește lipsa unui remediu eficace în temeiul legislației turce, prin care reclamanții ar fi putut contesta durata procedurii în cauză (a se vedea, cel mai recent, Daneshpayeh c. Turcia , nr. 21086/04, §§ 35-38, 16 iulie 2009). În acest caz, nu există nici un motiv să se depărteze de această concluzie. 32. În consecință, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție. Independența și imparțialitatea procedurii în fața Curții de Securitate de Stat İstanbul 33. Reclamantul în cererea nr. 38372/06 se plângea în temeiul articolului 6 din Convenția că a fost refuzată un proces echitabil de către un tribunal independent și imparțial din cauza procesului său în fața Curții de Securitate de Stat Istanbul până la abolirea acestuia. 34. Prin urmare, reclamația reclamantului este prematură. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § § 1 și 4 din Convenția privind neepuizarea măsurilor interne (a se vedea, de exemplu, Koç c. Turcia (dec.), nr. 36686/07, 26 februarie 2008). art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 36. Reclamantul în cererea nr. 38372/06 a solicitat 80.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 37. Reclamantul în cererea nr. 24572/08 a solicitat 30.000 EUR pentru prejudicii morale. A solicitat în continuare 23,320 EUR pentru prejudicii materiale. 38. Guvernul a contestat aceste afirmații. 39. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi suferit prejudicii morale. 40. Având în vedere jurisprudența Curții și hotărârea în mod echitabil, aceasta atribuie reclamantului în cererea nr. 38372/06 15,600 EUR pentru prejudicii morale. În ceea ce privește cererea nr. 24572/08, Curtea atribuie reclamantului 8,800 EUR sub acest cap. 41. În plus, în conformitate cu informațiile prezentate de părți, procedurile penale împotriva reclamanților sunt încă în așteptare și reclamanții sunt încă reținuți. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că o modalitate adecvată de a pune capăt încălcării pe care le-a constatat este de a încheia procedura penală în cauză cât mai rapid posibil, ținând seama în același timp de cerințele bunei administrații a justiției sau de a elibera reclamanții în așteptarea rezultatului acestei proceduri (a se vedea Yakıșan c. Turcia, nr. 11339/03, § 49, 6 martie 2007; Batmaz c. Turcia (dec.), nr. 34997/06, 1 aprilie 2008). Costuri și cheltuieli 42. Reclamantul în cerere nr. 38372/06 a solicitat 175 EUR pentru costuri și cheltuieli. De asemenea, a solicitat 6,055 EUR în ceea ce privește taxa avocatului ei. În sprijinul cererilor ei, a prezentat un termen pregătit de avocatul ei, un acord de taxă juridică și un tabel de costuri și cheltuieli. 43. Reclamantul în cererea nr. 24572/08 a solicitat 946 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și 7.980 EUR pentru cele suportate în fața Curții. În sprijinul cererilor ei, a prezentat un acord de taxare legală, facturile pentru cheltuielile poștale și de traducere, precum și pentru taxele juridice efectuate. 44. Guvernul a contestat aceste cereri. 45. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 1000 EUR reclamantului în cererea nr. 38372/06 și de 2,500 EUR reclamantului în cererea nr. 24572/08. Aceste sume acoperă costurile sub toate capturile. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile privind durata detenției preliminare și lipsa unui remediu pentru a contesta legalitatea detenției preliminare aferente atât reclamanților, cât și plângerile privind durata procedurilor penale și lipsa unui remediu intern în ceea ce privește această plângere adresată de solicitant în cerere nr. 38372/06 admisibil și restul cererii inadmisibile; susține că a existat o încălcare a articolului 5 §§ 3 și 4 din Convenție în ceea ce privește ambele reclamante; susține că a existat o încălcare a articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție în ceea ce privește Gülpınar Adıyaman (depunerea nr. 38372/06); Deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare: (i) 15 600 EUR (cinci mii șase sute de euro) reclamantului în cererea nr. 38372/06 și 8.800 EUR (opt mii opt sute de euro) reclamantului în cererea nr. 24572/08 în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil; (ii) 1,000 EUR (o mie de euro) către solicitant în cererea nr. 38372/06 și 2,500 EUR (doi mii cinci sute de euro) către solicitant în cererea nr. 24572/08, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 octombrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stanley Naismith Françoise Tulkens Președintele grefierului Informații referitoare la data cererii de arestare Data de detenție anterioară Data proiectului de pronunțare Data hotărârilor de primă instanță Data hotărârilor Curții de Casezare Obiecții la detenția preventivă sau la detenția preventivă continuată Perioada totală de detenție preventivă și la procedurile, după caz, (pe baza informațiilor din dosar) Motivele de detenție preventivă continuată 1 - 38372/06 introduse la 23 septembrie 2006 de Gülpınar ADIYAMAN, reprezentate de Gülizar Tuncer 29/07/1996 29/07/1996 (eliberate la 24/03/2006 și reținute din nou la 24/10/2008) 18/12/1996 1) Curtea de Securitate a Istanbulului – 26/12/2001 (E: 1996/393, K: 2001/435) 2) Curtea de Securitate a Istanbulului – 21/03/2007 (E: 2003/175, K: 2007/69) 3) În așteptarea în fața Curtea de Securitate a Istanbulului (E: 2008/100) 1) 13/05/2003 (E: 2002/2389, K: 2003/821) (Secunde) 2) 06/02/2008 (E: 2007/11339, K: 2008/684) (Secunde) Lodged la 27/10/2008 și a respins la 10/11/2008 10 ani și 3 luni (lungimea de detenție preventivă) 14 ani și 1 lună (lungimea procedurii) natura infracțiunii depune conținutul cazului pericolul dovezii de perseverare a zborului motivelor de detenție continuă indicate la art. 100 din noua CCP suspiciune puternică de a fi comis infracțiunile acuzate de perioada generală de detenție preventivă Insuficiență a altor măsuri Informații referitoare la data cererii de arestare Data ordinii de detenție preventivă Data proiectului de pronunțare a acuzării Data hotărârilor din prima instanță Data hotărârilor Curții de cassare Obiecții la detenția preventivă și/sau a continuat detenția preventivă Perioada totală de detenție anterioară (pe baza informațiilor din dosar) Motivele de detenție continuă 2 - 24572/08 introduse la 21 mai 2008 de Güllüzar ERMAN reprezentat de Faruk Nafiz Ertekin 9/04/ 2003 13/04/2003 23/07/2003 În așteptarea Curții de Asize de la Istanbul (E: 2003/213) 1) Lodged la 25/07/2007 și respins la 9/08/2007 (2007/404) 2) Logat la o dată neespecificată și renunțat la 10/01/2008 (2008/6) 3) Logat la 6/04/2009 și renunțat la 17/04/2009 (2009/347) 7 ani și 6 luni de natură a infracțiunii de stare a limitei dovezii preconizate pentru infracțiunile în emiterea perseverării motivelor de detenție continuă menționate la art. 100 din noile dovezi CCP nu colectate încă