CASE OF ULU AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

07.12.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 5-3;Violation of Art. 5-4;Violation of Art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ULU AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE ULU ȘI ALȚII v. TURKIE (CAUZELE NR. 29545/06, 15306/07, 30671/07, 31267/07, 21014/08 și 62007/08 AJUTOR STRASBOURG 7 decembrie 2010 FINAL 14/03/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Ulu și alții v. Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de Cameră compusă din: Ireneu Cabral Barreto, Președintele, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 16 noiembrie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a apărut în șase cereri (n. 29545/06, 15306/07, 30671/07, 31267/07, 21014/08 și 62007/08) împotriva Republicii Turciei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de șase resortisanți turci, Turgay Ulu, Sedat Hayta, Kamil Yaman, Metin Yamalak, Tamer Tuncer și Kamil Görkem, născut în 1973, 1973, 1977, 1980, 1971 și, respectiv, 1981. Datele de introducere a cererilor și numele reprezentanților reclamanților sunt indicate în tabelul anexat. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. La 19 mai 2009, Curtea a hotărât să anunțe cererile guvernului și a hotărât, de asemenea, să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea lor (ex-art. 29 § 3). Reclamanții sunt resortisanți turci arestați și ulterior deținuți în timpul procedurii judiciare. Au fost eliberați sau condamnați în diferite date, cu excepția reclamantului Kamil Yaman (n. 30671/07) care este încă în detenție preliminară. Detaliile datelor de arestare, datele ordinelor pentru solicitanți Detenția în judecată, datele inculpelor, datele hotărârilor interne ale instanței, perioadele totale de detenție în prealabil, perioadele totale ale procedurii penale, dacă este cazul, datele de eliberare și motivele de detenție în continuare sunt stabilite în apendicele II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRATICE O descriere a dreptului și practicii interne relevante înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală (Legea nr. 5271) („CPC”) la 1 iunie 2005 poate fi găsită în Çobanoğlu și Budak v. Turcia (nr. 45977/99, §§ 29-31, 30 ianuarie 2007). Practica actuală în cadrul CCP este descrisă în Șayık și alții v. Turcia (nr. 1966/07, 9965/07, 35245/07, 35250/07, 36561/07, 36591/07 și 40928/07, §§§ 15, 8 decembrie 2009). 3 din Convenția că nu a fost adus prompt în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară. Reclamanții se plângeau în conformitate cu art. 5 § 1 litera (c), art. 3 și 5 și 6 2 din Convenție că durata detenției lor preliminare era excesivă. Reclamantul în cererea nr. 31267/07 prezentată în temeiul art. 3 (b) din Convenție că el nu avea timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării sale din cauza excesului prealabil În temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția, el a susținut că a fost refuzat dreptul la educație din cauza detenției anterioare. Reclamantul în cererea nr. 21014/08 a susținut în temeiul articolului 2 din Convenție că detenția anterioară excesivă a fost încălcat dreptul la viață. El a susținut, de asemenea, că amânarea prin Legea nr. 5320 din data executării articolului 102 din CCP, care reglementează durata maximă autorizată a detenției preliminare, până la 31 decembrie 2010 pentru anumite tipuri de infracțiuni, inclusiv ale sale, au încălcat articolele 6, 13 și 14 din convenție. Reclamantul în cererea nr. 62007/08 a prezentat, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a fost încălcat din cauza detenției anterioare excesive. Curtea consideră oportună examinarea tuturor acestor plângeri din punctul de vedere al articolului 5 § 3 singur, deoarece se referă în principal la lungimea detenției anterioare a reclamanților (a se vedea Ayhan Ișık c. Turcia (dec.), nr. 33102/04, 16 decembrie 2008, și Can c. Turcia (dec.), nr. 6644/08, 14 aprilie 2009). Reclamantul în cererea nr. 15306/07 s-a plâns în temeiul articolului 3 literele (b) și (c) din Convenție că nu a avut nici un remediu eficace pentru a contesta legalitatea lungii deținutului său înainte de judecată. Curtea consideră că această plângere trebuie examinată în temeiul articolului 4 din Convenție. În concluziile lor din 21 decembrie 2009, reclamanții în cererile nr. 29545/06, 31267/07 și 21014/08 se plângeau, de asemenea, în temeiul articolului 4 din Convenție, că nu aveau nici un remediu eficace pentru a contesta legalitatea lungii deținutului lor preventiv. art. 5 § 3 din Convenție În ceea ce privește durata detenției în custodie de poliție în ceea ce privește Sedat Hayta (nr. 15306/07) 10. Curtea observă că custodia de poliție a reclamantului s-a încheiat la 19 decembrie 1999, în timp ce cererea a fost depusă la Curte la 10 mai 2006 – adică, mai mult de șase luni mai târziu (a se vedea Ege v. Turcia (dec.), nr. 47117/99, 10 februarie 2004, și Doğan v. Turcia (dec.), nr. 67214/01, 7 iunie 2005). 11. Curtea constată că această plângere nu este vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție și constată, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie să fie declarată admisibilă. 13. Guvernul a susținut că detenția reclamanților s-a bazat pe existența unor motive rezonabile de suspiciune față de acestea care au comis o infracțiune și că detenția lor a fost revizuită periodic de către o autoritate competentă, cu o diligență specială, în conformitate cu cerințele prevăzute de legea aplicabilă. Acestea au subliniat faptul că infracțiunile cu care au fost acuzate reclamanții au fost de natură gravă și că continuarea reținerii lor în custodie a fost necesară pentru a preveni infracțiunile și pentru a menține ordinul public. 14. Curtea remarcă că cea mai scurtă durată a detenției preventive în acest caz este de peste patru ani (în cererea nr. 62007/08). În cererile rămase, este de peste șapte ani (a se vedea tabelul adăugat). 15. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 5 § 3 din Convenție în cazurile care divulgă perioade comparabile lungi de detenție preventivă (a se vedea, de exemplu, Tutar c. Turcia , nr. 11798/03, § 20, 10 octombrie 2006, și Cahit Demirel c. Turcia , nr. 18623/03 , § 28, 7 iulie 2009 . După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind subiectul și durata deținerii anterioare a reclamanților în acest caz (a se vedea tabelul anexat), Curtea constată că, în cazul instantaneu, lungimea deținerii anterioare a reclamanților a fost excesivă. 16. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din convenție. art. 5 § 4 din convenție. În ceea ce privește cererile nr. 29545/06, 31267/07 și 21014/08 17. Curtea constată că detenția anterioară a reclamanților s-a încheiat la 22 mai 2009 în cererile nr. 29545/06 și 21014/08 și la 7 Mai 2007 pentru reclamantul în cerere nr. 31267/07 atunci când Curtea İstanbul Assize le-a condamnat, în timp ce plângerea în cauză a fost formulată în fața Curții pentru prima dată la 21 decembrie 2009 – adică, peste șase luni mai târziu (Canvi și alții c. Turcia (dec.), nr. 40395/98, 30 Mai 2000). Rezultă că această parte a cererii a fost introdusă din timp și, prin urmare, trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§1 și 4 din Convenție. În ceea ce privește cererea nr. 15306/07 18. Curtea constată că această plângere nu este în mod manifestant bolnavă întemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenție și subliniază, de asemenea, că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 19. În ceea ce privește fondurile cazului, Guvernul a susținut că reclamantul avea, de fapt, posibilitatea de a contesta în continuare detenția sa prin depunerea de obiecții și a afirmat, de asemenea, că reclamantul ar fi putut solicita compensații în temeiul articolului 141 din CCP după intrarea în vigoare a acestuia la 1 iunie 2005. 20. Curtea a examinat deja posibilitatea de a contesta legalitatea detenției preventive în Turcia în alte cazuri și a concluzionat că guvernul nu a demonstrat că măsurile menționate mai sus prevedeau o procedură care a fost într-adevăr inversă pentru acuzat (de exemplu, a se vedea, Koști și alții c. Turcia , nr. 74321/01 §§§ 24, 3 mai 2007, și Șayık și alții c. Turcia . Curtea constată că Guvernul nu a prezentat niciun argument sau material în cazul instantaneu care ar obliga Curtea să se depărteze de concluziile sale anterioare. 22. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că s-a încălcat art. 5 § 4 din Convenție în ceea ce privește reclamantul în cererea nr. 15306/07. III. ARTICOLUL 6 § 1 ARTICOLUL 1 ARTICOLUL 1 ARTICOLUL 6 ARTICOLUL 1 AL CONVENȚIEI În ceea ce privește independența și imparțialitatea Curții de Securitate de Stat İstanbul și Curtea de Securitate de Stat İstanbul Assize 23. Reclamantul în cererea nr. 21014/08 se plângea în temeiul art. 1 din Convenția că nu a fost judecat de un tribunal independent și imparțial. El a susținut, în special, că judecătorii au fost desemnați de Consiliul Suprem al Judecătorilor și Procurorilor (Hakimler ve Savcılar Yüksek Kurulu ), care a fost prezidat de Ministrul Justiției. 24. Curtea observă că procedurile penale împotriva reclamantului sunt încă în așteptare. De aceea, plângerea reclamantului în temeiul prezentei dispoziții este prematură. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 § § 1 și 4 din Convenția privind neepuizarea recourslor interne (a se vedea, de exemplu, Koç c. Turcia (dec.), nr. 36686/07, 26 februarie 2008). În ceea ce privește durata procedurii penale 25. Reclamanții în cererile nr. 15306/07, 31267/07, 21014/08 și 62007/08 au plâns că durata procedurii penale împotriva lor era incompatibilă cu cererea de timp rezonabil, prevăzută la art. 1 din Convenție. Guvernul a contestat această afirmație. 26. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție și, de asemenea, nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 27. În ceea ce privește fondurile cererilor, Guvernul a susținut că durata procedurii nu a putut fi considerată necorespunzătoare având în vedere complexitatea cazurilor, numărul acuzaților și natura infracțiunilor pe care le-au fost acuzate reclamanții. 28. Curtea remarcă că cea mai scurtă durată a procedurii penale în acest caz este de peste nouă ani (a se vedea tabelul adăugat). 29. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cererile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Bahceli c. Turcia , nr. 35257/04 , § 26, 6 octombrie 2009, și Turcia , nr. 21377/04, § 23, 27 octombrie 2009). După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Prin urmare, Curtea consideră că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. art. 13 din Convenția 30. În depunerea sa din 21 decembrie 2009, reclamantul în cererea nr. 31267/07 s-a plâns că nu a avut un remediu eficace în dreptul intern prin care ar fi putut contesta lungimea excesivă a procedurii penale împotriva lui. 31. Curtea constată că procesul penal împotriva reclamantului s-a încheiat la 7 mai 2009 când Curtea de cassare a susținut hotărârea relevantă a instanței de primă instanță, în timp ce plângerea în cauză a fost formulată în fața Curții pentru prima dată la 21 decembrie 2009 – adică, peste șase luni mai târziu. În consecință, această parte a cererii a fost introdusă din timp și, prin urmare, trebuie respinsă în conformitate cu articolele 1 și 4 din Convenție. IV. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 32. Reclamantul în cerere nr. 31267/07 susținut în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pe care a fost discriminat din cauza faptului că a fost reținut în detenție în timpul procedurii judiciare pentru o lungime excesivă de timp. 33. Curtea consideră că, deoarece Protocolul nr. 12 nu a fost ratificat de către Statul pârât, plângerea reclamantului în acest sens este incompatibilă ratione personae cu Convenția și, prin urmare, trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § § 3 și 4 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 A CONVENȚIEI 34. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 35. Reclamantul în cererea nr. 29545/06 a solicitat 100.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 36. Reclamantul în cererea nr. 15306/07 a solicitat 60.000 de lira turcă (TRY) (aproximativ 30.550 EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale. El a solicitat în continuare TRY 75000 (aproximativ 38.185) pentru prejudicii morale. 37. Reclamantul în cererea nr. 30671/07 a solicitat 20.000 EUR pentru prejudicii morale. 38. Reclamantul în cererea nr. 31267/07 a solicitat 30.000 EUR pentru nepecuniare Prejudicii materiale. 39. Reclamantul în cererea nr. 21014/08 a solicitat 5000 EUR pentru prejudicii morale. 40. Reclamantul în cererea nr. 62007/08 a solicitat 50.000 EUR pentru prejudicii morale și 139.000 EUR pentru prejudicii materiale. 41. Guvernul a contestat aceste afirmații. 42. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge afirmațiile relevante. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi suferit prejudicii morale. Având în vedere jurisprudența Curții și hotărârea în mod echitabil, aceasta face următoarele atribuiții în temeiul acestui șef în ceea ce privește prejudiciile morale ale reclamanților: (i) 14,500 EUR la solicitant în cererea nr. 29545/06; (ii) 11,700 EUR la solicitant în cererea nr. 15306/07; (iii) 15,600 EUR la solicitant în cererea nr. 30671/07; (iv) 12,700 EUR reclamantului în cerere nr. 31267/07; (v) 5.000 EUR reclamantului în cerere nr. 21014/08; și (vi) 6.000 EUR reclamantului în cerere nr. 62007/08. 43. În plus, în conformitate cu informațiile prezentate de părți, procedura penală împotriva reclamantului în cerere nr. 62007/08 sunt încă în așteptare și reclamantul în cererea nr. 30671/07 este încă deținut. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că o modalitate adecvată de a pune capăt încălcărilor pe care le-a constatat aceasta ar fi să încheie procedura penală în discuție cât mai rapid posibil, ținând seama de cerințele bunei administrații a justiției (a se vedea Yakıșan c. Turcia , nr. 11339/03, § 49, 6 martie 2007). Costuri și cheltuieli 44. Reclamantul în cerere nr. 29545/06 a solicitat TRY 12.637 (aproximativ 6.400 EUR) pentru costuri și cheltuieli. În sprijinul cererilor sale, reclamantul a prezentat scrisoarea de angajare a avocatului său, o chitanță pentru taxele legale suportate, un hotar și un tabel de cheltuieli și cheltuieli. 45. Referindu-se la amploarea taxelor a Asociației Barorilor İstanbul, reclamantul în cererea nr. 15306/07 a solicitat TRY 185.625 (aproximativ 94.500 EUR) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții, care a inclus cheltuieli precum apelurile telefonice, poșta, taxele de traducere, patinaj și costurile de călătorie. El a prezentat, de asemenea, venituri pentru taxele legale suportate. 46. Reclamantul în cerere nr. 30671/07 a solicitat TRY 300 (aproximativ 155) pentru costuri și cheltuieli. El a solicitat, de asemenea, 2.000 EUR pentru taxele avocatului său. În sprijinul cererilor sale, el a prezentat o fișă de timp pregătită de avocatul său, scrisoarea de angajament a avocatului său și o tabelă de costuri și cheltuieli. 47. Reclamantul în cererea nr. 31267/07 a solicitat 640 EUR pentru costuri și cheltuieli și 1 160 EUR în ceea ce privește taxele juridice. În sprijinul cererilor sale, el a prezentat scalele de taxe ale Asociației Barorilor Turci, un tabel de costuri și cheltuieli și o chitanță pentru taxele legale suportate. 48. Reclamantul în cererea nr. 21014/08 a solicitat 350 EUR pentru costuri și cheltuieli. El a solicitat, de asemenea, 3.000 EUR în ceea ce privește taxele avocatului său. În sprijinul cererilor sale, el a prezentat scrisoarea de angajament a avocatului său, o tabelă de costuri și cheltuieli și facturi pentru cheltuielile poștale și pachetul. 49. Reclamantul în cererea nr. 62007/08 a solicitat 20.000 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne. El a prezentat o chitanță pentru taxele legale suportate. 50. Guvernul a contestat aceste cereri. 51. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În ceea ce privește documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea face următoarele atribuiții în temeiul acestui șef: (i) 1 500 EUR reclamantului în cerere nr. 29545/06; (ii) 1.300 EUR reclamantului în cerere nr. 15306/07; (iii) 500 EUR reclamantului în cerere nr. 30671/07; (iv) 1.160 EUR reclamantului în cerere nr. 31267/07; (v) 1000 EUR solicitant în cerere nr. 21014/08; și (vi) 1000 EUR solicitant în cerere nr. 62007/08. Curtea consideră oportun ca dobânzile implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile privind durata detenției preliminare în ceea ce privește toate reclamanții, plângerea privind lipsa unui remediu pentru a contesta legalitatea detenției anterioare introduse de solicitant în cererea nr. 15306/07, precum și plângerile privind durata procedurii penale introduse de solicitanți în cererile nos. 15306/07, 31267/07, 21014/08 și 62007/08 admisibile și restul cererii inadmisibil; declară că a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție în ceea ce privește toate reclamanții; deține că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție în ceea ce privește reclamantul în cererea nr. 15306/07; Deține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește reclamanții în cererile nr. 15306/07, 31267/07, 21014/08 și 62007/08; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data de decontare, plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților: (i) către dl Turgay Ulu, 14,500 EUR (patruzeci mii cinci sute de euro) pentru prejudicii morale și 1.500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru costuri și cheltuieli; (ii) Sedat Hayta, 11 700 EUR (un mie șapte sute de euro) pentru prejudicii morale și 1300 EUR (o mie trei sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli; (iii) către dl Kamil Yaman, 15,600 EUR (cincăzeci mii șase sute de euro) pentru prejudicii morale și 500 EUR (cincă sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli; (iv) dl Metin Yamalak, 12,700 EUR (douăzeci sute de sute de euro) pentru prejudicii morale și 1 160 EUR (o sută șasezeci de euro); (v) către dl Tamer Tuncer, 5000 EUR (cincă mii de euro) pentru prejudicii morale și 1000 EUR (o mie de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli; (vi) către dl Kamil Görkem, 6 400 EUR (sex mii patru sute de euro) pentru prejudicii morale și EUR 1000 (1 mii de euro) pentru costuri și cheltuieli; (b) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare, dobânzile simple sunt achitabile pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 7 decembrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stanley Naismith Ireneu Cabral Barreto Președintele Registrului Informații referitoare la data cererii de arestare Data de detenție anterioară Data inculpei Data hotărârii sau hotărârilor din prima instanță Data hotărârii sau hotărârilor din Curtea de cassare Obiecții la detenția anterioară sau la detenția anterioară continuată, în cazul în care perioada totală de detenție anterioară relevantă și la procedurile în cazul în care este cazul (pe baza informațiilor din dosar) Motivele de detenție continuă 1 - 29545/06 introduse la 6 iulie 2006 de Turgay ULU, reprezentate de Nermin Kaplan 29/05/1996 07/06/1996 11/10/1996 1. Curtea de Securitate a Istanbulului -26/04/2002 (E: 1997/127, K:2002/84) 2. Curtea de Securitate a Istanbulului – 22/05/2009 (E: 2003/178, K: 2009/121) 1. 12/05/2003 (E:2002/2311, K: 2003/816) (sau deoparte) 2. În așteptare de 11 ani și 11 luni (lungă perioadă de detenție anterioară) statul dovada natura infracțiunii puternică suspiciune că au comis infracțiunile în cauză pericolul zborului Perioada generală de detenție preventivă a motivelor de detenție continuă, indicată la art. 100 din CCP 2 - 15306/07, introdusă la 19 februarie 2007 de Sedat HAYTA, reprezentată de Ercan Kanar 12/12/1999 19/12/1999 30/12/1999 1. İstanbul Assize Court -24/08/2005 (E:2000/6, K:2005/346) 2. İstanbul Assize Court – 12/03/2008 (E:2006/202, K:2008/53) 1. 30/05/2006 (E:2006/1276, K:2006/2927) (încadrat) 2. 10/02/2009 (E:2008/14070, K: 2009/1341) (încadrat) Lodged on: 27/12/2006 Respins pe: 05/01/2007 (2007/4) 7 ani și 5 luni (lungă perioadă de detenție anterioară) Eliberat pe: 04/03/2008 9 ani și 2 luni (lungă instanță) natura infracțiunii gravitatea infracțiunii acuzate persistență a motivelor de detenție continuă menționate la art. 100 din CCP suspiciune puternică de a fi comis infracțiunile acuzate 3 - 30671/07, introduse la 6 iulie 2007 de Kamil YAMAN, reprezentată de Filiz Kılıçgün 5/02/1997 19/02/1997 20/05/1997 1. İstanbul State Security Court - 8/02/2002 (E: 1997/253, K: 2002/13) 2. În așteptarea Curții de Susținere a Istanbulului (E: 2002/319) 1. 15/10/2002 (E: 2002/1241, K: 2002/2023) (suscrisă) 13 ani (lungă perioadă de detenție anterioară) conținutul cazului depune conținutul dovezilor natura infracțiunii, perioada generală de detenție anterioară suspicioasă de a fi comisă infracțiunea în cauză în pericolul zborului 4 - 31267/07, introdusă la 3 iulie 2007 prin Metin YAMALAK 30/03/1999 6/04/1999 26/04/1999 İstanbul Assize Court - 7/05/2007 (E: 1999/153, K: 2007/275) 7/05/2009 (E: 2008/19686, K: 2009/5404) (aprobat) 8 ani și 1 lună (lungimea de detenție anterioară) 10 ani și 1 lună (lungimea procedurii) natura infracțiunii, statul dovada, perioada generală de detenție a conținutului de zbor al dosarului gravitatea infracțiunii acuzate de suspiciune puternică de a fi comisă infracțiunile în cauză persistența motivelor de detenție continuă menționate la art. 100 din CCP 5 - 21014/08, introdusă la 25 martie 2008 de Tamer TUNCER, reprezentată de Sevim Akat 3/03/1997 14/03/1997 (reclamantul a evadat la 7/08 1997 și a fost reținut din nou la 23/05/1998) 8/06/1998 1. Curtea de Securitate a Istanbulului -26/04/2002 (E: 1997/127, K:2002/84) 2. Curtea de Securitate a Istanbulului – 22/05/2009 (E: 2003/178, K: 2009/121) 1. 12/05/2003 (E:2002/2311, K: 2003/816) (sau la o parte) 2. În așteptare de 10 ani și 4 luni (lungimea de detenție anterioară) 13 ani și 7 luni (lungimea procedurii) statul dovada natura infracțiunii suspiciunile puternice de a fi comis infracțiunile în cauză, pericolul de zbor, perioada generală de detenție preventivă a motivelor de detenție continuă menționate la art. 100 din CCP 6 - 62007/08, introdusă la 5 decembrie 2008 de Kamil GÖRKEM 10/06/2001 14/06/2001 25/06/2001 1. Siverek Assize Court - 11/04/2003 (E: 2001/134, K: 2003/54) 2. Siverek Assize Court - 14/12/2005 (E: 2004/168, K:2005/273) 3. Siverek Assize Court - 20/07/2009 (E: 2008/179, K: N/A) 1. 4/11/2004 (E:2004/693, K: 2004/3727) 2. 9/05/2008 (E: 2007/4617, K: 2008/3867) 3. În așteptare de 4 ani și 1 lună (lungimea de detenție anterioară) 9 ani și 4 luni (lungimea procedurii) statul dovada natura infracțiunii - lungimea condamnării preconizate pentru infracțiunea în cauză - pericol de zbor