CASE OF FETİ ATEȘ AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

21.12.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 5-3;Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 6-3-c+6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF FETİ ATEȘ AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE FET İ ATEȘ ȘI ALȚII v. TURKEY (Aplicații nr. 34759/04, 28588/05, 1016/06 și 19280/06 REZULTAȚII 21 decembrie 2010 FINAL 21/03/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Ateș și alții c. Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, judecători și Françoise Elens-Passos, secretar adjunct al Secțiunii, Deliberat în particular la 30 noiembrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURUL a fost originar din patru cereri (n. 34759/04, 28588/05, 1016/06 și 19280/06) împotriva Republicii Turciei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de patru resortisanți turci, Feti Ateș, asistență medicală Demirdöğücü, Hakkı Alçin și Metin Durmaz, născuți în 1972, 1964, 1980 și, respectiv, 1955. Datele introducerii cererilor și numele reprezentanților reclamanților sunt indicate în tabelul anexat. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. La 10 septembrie 2009, Curtea a hotărât să anunțe cererile guvernului și a hotărât, de asemenea, să examineze meritele cererilor în același timp cu admisibilitatea lor (ex-art. 29 § 3). Reclamanții sunt resortisanți turci arestați și ulterior deținuți în timpul procedurii judiciare, care au fost eliberați în diferite date. Detaliile datelor arestării, datele ordinelor pentru reclamanții pre Detenția judiciară, datele inculpelor, datele hotărârilor interne ale instanței, perioada totală de detenție anterioară, perioada totală a procedurilor penale, datele de eliberare și motivele de detenție continuă sunt prezentate în apendicele II. O descriere a dreptului și practicii interne relevante înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală (Legea nr. 5271) („CPC”) la 1 iunie 2005 poate fi găsită în Çobanoğlu și Budak v. Turcia (nr. 45977/99, §§ 29-31, 30 ianuarie 2007). Practica actuală în cadrul CCP este descrisă în Șayık și alții v. Turcia (nr. 1966/07, 9965/07, 35245/07, 35250/07, 36561/07, 36591/07 și 40928/07, §§ 13-15, 8 decembrie 2009). Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că durata deținerii lor preliminare a fost excesivă. Guvernul a contestat argumentele reclamanților. În ceea ce privește reclamantul în cererea nr. 19280/06 Curtea constată că, după excluderea perioadei în care reclamantul a fost reținut după condamnarea în temeiul articolului 5 § 1 litera (a) din timpul total pe care l-a deținut în detenție prealabilă, perioada care urmează să fie luată în considerare este de un an și unsprezece luni (a se vedea Solmaz v. Turcia , nr. 27561/02, §§ 36-37, CEDH 2007-II (extracturi) ). Curtea observă că, având în vedere natura infracțiunii de care a fost acuzat reclamantul, durata pe care a petrecut-o în detenție nu este irazonabilă. În plus, reclamantul nu a prezentat nici un document sau argument care demonstrează că durata detenției sale în reținere este imputabilă unei lipsă de diligență specială din partea autorităților (a se vedea Kılıçöz v. Turcia) (dec.), nr. 26662/05, 14 septembrie 2010). Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Curtea constată că această plângere nu este, în mod evident, nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 11. În ceea ce privește meritul, Guvernul a susținut că detenția reclamanților s-a bazat pe existența unor motive rezonabile de suspiciune asupra acestora care au comis o infracțiune și că detenția lor a fost revizuită periodic de către o autoritate competentă, cu o diligență specială, în conformitate cu cerințele prevăzute de legea aplicabilă. Acestea au subliniat faptul că infracțiunile cu care au fost acuzate reclamanții au fost de natură gravă și că continuarea reținerii lor în custodie a fost necesară pentru a preveni infracțiunile și pentru a păstra ordinul public. 12. Curtea constată că, după excluderea perioadei în care reclamanții au fost reținuți după condamnarea în temeiul articolului 5 § 1 litera (a) din perioada totală de detenție prealabilă, perioada care urmează să fie luată în considerare este peste opt ani și trei luni în cerere nr. 34759/04; peste treisprezece ani și patru luni în cerere nr. 28588/05; și de peste patru ani și patru luni în cererea nr. 1016/06 ( Solmaz c. Turcia , citată mai sus §§ 36-37). 13. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 5 § 3 din Convenție în cazurile care divulgă perioadele comparabile lungi de detenție anterioară (a se vedea, de exemplu, Gökçe și Demirel c. Turcia , nr. 51839/99 , § 44, 22 iunie 2006, și Cahit Demirel c. Turcia , nr. 18623/03 , § 28, 7 iulie 2009). Având în vedere toate documentele prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea constată că, în cazul instantaneu, lungimea detenției anterioare a reclamanților a fost excesivă. 14. În consecință, a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție. III. VIOLAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 AL CONVENȚII CU privire la plângerea privind durata procedurii penale 15. Reclamanții se plâng că durata procedurii penale împotriva acestora era incompatibilă cu cerințele de timp rezonabil, prevăzute la art. 1 din Convenție. 16. Curtea constată că această plângere nu este, în mod evident, nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 17. În ceea ce privește fondul, Guvernul a susținut că durata procedurii nu ar putea fi considerată necorespunzătoare având în vedere complexitatea cazului, numărul acuzatului și natura infracțiunii pe care reclamanții le-au fost acuzați. 18. Curtea constată că cea mai scurtă durată a procedurii penale în acest caz este de peste șapte ani și trei luni (a se vedea tabelul anexat). 19. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională” (a se vedea Daneshpayeh c. Turcia , nr. 21086/04, § 28, 16 iulie 2009). În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește toate reclamanții. În ceea ce privește conformitatea privind absența asistenței juridice în timpul custodiei de poliție 20. Reclamantul în cererea nr. 1016/06 s-a plâns că a fost refuzat asistența juridică în timpul detenției sale în custodie de poliție. 21. Curtea constată că această plângere nu este, în mod evident, nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție și, de asemenea, nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 22. Guvernul a susținut că absența asistenței juridice în etapele inițiale ale procedurii penale nu a afectat drepturile de apărare ale reclamantului, având în vedere că el a beneficiat de asistență juridică în etapele ulterioare ale procesului. 23. Curtea observă că a examinat deja aceeași plângere în cazul Salduz v. Turcia și a constatat o încălcare a articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, coroborat cu art. 6 § 1 ([GC], nr. 36391/02, §§ 56-62, 27 noiembrie 2008). 24. Curtea a examinat prezentul caz și nu a constatat nicio circumstanță specială care ar impune să se depărteze de concluziile sale în hotărârea Salduz menționată anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § §. (c) din Convenție, coroborat cu art. 6 § 1 în ceea ce privește reclamantul în cererea nr. 1016/06. 34759/04 s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că nu a fost judecat de un tribunal independent și imparțial din cauza procesului său în fața Curții de Securitate de Stat până la abolirea acestuia. Reclamantul în cererea nr. 1016/06 a susținut că a fost refuzat un proces echitabil din cauza condamnării sale pe baza declarațiilor adresate poliției sub presiune. În sfârșit, reclamantul în cererea nr. 19280/06 s-a plâns în temeiul aceluiași articol că a fost refuzat un proces echitabil, deoarece instanțele naționale nu au evaluat corect dreptul intern și dovezile din cauzele în mod corespunzător. 26. Având în vedere tot materialul în posesia sa, Curtea constată că argumentele de mai sus ale reclamanților nu dezvăluie nicio apariție a încălcării drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale, prin care aceste plângeri trebuie declarate inadmisibile ca fiind manifestament nefondate, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenția. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 27. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înălțimei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 28. Reclamantul în cererea nr. 28588/05 a solicitat 50.000 de euro (EUR) în ceea ce privește daunele nepecuniare. 29. Reclamantul în cererea nr. 1016/06 a solicitat 100 000 de lira turcă (TRY) (aproximativ 50.588 EUR) în ceea ce privește daunele nepecuniare și 16,500 (aproximativ 8 347) pentru prejudiciu material. 30. Reclamantul în cererea nr. 19280/06 a solicitat TRY 100.000 (aproximativ 61.000 EUR) fiecare pentru prejudiciu material și nepecuniare. 31. Guvernul a contestat aceste afirmații. 32. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și daunele pecuniare presupuse; de aceea respinge cererile relevante. Cu toate acestea, Tribunalul consideră că reclamanții trebuie să fi susținut prejudiciu moral. 33. Având în vedere jurisprudența Curții și hotărârea în mod echitabil, aceasta conferă următoarele atribuiții: (i) 20.900 EUR reclamantului în cererea nr. 28588/05; (ii) 6.900 EUR reclamantului în cererea nr. 1016/06; și (iii) 3.600 EUR reclamantului în cererea nr. 19280/06. 34. Reclamantul în cererea nr. 34759/04 nu a solicitat niciun prejudiciu material sau nepecuniar. În consecință, nu este acordată nicio atribuire în temeiul acestui capitol. 35. Curtea consideră că cea mai adecvată formă de recurs ar fi reexaminarea reclamantului în cererea nr. 1016/06, în conformitate cu cerințele articolului 6 § 1 din convenție, dacă aceasta este solicitată (a se vedea Salduz) , citat mai sus, § 72). 36. În plus, în conformitate cu informațiile prezentate de părți, procedura penală împotriva reclamanților în cererile nr. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că o modalitate adecvată de a pune capăt încălcărilor pe care le-a constatat aceasta ar fi să încheie procedura penală în cauză cât mai rapid posibil, ținând seama de cerințele bunei administrații a justiției (a se vedea Yakıșan c. Turcia, nr. 11339/03, § 49, 6 martie 2007). Costurile și cheltuielile 37. Reclamantul în cererea nr. 28588/05 a solicitat 3 300 EUR pentru taxele avocatului și 1000 EUR pentru cheltuieli. În sprijinul cererilor ei, a prezentat un time-sheet și un tabel pentru costuri și cheltuieli. 38. Reclamantul în cererea nr. 1016/06 a solicitat 12,750 EUR (aproximativ 6,460) pentru taxele juridice și pentru TRY 22,425 EUR (aproximativ aproximativ 11 360) pentru costurile și cheltuielile în fața instanțelor interne. În sprijinul cererilor sale, el a depus o chitanță pentru taxele legale suportate și pentru escala de taxe asociației barorilor İstanbul. 39. Reclamantul în cererea nr. 19280/06 a solicitat TRY 56,000 (aproximativ 28,327) pentru costuri și cheltuieli. În sprijinul cererii sale, el a depus un acord de taxă legală. 40. Guvernul a contestat aceste cereri. 41. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost efectiv și neapărat suportate și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În ceea ce privește documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea de 500 EUR fiecare la reclamanții în cererile nr. 28588/05, 1016/06 și 19280/06. Aceste sume acoperă costurile sub toate șefurile. 42. Reclamantul în cerere nr. 34759/04 nu a solicitat nici un cost și cheltuieli. Prin urmare, nu este acordată nicio atribuire sub acest cap. Interes implicit 43. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerile privind durata procedurii penale în ceea ce privește toate reclamanții, durata detenției preliminare introduse de solicitanți în cererile nr. 34759/04, 28588/05 și 1016/06, precum și lipsa asistenței judiciare în timpul custodiei de poliție introduse de solicitant în cerere nr. 1016/06 admisibile și restul cererilor inadmisibile; că a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție în ceea ce privește reclamanții în cererile nr. 34759/04, 28588/05 și 1016/06; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii împotriva tuturor reclamanților; că a existat o încălcare a articolului 6 § 3 litera (c) din Convenție, coroborat cu art. 6 § 1 din Convenție, din cauza lipsei de asistență juridică în timp ce este în custodie de poliție în ceea ce privește reclamantul în cerere nr. 1016/06; Deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților menționați mai jos, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi percepubil reclamanților: (i) dna Nursel Demirdöğücü, 20.900 EUR (20.000 nouă sute de euro) pentru prejudiciu moral și 500 EUR (5.000 euro) pentru cheltuieli și cheltuieli; (ii) către dl Hakkı Alçin, 6,900 EUR (6.000 nouă sute de euro) pentru prejudiciu moral și 500 EUR (5.000 euro) pentru cheltuieli și cheltuieli; (iii) dl Metin Durmaz, 3 600 EUR (3 mii șase sute de euro) pentru prejudiciu moral și 500 EUR (5 sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli. (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 decembrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului ANNEXĂ Cerere nr. Data arestării Datea de detenție anterioară Data proiectului de pronunțare Data hotărârilor din prima instanță Data hotărârilor Curții de Cassare Data eliberării reclamantului în cazul în care este cazul Perioada totală de detenție preliminară (pe baza informațiilor din caz) Motivele de detenție continuă (pe baza informațiilor din caz) 34759/04 introduse la 11/06/2004 de Feti Ateș reprezentate de Kamil Tekin Sürek 21/08/1996 03/09/1996 06/12/1996 1. Curtea de Securitate a Istanbulului de Stat-20/05/2002 (E:1996/354, K:2002/105) 2. Curtea de Securitate a Istanbulului Assize-21/10/2009 (E: 2003/315, K: 2009/260) 1. 30/09/2003 (E: 2003/1241, K: 2003/1597) (Secundare) 2. În așteptarea 31/03/2006 8 ani și 3 luni (pretenție judiciară) 14 luni și 2 luni (proceduri) - natura infracțiunii - statul dovezii - perioada generală de detenție anterioară 2 28588/05 introdusă la 23/07/2005 de Nurserl Demirdöğücü reprezentat de Taylan Talay 29/09/1992 12/10/1992 08/01/1993 1. İstanbul Assize Court -02/05/2005 (E:1993/114, K:2005/64) 2. În așteptarea înaintea Curții de Assize de İstanbul (E: 2006/221) 11/07/2006 (E:2006/1537, K: 2006/4178) (invocat) 02/05/2007 13 ani și 4 luni (încarcerare anterioară) 18 ani și o lună (proceduri) - natura infracțiunii - statul dovezii - perioada generală de detenție anterioară - pericolul de zbor - etapa procesului - suspiciunile puternice de a fi comis infracțiunile acuzate - domeniul de aplicare și particularitatea procesului cererei nr. Data de arestare Data ordinii de detenție anterioară Data actei de inculpare Data hotărârilor judecătorilor de primă instanță Data hotărârilor Curții de cassare Data eliberării reclamantului atunci când este cazul Perioada totală de detenție preliminară (pe baza informațiilor din caz) Motivele de detenție continuă (pe baza informațiilor din caz) 3- 1016/06 introduse la 13/12/2005 de Hakkı Alçin reprezentate de Ercan Kanar 07/02/2001 13/02/2001 19/02/2001 İstanbul Tribunalul Assize 22/06/2007 (E:2001/82,K:2007/329) 05/11/2008 (E: 2008/8457,K: 2008/11807) (întârziat) 15/06/2005 4 ani și 4 luni (încarcerare anterioară) 7 ani și 8 luni (întârziere anterioară) - natura infracțiunii - starea dovezilor - perioada generală de întârziere anterioară - pericolul zborului - severitatea infracțiunii acuzate 4- 19280/06 introduse la 10/04/2006 Metin Durmaz reprezentat de Ahmet Arısoy 26/10/2002 26/10/2002 18/11/2002 1. Aksaray Assize Court 11/03/2004 (E: 2002/293, K: 2004/75) 2. Aksaray Assize Court 20/04/2006 (E:2006/35, K: 2006/170) 3. Aksaray Assize Court 02/12/2008 (E:2007/241, K: 2008/333) 1. 23/11/2005 (E:2005/821, K: 2005/3532) (set) 2. 21/11/2007 (E:2007/1977, K: 2007/8604) (setând deoparte) 3. 03/02/2010 (suscris) 24/01/2008 1 an și 11 luni (detenție anterioară) 7 ani și 3 luni (detenție anterioară) - conținutul dosarului - starea dovezilor - perioada generală de detenție anterioară