Trifonova împotriva Bulgariei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 24435/05 de Totka Simeonova TRIFONOVA împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care a stat la 2 noiembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Rait Maruste, Președintele Karel Jungwiert, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 iunie 2005, având în vedere decizia parțială din 7 iulie 2009, având în vedere cererea Guvernului de a elimina cazul din lista cazurilor și textul declarației lor unilaterale făcute în vederea soluționării cererii, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Totka Simeonova Trifonova, este un național bulgar care s-a născut în 1932 și locuiește în Plovdiv.

A fost reprezentată în fața Curții de către dl M. Ekimdzhiev și dna K. Boncheva, avocați care practică în Plovdiv. Guvernul bulgar (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna M. Dimova, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1988 unchiul reclamantului a cumpărat din municipiul Plovdiv o parcelă de teren cu o casă de două etaje care a devenit proprietate de stat în temeiul naționalizărilor efectuate de regimul comunist în Bulgaria după 1947. În 1991 a transmis proprietatea către solicitant. După adoptarea legislației de restituire în Bulgaria la începutul anilor 1990, fostii proprietari ai proprietății au introdus o acțiune care urmărește ca unchiul reclamant să declare nul și nul și să își restaureze propriul titlu.

În 1998 aceste cereri au fost permise de instanțe. La 18 august 1997, fostii proprietari ai proprietății au adus un rei vindicatio La 16 martie 1999, a fost renunțată procedurile pentru a aștepta rezultatul unui alt caz. După încheierea celelalte proceduri, la 26 ianuarie 2005, a fost reluată procedura Rei vindicatio. Noiembrie 2006 Curtea de district Plovdiv a permis acțiunea reclamanților și a ordonat reclamantului să abandoneze proprietatea. Reclamantul a depus un recurs. Începând cu noiembrie 2008, procedurile erau încă pendente în fața Curții Regionale Plovdiv și Curtea nu a fost informată cu privire la cursul lor după aceea.

Într-o dată neespecificată în 1998 reclamantul a depus o acțiune împotriva municipiului Plovdiv și a Ministerului Finanțelor care urmărește recuperarea prețului unchiului său a plătit pentru parcela și casa în 1988. Cererea a fost examinată de trei niveluri de instanță și a permis parțial într-o hotărâre finală din 13 decembrie 2005. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție că durata procedurii era excesivă și că nu dispunea de remedii eficace în acest sens. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în ceea ce privește durata procedurii și lipsa unor remedii eficace în acest sens, în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenția.

„În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 spune: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” La 7 iulie 2009, Curtea a comunicat aceste plângeri guvernului și a declarat inadmisibilă restul plângerilor inițiale. La 18 martie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală din partea Guvernului în vederea soluționării cererii. Guvernul a solicitat Curții să elimine aplicarea listei sale de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție.

Declarația, în special, a citit: [...] Guvernul dorește să exprime [...] recunoașterea acesteia a duratei necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. În același timp, guvernul recunoaște că, în circumstanțele particulare ale cazului, plângerea privind durata procedurii nu a fost remediată la nivel intern, conform articolului 6 § 1 și art. 13 din convenție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească [...] reclamantului Totka Simeova Trifonova suma de 3.700 EUR pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în bulgar [levs] la rata de schimb aplicabilă la momentul plății, și va fi liberă de orice impozite care pot fi impuse reclamantului.

Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din [Convenția]. [...] Guvernul solicită, prin urmare, ca această cerere să fie eliminată din lista de cauze a Curții în temeiul articolului 37 §§ §§ §§ §§ §§ § … Curtea reamintește că art. 37 § 1 litera (c) din Convenție îi permite să tragă o procedură din lista sa în cazul în care: „[...] din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”.

art. 37 § 1 în amendă include provizul care: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele acestuia, este necesar.” Având în vedere recunoașterile prezentate în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării prezentei cereri, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară privind durata procedurilor civile, inclusiv în cazurile împotriva Bulgariei (a se vedea, de exemplu, Rachevi v. Bulgaria , nr. 47877/99 , 23 septembrie 2004, Vatevi v. Bulgaria , nr. 55956/00 , 28 septembrie 2006, și Marinova și Radeva v. Bulgaria , nr. 20568/02, 2 iulie 2009), Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile acestuia, nu solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din listă.

Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine aplicarea din lista cazurilor sale. Stephen Phillips Rait Maruste Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 24435/05 by Totka Simeonova TRIFONOVA against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 November 2010 as a Committee composed of: Rait Maruste, President , Karel Jungwiert, Mirjana Lazarova Trajkovska, judges , and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 23 June 2005, Having regard to the partial decision of 7 July 2009, Having regard to the Government’s request to strike the case out of the list of cases and the text of their unilateral declaration made with a view to resolving the application, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Totka Simeonova Trifonova, is a Bulgarian national who was born in 1932 and lives in Plovdiv.

She was represented before the Court by Mr M. Ekimdzhiev and Ms K. Boncheva, lawyers practising in Plovdiv. The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Dimova, of the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 1988 the applicant’s uncle bought from the Plovdiv municipality a plot of land with a two-storey house which had become State property by virtue of the nationalisations carried out by communist regime in Bulgaria after 1947. In 1991 he conveyed the property to the applicant. Following the adoption of restitution legislation in Bulgaria in the beginning of the 1990s, the former owners of the property brought an action seeking to have the applicant’s uncle’s title declared null and void and their own title restored.

In 1998 these claims were allowed by the courts. On 18 August 1997 the property’s former owners brought a rei vindicatio action against the applicant, seeking her eviction. On 16 March 1999 the proceedings were stayed to await the outcome of another case. After the other proceedings ended, on 26 January 2005 the rei vindicatio proceedings were resumed. On 6 November 2006 the Plovdiv District Court allowed the plaintiffs’ action and ordered the applicant to vacate the property. The applicant filed an appeal. As of November 2008 the proceedings were still pending before the Plovdiv Regional Court and the Court has not been informed of their course after that.

On an unspecified date in 1998 the applicant filed an action against the Plovdiv municipality and the Ministry of Finance seeking to recover the price her uncle had paid for the plot and the house in 1988. The claim was examined by three levels of court and allowed partially in a final judgment of 13 December 2005. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention that the length of the proceedings had been excessive and that she did not have effective remedies in that respect. THE LAW The applicant complained of the length of the proceedings and the lack of effective remedies thereto, under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention.

Article 6 § 1, in so far as relevant, reads: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Article 13 reads: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” On 7 July 2009 the Court communicated those complaints to the Government and declared the remainder of the initial complaints inadmissible. On 18 March 2010 the Court received a unilateral declaration from the Government made with a view to resolving the application.

The Government requested the Court to strike out the application of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration, in particular, read: “[...] The Government hereby wish to express [...] its acknowledgment of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved. At the same time the Government admit that in the particular circumstances of the case the complaint about the length of the proceedings has not been redressed at the domestic level as required by Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention. Consequently, the Government are prepared to pay to the [...] applicant Totka Simeonova Trifonova the amount of EUR 3,700 which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law.

The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Bulgarian [levs] at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free of any taxes that may be chargeable to the applicant. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention]. [...] The Government, therefore, request that this application be struck out of the Court’s list of cases pursuant to Article 37 § 1(c) of the Convention. [...]” The applicant did not comment on that declaration. The Court recalls that Article 37 § 1(c) of the Convention enables it to strike a case out of its list where: “[...] for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Article 37 § 1 in fine includes the proviso that: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” Having regard to the acknowledgements contained in the Government’s declaration, as well as to the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the present application, within the meaning of Article 37 § 1(c). In view of its extensive and clear case law on length of civil proceedings, including in cases brought against Bulgaria (see, for example, Rachevi v. Bulgaria , no. 47877/99, 23 September 2004, Vatevi v. Bulgaria , no. 55956/00, 28 September 2006, and Marinova and Radeva v. Bulgaria , no. 20568/02, 2 July 2009), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, the application should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stephen Phillips Rait Maruste Deputy Registrar President