CASE OF KRIVOVA v. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

09.11.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Remainder inadmissible;Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF KRIVOVA v. UKRAINE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1961 și trăiește în Chervonograd, regiunea Lviv, Ucraina. În 30 noiembrie 1998, mai multe școli au organizat o vizită colectivă a elevilor la un cinema local, deținut de compania municipală E., pentru un film. Fiica reclamantului, dna Galyna Igorivna Krivova, născută în 1985, a fost printre elevii care au vizitat acest cinema. În timp ce primul grup de elevi a fost încă vizionat filmul, un alt grup de elevi pentru următoarea prezentare a intrat în auditoriu. Ca urmare a lipsei de control al intrării în auditoriu în timpul filmului, a existat un timbred în care patru copii au fost trancați până la moarte și catorze copii, inclusiv fiica reclamantului, au primit diferite grade de leziune. Fiica reclamantului, în special, a fost diagnosticată cu, printre altele, leziuni hipoxice severe post-traumatice ale sistemului nervos central ( La 17 ianuarie 1999, fiica reclamantului a fost clasificată ca fiind dezactivată temporar de categoria 1. Trei ani mai târziu, la 17 ianuarie 2002, a fost clasificată ca fiind dezactivată permanent. Fiica reclamantului a fost tratată cu tratament medical în pacient cel puțin până la 18 februarie 1999, după care a avut periodic tratament medical și terapie de reabilitare. Prin hotărârea din 13 martie 2004, orașul Chervonograd a declarat că fiica reclamantului a devenit incapacitată. Se pare că această hotărâre a devenit finală și, la 29 aprilie 2004, Consiliul municipal Chervonograd a numit reclamantul ca gardian juridic al fiicei sale handicapate. 10. În prezent, fiica reclamantului încă suferă consecințele consecințelor post-traumatice și are nevoie de asistență medicală și asistență medicală. 11. La 30 noiembrie 1998, Oficiul Procurorului a instituit o procedură penală și într-o dată neespecificată acuzată de S., șeful E. la 2 decembrie 1998, un expert medical a raportat leziunile menționate anterior fiicei reclamantului și i-a identificat ca fiind grave. 13. Între timp, la 1 decembrie 1998 a fost înființat un comitet administrativ special compus din nouă experți pentru a investiga accidentul din 30 noiembrie 1998. La 10 decembrie 1998, comitetul a elaborat un raport care a recomandat respingerea șase persoane și a altor cinci persoane supuse sancțiunilor disciplinare. 14. Potrivit reclamantului, ancheta preliminară a fost finalizată până la 22 septembrie 2000 și cazul a fost transferat la Tribunalul Oraș. 15. La 20 martie 2001, reclamantul a depus o cerere civilă împotriva lui S., cerând o compensație pentru prejudiciu material și moral. Alte cinci cereri au fost depuse la tribunal de către alte victime. 16. La 10 octombrie 2003, Tribunalul a constatat că S. vinovată de abuz de autoritate și falsificare și condamnată la șapte ani de închisoare. Curtea a interzis, de asemenea, S. de a deține poziții de conducere timp de un an. În ceea ce privește afirmațiile civile, instanța le-a permis în parte, acordând, în special, reclamantul 15.000 de hryvnia ucraineană (UAH; aproximativ 2.464,91 euro (EUR) în timpul materialului) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie plătite de S. 17. La 27 aprilie 2004, Curtea Regională de Apel din Lviv („Curtea de Apel”) a anulat această hotărâre din cauza deficiențelor procedurale ale procesului în fața instanței de primă instanță. vinovată de falsificare în funcție (a falsificat documentele care declară că a luat măsurile necesare de prevenire a accidentelor și a instruit subordonații săi) și neglijență care aveau consecințe grave, constatand că personalul cinematografic nu a fost instruit și lipsit de expertiză relevantă, auditoriul nu a fost echipat în mod corespunzător și că biletele de cinema au fost vândute fără indicație de timp, rând și loc. Prin urmare, Curtea a condamnat S. la cinci ani de închisoare și l-a interzis să dețină posturi de conducere timp de trei ani. Cu toate acestea, având în vedere Legea de Amnestate, Curtea a eliberat S. de la aceste pedepse. În sfârșit, instanța a acordat reclamantului UAH 143.556,69 (aproximativ 22.771.80 EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale și 12,000 EUR (aproximativ 1.903,51 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie plătite de către Consiliul municipal Chervonograd, precum și 6.000 EUR (aproximativ 951.75 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie plătite de către S. În ultima zi menționată, Curtea de Apel a emis o hotărâre specială (окрема δостанова) care informează șeful său și șeful administrației judecătorilor de stat cu privire la întârzierile în cazul cauzat de instanța de primă instanță. 18. La 18 ianuarie 2005, Curtea Supremă a Ucraina a modificat hotărârea din 1 iulie 2004, înlocuind amnistia cu limitare legală, ca motiv pentru scutirea S. de pedeapsă. Curtea a anulat, de asemenea, hotărârea în parte legată de cererile civile, punând îndoieli asupra răspunderii Consiliului Comunal Chervonograd. Prin urmare, aceasta a trimis această chestiune pentru o nouă examinare. 19. Din documentele susținute se constată că, în această etapă a procedurii, reclamantul și un alt reclamant civil au solicitat Curții de Apel să se alăture la procedura o serie de persoane juridice (cum ar fi școlile care au organizat vizita colectivă a elevilor la cinema, compania E, departamentul local al educației etc.). Din aceste motive, la 31 martie 2005, Curtea de Apel a hotărât să trimită cazul Tribunalului Orașului. 20. Apoi, o clinică care a tratat fiica reclamantului și-a adus reclamația împotriva inculpaților și a aderat la procedura; ceilalți reclamanți (unele alte victime ale accidentului) și-au retras reclamațiile ca fiind reglementate în mod extrajudiciar. În cursul procedurii, reclamanții și-au modificat cererile în mai multe ocazii. 21. La 31 martie 2008, Tribunalul a constatat în parte pentru reclamant și alți reclamanți civili. În special, a ordonat Consiliul Comunal Chervonograd, departamentele de educație și cultură ale Comitetului executiv al orașului Chervonograd și S. să plătească reclamantului, care acționează în numele ei și în numele fiicei sale, în proporțiile specificate suma totală de UAH 85.411.97 (aproximativ 11,033,40 EUR la momentul material) în ceea ce privește asistența medicală, medicală, juridică și alte cheltuieli pe care le-a suportat de la data accidentului până la 1 aprilie 2008 și 175% din salariul minim legal după 1 aprilie 2008, lunar. În plus, instanța a acordat reclamantului suma totală de 58.500 UAH (aproximativ 7,556,96 EUR la momentul material) în ceea ce privește prejudiciile morale care urmează să fie plătite de Consiliul Comunal Chervonograd și departamentele de educație și cultură ale Comitetului executiv al orașului Chervonograd. Curtea a acordat, de asemenea, daune pentru alte victime ale accidentului, precum și pentru clinica în rambursarea cheltuielilor medicale și alte cheltuieli pentru tratarea fiicei reclamantului. 22. La 4 martie 2009, Curtea de Apel a permis în parte apelurile inculpatelor și a anulat hotărârea în parte privind rambursarea la clinica de cheltuieli medicale și de alte cheltuieli pentru tratarea fiicei reclamantului, deoarece aceaceasta a fost solicitată de către reclamant, nu de către clinică, și cheltuielile juridice ale reclamantului în ceea ce privește publicarea într-un ziar de detalii a ședințelor instanței; prin urmare, aceasta a trimis aceste părți din cauze pentru examinarea proaspătă. La 14 august 2009, Curtea Supremă a Ucrainei a respins cererile de concediu de recurs în casație depuse de Consiliul municipal Chervonograd și departamentele de educație și cultură ale Comitetului executiv al orașului Chervonograd. 24. La 6 iulie 2009, Serviciul de Stat a instituit o procedură de aplicare a hotărârii din 31 martie 2008, astfel cum a fost modificată la 4 martie 2009. Consiliul municipal Chervonograd și departamentele de educație și cultură ale Comitetului executiv al orașului Chervonograd au solicitat suspendarea executării pentru șase luni, referindu-se la lipsa de fonduri relevante. La 28 septembrie 2009, Tribunalul municipal a permis aceste cereri. 27. La 1 decembrie 1998, victimele accidentului au fost plătite exgrația de către autoritățile locale suma totală de 30.000 UAH, din care reclamantul a fost plătit 1.500 UAH (aproximativ 394,74 de dolari americani la momentul material). Ea a fost plătită în continuare: la 26 ianuarie 1999 – UAH 2.000 (aproximativ 438,54 EUR); la 5 martie 1999 – UAH 12.000 EUR (aproximativ 2.789,21 EUR); la 23 septembrie 1999 – UAH 238 EUR (aproximativ 50,51 EUR); la 2 septembrie 2004 – UAH 2.000 EUR (aproximativ 300,39 EUR). 28. Articolele 27, 55 și 56 din Constituție privind dreptul la viață și dreptul la compensare pentru daunele cauzate de autoritățile sunt stabilite în Kats și alții împotriva Ucrainei (nr. 29971/04, § 75, 18 decembrie 2008). 29. art. 366 (forjar în funcție) din Codul prevede următoarele: „1. Falsificarea în funcție, care pune orice informație falsă în documente oficiale, orice altă fabricație de documente, precum și realizarea și eliberarea de documente false cu cunoștință, de către un funcționar – este pedepsită cu o amendă de până la 50 de venituri minime fără impozitare sau de restricție de libertate pentru un termen de până la trei ani, cu privarea dreptului de a ocupa anumite poziții sau de angaja anumite activități pentru un termen de până la trei ani. ...” 30. art. 367 (neglementarea taxei oficiale) din Codul prevede următoarele: „1. Negocierea datoriei oficiale, adică nerespectarea unui oficial sau a îndeplinirii necorespunzătoare a sarcinilor sale oficiale din cauza neglijenței, în cazul în care aceasta a cauzat daune semnificative la drepturile și interesele juridice protejate ale cetățenilor individuali, statului și intereselor publice sau ale entităților juridice – este pedepsită cu o amendă de 50 până la 150 de venituri minime fără impozitare, sau cu o muncire corecțională pentru o perioadă de până la doi ani, sau cu o reținere a libertății pentru un termen de până la trei ani, cu privarea dreptului de a ocupa anumite poziții sau angajarea în anumite activități pentru un termen de până la trei ani. Aceeași acțiune care a provocat orice consecință gravă – este pedepsită cu închisoare pentru un termen de doi până la cinci ani, cu privarea dreptului de a ocupa anumite poziții sau angajarea în anumite activități pentru un termen de până la trei ani și cu sau fără o amendă de 100 până la 250 de venituri minime fără impozitare.” 31. În temeiul articolului 49 §§ §§ § 3 și al articolului 74 § 5 din Codul, o persoană condamnată pentru infracțiune de gravitate medie poate fi scutită de pedeapsa în cazul în care o perioadă de cinci ani a trecut de la data infracțiunii penale până la data efectivă a hotărârii. O infracțiune de gravitate medie este pedepsită cu închisoare pentru o perioadă de până la cinci ani (art. 12 din Codul). 32. Articolele 4401 (compensare pentru daune morale (morale) și 441 (fabilitate a unei organizații pentru daune cauzate de vina angajaților săi) din Codul sunt stabilite în Lovygina c. Ucraina ((dec.), nr. 16074/03, 22 septembrie 2009).

The applicant was born in 1961 and lives in Chervonograd, Lviv region, Ukraine. 6. On 30 November 1998 several schools organised a collective visit by pupils to a local cinema, which was owned by the municipal company E., for a film showing. The applicant's daughter, Ms Galyna Igorivna Krivova, born in 1985, was among the pupils who visited that cinema. While the first group of pupils was still watching the film, another group of pupils for the next showing entered the auditorium. As a result of a lack of control of entry to the auditorium during the film, there was a stampede in which four children were trampled to death and fourteen children, including the applicant's daughter, received varying degrees of injury. The applicant's daughter, in particular, was diagnosed with, inter alia, severe post-traumatic hypoxic damage to the central nervous system (посттравматичне постгіпоксичне ураження центральної нервової системи важкого ступеню), a right sided pneumothorax, and other injuries. According to the applicant, her daughter was in a coma for two months. 7. On 17 January 1999 the applicant's daughter was classified as temporarily Category 1 disabled. Three years later, on 17 January 2002, she was classified as permanently disabled. 8. The applicant's daughter underwent inpatient medical treatment at least until 18 February 1999, after which she periodically had medical treatment and rehabilitation therapy. 9. By a judgment of 13 March 2004 the Chervonograd Town Court (“the Town Court”) declared the applicant's daughter incapacitated. Apparently that judgment became final and on 29 April 2004 the Chervonograd Town Council appointed the applicant as the legal guardian of her disabled daughter. 10. At the present time the applicant's daughter still suffers the consequences of post-traumatic consequences and needs medical assistance and nursing. 11. On 30 November 1998 the Prosecutor's Office instituted criminal proceedings and on an unspecified date indicted S., the head of the E. company (it appears from the submitted documents that criminal proceedings against other persons were also instituted but were subsequently abandoned for various reasons). 12. On 2 December 1998 a medical expert reported on the aforesaid injuries to the applicant's daughter and identified them as serious. 13. Meanwhile, on 1 December 1998 a special administrative committee composed of nine experts was set up to investigate the accident of 30 November 1998. On 10 December 1998 that committee drew up a report which recommended that six persons be dismissed and five others subjected to disciplinary sanctions. 14. According to the applicant, the pre-trial investigation was completed by 22 September 2000 and the case was transferred to the Town Court. 15. On 20 March 2001 the applicant lodged a civil claim against S., seeking compensation for pecuniary and non-pecuniary damage. Five other claims were also lodged with the court by other victims. 16. On 10 October 2003 the Town Court found S. guilty of abuse of authority and forgery and sentenced him to seven years' imprisonment. The court also banned S. from holding managerial positions for one year. As to the civil claims, the court allowed them in part, awarding, in particular, the applicant 15,000 Ukrainian hryvnias (UAH; about 2,464.91 Euros (EUR) at the material time) in respect of non-pecuniary damage, to be paid by S. 17. On 27 April 2004 the Lviv Regional Court of Appeal (“the Court of Appeal”) quashed that judgment because of procedural shortcomings of the trial before the first-instance court. On 1 July 2004, having held a re-trial, it found S. guilty of forgery in office (he had forged the documents stating that he had taken necessary accident prevention measures and instructed his subordinates) and negligence that had had serious consequences, finding that the cinema personnel had not been instructed and lacked relevant expertise, the auditorium had not been properly equipped and the cinema tickets had been sold without indication of time, row and seat. The court thus sentenced S. to five years' imprisonment and banned him from holding managerial positions for three years. However, in view of the Amnesty Act, the court exempted S. from these punishments. Finally, the court awarded the applicant UAH 143,556.69 (about EUR 22,771.80) in respect of pecuniary damage and UAH 12,000 (about EUR 1,903.51) in respect of non-pecuniary damage, to be paid by Chervonograd Town Council, as well as UAH 6,000 (about EUR 951.75) in respect of non-pecuniary damage, to be paid by S. On the last-mentioned day the Court of Appeal issued a special ruling (окрема постанова) informing its head and the head of State Judges' Administration of the delays in the case caused by the first-instance court. 18. On 18 January 2005 the Supreme Court of Ukraine amended the judgment of 1 July 2004, replacing the amnesty with statutory limitation, as the reason for S.'s exemption from the punishment. The court also quashed the judgment in part related to the civil claims, casting doubts on the liability of Chervonograd Town Council. Accordingly, it remitted that matter for fresh consideration. 19. It appears from the documents submitted that, at this stage of the proceedings, the applicant and another civil claimant requested the Court of Appeal to join to the proceedings a number of legal persons (such as the schools which had organised the pupils' collective visit to the cinema, the E. company, the local department of education, etc.). For these reasons, on 31 March 2005 the Court of Appeal decided to remit the case to the Town Court. 20. Subsequently, a clinic which had treated the applicant's daughter brought its claim against the defendants and joined the proceedings; the other claimants (some other victims of the accident) withdrew their claims as being settled extra-judicially. In the course of the proceedings the claimants modified their claims on several occasions. 21. On 31 March 2008 the Town Court found in part for the applicant and other civil claimants. In particular, it ordered the Chervonograd Town Council, the education and culture departments of the Chervonograd Town Executive Committee and S. to pay the applicant, who was acting on her own behalf and on behalf of her daughter, in the specified proportions the total amount of UAH 85,411.97 (about EUR 11,033.40 at the material time) in respect of the care, medical, legal and other expenses she had incurred from the date of the accident to 1 April 2008 and 175% of the statutory minimum salary after 1 April 2008, monthly. Additionally, the court awarded the applicant the total amount of UAH 58,500 (about EUR 7,556.96 at the material time) in respect of non-pecuniary damage to be paid by Chervonograd Town Council and the education and culture departments of the Chervonograd Town Executive Committee. The court also awarded damages to other victims of the accident, as well as to the clinic in reimbursement of medical and other expenses for treating the applicant's daughter. 22. On 4 March 2009 the Court of Appeal allowed the defendants' appeals in part and quashed the judgment in part concerning the reimbursement to the clinic of medical and other expenses for treating the applicant's daughter because it had been claimed by the applicant, not the clinic, and the applicant's legal expenses regarding the publication in a newspaper of details of the court's hearings; consequently, it remitted these parts of the case for fresh examination. It also reduced the awards to other victims of the accident and upheld the remainder of the judgment. 23. On 14 August 2009 the Supreme Court of Ukraine rejected the requests for leave to appeal in cassation lodged by the Chervonograd Town Council and the education and culture departments of the Chervonograd Town Executive Committee. 24. Apparently, the proceedings in the remitted part are still pending before the first-instance court. 25. On 6 July 2009 the State Bailiffs' Service instituted proceedings to enforce the judgment of 31 March 2008, as amended on 4 March 2009. 26. The Chervonograd Town Council and the education and culture departments of the Chervonograd Town Executive Committee requested adjournment of the enforcement for six months, referring to a lack of relevant funds. On 28 September 2009 the Town Court allowed these requests. 27. On 1 December 1998 the victims of the accident were paid ex gratia by the local authorities the total amount of UAH 30,000, out of which the applicant was paid UAH 1,500 (about 394.74 United States Dollars at the material time). She was further paid: on 26 January 1999 – UAH 2,000 (about EUR 438.54); on 5 March 1999 – UAH 12,000 (about EUR 2,789.21); on 23 September 1999 – UAH 238 (about EUR 50.51); on 2 September 2004 – UAH 2,000 (about EUR 300.39). 28. Articles 27, 55, and 56 of the Constitution on the right to life and right to compensation for damage caused by authorities are set out in Kats and Others v. Ukraine (no. 29971/04, § 75, 18 December 2008). 29. Article 366 (forgery in office) of the Code provides as follows: “1. Forgery in office, that is putting any knowingly false information in official documents, any other fabrication of documents, and also making and issuing knowingly false documents, by an official, – shall punishable by a fine of up to 50 tax-free minimum incomes, or restraint of liberty for a term of up to three years, with the deprivation of the right to occupy certain positions or engage in certain activities for a term of up to three years. ...” 30. Article 367 (neglect of official duty) of the Code provides as follows: “1. Neglect of official duty, that is the failure of an official to perform, or the improper performance of, his/her official duties due to negligence, where it caused significant damage to the legally protected rights and interests of individual citizens, or state and public interests, or interests of legal entities, – shall be punishable by a fine of 50 to 150 tax-free minimum incomes, or correctional labour for a term of up to two years, or restraint of liberty for a term of up to three years, with the deprivation of the right to occupy certain positions or engage in certain activities for a term of up to three years. 2. The same act that caused any grave consequences, – shall be punishable by imprisonment for a term of two to five years with the deprivation of the right to occupy certain positions or engage in certain activities for a term of up to three years and with or without a fine of 100 to 250 tax-free minimum incomes.” 31. Under Articles 49 § 1 (3) and 74 § 5 of the Code, a person convicted for an offense of medium gravity can be exempted from the punishment if a period of five years has elapsed from the date of the criminal offense to the effective date of the judgment. An offense of medium gravity is punishable by imprisonment for a term of up to five years (Article 12 of the Code). 32. Articles 4401 (compensation for moral (non-pecuniary) damage) and 441 (liability of an organisation for damage caused through the fault of its employees) of the Code are set out in Lovygina v. Ukraine ((dec.), no. 16074/03, 22 September 2009).

§ Cauze similare