Gungor și Dursun împotriva Turciei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 13883/05 prezentată de Yusuf GÜNGÖR și Mehmet Sait URSSUN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 noiembrie 2010 într-un comitet compus din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Ișil Karakaș, judecători, și Françoise Elens-Passos, graffière de secțiune; Având în vedere cererea formulată mai sus la 4 aprilie 2005, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Cererea a fost depusă de domnii Yusuf Güngör și Mehmet Sait Dursun, resortisanți turci, născuți în 1938 și, respectiv, 1950 și care își au reședința în Manisa. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Yusuf Güngör și Mehmet Sait Dursun, avocat în Batman.

La 16 septembrie 2008, obiecțiunile reclamanților retrași din Protocolul 1 au fost comunicate guvernului care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora la 5 februarie 2009. La 16 aprilie 2009, aceste observații au fost adresate reclamanților care au fost invitați să își prezinte observațiile înainte de 28 mai 2009. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 6 noiembrie 2009, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamanților asupra faptului că termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor a fost În plus, Comisia a precizat că, în termenii aceluiași articol, putea să elimine o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că Ö Õ Õ nu intenionează să o mențină.

La 17 noiembrie 2009, scrisoarea a ajuns bine la reclamanții care nu au răspuns Õy. ÎN Õ Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție], în lipsa unor circumstanțe speciale care țin de respectarea drepturilor garantate de Convenție sau de protocoalele sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 1 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens adjunct președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 13883/05 présentée par Yusuf GÜNGÖR et Mehmet Sait DURSUN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 9 novembre 2010 en un comité composé de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Ișıl Karakaș, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 4 avril 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requête a été introduite par MM. Yusuf Güngör et Mehmet Sait Dursun, des ressortissants turcs, nés respectivement en 1938 et 1950 et résidant à Manisa. Ils sont représentés devant la Cour par M e B. Yıldız, avocat à Batman. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent.

Le 16 septembre 2008, les griefs des requérants tirés de l’article 1 du Protocole n o 1 ont été communiqués au Gouvernement qui a transmis le 5 février 2009 ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux ‑ ci. Le 16 avril 2009, ces observations ont été adressées aux requérants qui ont été invités à présenter les leurs avant le 28 mai 2009. La lettre du greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 6 novembre 2009, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention des requérants sur le fait que le délai qui leur était imparti pour la présentation de leurs observations était échu et qu’ils n’en avaient pas sollicité la prolongation.

Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que les requérants n’entendent pas maintenir celle-ci. Le 17 novembre 2009, la lettre est bien parvenue aux requérants qui n’y ont pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente