CASE OF ANTCZAK v. POLAND

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A ANTCZAK c. POLONIA (Depunerea nr. 3360/09) JUDGMENT STRASBOURG 9 noiembrie 2010 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Antczak c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Lech Garlicki, Vincent Anthony de Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 18 octombrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 3360/09) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Sebastian Antczak („reclamantul”), la 5 decembrie 2008. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wolasiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 23 noiembrie 2009, Curtea a hotărât să anunte cererea guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost alocată unui comitet de trei judecători. FACTE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1978 și trăiește în Piotrków Trybunalski. La 4 noiembrie 2005, reclamantul a fost arestat de poliție. La 5 noiembrie 2005, Curtea de district Zgierz a decis să dețină reclamantul în retragere în funcție de suspiciunile rezonabile că a comis o infracțiune de posesie ilegală de arme și muniții. Detenția anterioară a reclamantului a fost prelungită la 22 noiembrie 2005 și la 31 ianuarie, 21 martie, 20 iunie, 1 august, 25 Octombrie și 20 decembrie 2006. Instanțele se bazează pe severitatea pe care o putea avea pedeapsa, ceea ce a creat un risc ca reclamantul să se ascundă sau să intervină în cursul corect al procedurii, precum și pe necesitatea colectării de probe în acest caz deosebit de complex. Instanța se bazează în mare măsură pe complexitatea procedurii care au implicat mulți co Acuzată care ar fi participat la o bandă organizată, armată. La 25 aprilie și 27 iunie 2007, Curtea de Apel a prelungit în continuare detenția anterioară a reclamantului și a altor acuzații. Între timp au fost acuzate acuzații suplimentare împotriva reclamantului. La 6 septembrie 2007, reclamantul și 21 altele co Acuzatul a fost acuzat în fața Curții Regionale. Reclamantul a fost acuzat de posesie ilegală de arme și muniții, abținând la crimă și jaf comis în timp ce acționează într-o bandă criminală organizată. Procurorul a solicitat instanței să audă dovezi de la 24 de martori. 10. Din cauza complexității cazului prima audiere a fost programată pentru 8 aprilie 2008. 11. Între 11 aprilie 2008 și 8 ianuarie 2010, instanța a desfășurat trei audieri. Nici o audiere nu a avut loc între 10 iunie și 10 noiembrie 2009 din cauza absenței acuzaților sau avocaților apărării. 12. Detenția reclamantului a fost prelungită în continuare la 11 septembrie 2007, 23 mai și 17 decembrie 2008, 22 aprilie, 23 septembrie și 22 decembrie 2009. 13. În cursul acestei detenții, reclamantul a suferit mai multe condamnare la închisoare impusă în diferite seturi de proceduri penale. În special între 13 decembrie 2005 și 13 decembrie 2007 a suferit o condamnare la închisoare impusă de Curtea de District Zgierz la 10 mai 2005. Între 13 decembrie 2007 și 16 aprilie 2009 a suferit o condamnare la 25 de condamnare impusă de Curtea de District Zgierz. Iulie 2001. Începând cu 16 aprilie 2009, a îndeplinit o condamnare la închisoare impusă la 6 februarie 2003. Data de eliberare este planificată pentru 11 decembrie 2011. Celălalt set de proceduri penale - proiectul de procedură din 10 martie 2009 14. Reclamantul este, de asemenea, implicat într-un al doilea set de proceduri penale. 15. La 10 martie 2009, reclamantul și 27 de co-accultați au fost inculpați în fața Curții Regionale de judecată privind multiple acuzații legate de furturi, furturi, extorsioni, răpiri, jafuri, trafic de droguri și mașini furate, comise în timp ce acționează într-o bandă criminală organizată și armată. Acest set de proceduri este pe calea instanței de primă instanță. Procedințe în temeiul Legii 2004 16. La 28 ianuarie 2010, reclamantul a depus o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki La 10 martie 2010, Curtea de Apel a considerat că durata procedurii este rezonabilă și a respins plângerea reclamantului. II. Drept și PRATICE DOMESTIC RELEVANT 18. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 61444/00, §§ 34-46, CEDO 2005-V. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI PE PENTRU PENTRU PUNEREA NEREZONABILĂ A PROCEDURILOR 19. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă”, prevăzută la art. 6 § 1 din convenție, care citește după cum urmează: „În determinarea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...”de [a] ... tribunal ...” 20. Guvernul a contestat acest argument. 21. Perioada care va fi luată în considerare a început la 4 noiembrie 2005 și nu s-a încheiat încă. Astfel a durat aproape cinci ani pentru un nivel de competență. 22. Guvernul a susținut că reclamantul a epuizat căile de recurs interne doar un an după ce a depus cererea la Curte. Din acest motiv, ei au fost de părere că nu a epuizat măsurile interne disponibile înainte de a aduce cazul la Curte. 23. Curtea constată că reclamantul a făcut uz de remedierea prevăzută de 2004. Curtea de Apel a respins plângerea. 24. Curtea a examinat deja acest recurs în sensul articolului 35 § 1 din Convenție și a constatat că aceaceasta este eficace în ceea ce privește plângerile privind lungimea excesivă a procedurii judiciare în cadrul articolului 35 § 1 din Convenție. În consecință, Curtea constată că reclamantul a epuizat căile de recurs interne în ceea ce privește plângerea sa în temeiul Articlul e 6 § 1 din Convenție (a se vedea Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, §§ 31, 32; 11 octombrie 2005. întemeiat în sensul art. 35 § 3 din Convenție, menționând, de asemenea, că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Merits Guvernul 26. Guvernul a susținut că cazul era extrem de complex. El are legătură cu o bandă criminală organizată. Reclamantul a fost acuzat de mai multe infracțiuni. În plus, procuratura a cerut instanței să audă dovezi de la un mare număr de martori. Auzurile au fost programate fără întârziere, la intervale regulate. Uneori au fost chiar cinci sau șase audieri într-o lună. Având în vedere severitatea acuzațiilor împotriva reclamantului și comportamentul autorităților, Guvernul a considerat că durata procedurii este compatibilă cu standardele prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție. Reclamantul 27. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 29. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 30. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. În special, Curtea constată că prima audiere a avut loc la șapte luni de la depunerea proiectului de pronunțare a acuzării la instanța de judecată (a se vedea punctele 9 și 10 de mai sus). 31. Având în vedere jurisprudența sa în cauză și faptul că procedurile sunt încă pendente în fața instanței de primă instanță, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata generală a procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 32. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 § 3 DE CONVENȚIE 33. Reclamantul s-a plâns că perioada de detenție anterioară a fost excesivă. El se bazează pe art. 5 § 3 din Convenție, care prevede următoarele: „Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) (c) din prezentul articol este ... dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru judecată.” 34. Guvernul a contestat acest argument cu privire la faptele cazului. 35. Curtea observă că detenția reclamantului a început la 4 noiembrie. 2005, atunci când a fost arestat pe suspectul de posesie ilegală de arme și muniții și este încă în așteptare. Cu toate acestea, din documentele prezentate într-o etapă ulterioară, reclamantul a stat în permanență în trei condiții de închisoare impuse în diferite seturi de proceduri penale. Prin urmare, Curtea consideră că după 13 decembrie 2005, reclamantul a fost privat de libertate „după condamnarea unei instanțe competente” și că această perioadă de detenție este reglementată de art. 5 § 1 litera (a) din Convenție și intră în afara domeniului de aplicare al articolului 5 § 3 din Convenție. În consecință, perioada de detenție a reclamantului care urmează să fie luată în considerare în temeiul articolului 5 § 3, se ridică la o lună și la nouă zile. 36. Curtea observă că reclamantul a fost acuzat de mai multe infracțiuni comise în timp ce acționează într-o bandă criminală organizată. Având în vedere considerațiile de mai sus și având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa în cazuri similare, Curtea consideră că detenția reclamantului nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a cerinței de „tempo rațional” de la art. 5 § 3 din Convenție. Prin urmare, această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenția III. APLICAREA ART. 41 A CONVENȚIEI 37. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 38. Reclamantul a solicitat 10.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 39. Guvernul a contestat aceste afirmații. 40. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, acordă reclamantului 2,500 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 41. Reclamantul nu a formulat nicio reclamație pentru costurile și cheltuielile implicate în procedura. 42. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 2.500 EUR (2 mii cinci sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi imputabil, care să fie transformat în zloty polonez la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 noiembrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

CASE OF

ANTCZAK v. POLAND

(Application no. 3360/09)

JUDGMENT

STRASBOURG

9 November 2010

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Antczak v. Poland,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Ján Šikuta,

President,

Lech Garlicki,

Vincent Anthony de Gaetano,

judges,

and Fatoș Aracı,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 18 October 2010,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 3360/09) against the Republic of Poland lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Polish national, Mr Sebastian Antczak (“the

applicant”), on 5 December 2008.

2.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wolasiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

3.

On 23 November 2009 the Court decided to give notice of the application to the Government. In accordance with Protocol no. 14, the application was allocated to a Committee of three Judges.

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4.

The applicant was born in 1978 and lives in Piotrków Trybunalski.

5.

On 4 November 2005 the applicant was arrested by the police.

6.

On 5 November 2005 the Zgierz District Court decided to detain the applicant on remand in view of the reasonable suspicion that he had committed an offence of illegal possession of weapons and ammunition.

7.

The applicant's pre-trial detention was extended on 22

November

2005 and on 31 January, 21 March, 20

June, 1

August, 25

October and 20 December 2006. The courts relied on the severity of the possible sentence, which created a risk of the applicant's going into hiding or interfering with the proper course of the proceedings, and the necessity of gathering evidence in this particularly complex case. The court relied heavily on the complexity of the proceedings which involved many co

‑

accused who had allegedly participated in an organised, armed gang.

8.

On 25 April and 27 June 2007 the Łódź Court of Appeal further extended the pre-trial detention of the applicant and other co-accused. In the meantime additional charges were brought against the applicant.

9.

On 6 September 2007 the applicant and 21 other co

‑

accused were indicted before the Łódź Regional Court. The applicant was charged with illegal possession of weapons and ammunition, abetting to murder and robbery committed while acting in an organised criminal gang. The prosecutor requested the court to hear evidence from 24 witnesses.

10.

On account of the complexity of the case the first hearing was scheduled for 8 April 2008.

11.

Between 11 April 2008 and 8 January 2010 the court held thirty three hearings. No hearing was held between 10 June and 10

November

2009 due to the absence of either the accused or the defence lawyers.

12.

The applicant's detention was further extended on 11

September

2007, 23 May and 17 December 2008, 22 April, 23

September and 22

December 2009.

13.

During this detention the applicant served several sentences of imprisonment imposed in different sets of criminal proceedings. In particular between 13 December 2005 and 13 December 2007 he served a sentence of imprisonment imposed by the Zgierz District Court on 10

May

July

December

2011.

A.

The other set of criminal proceedings - bill of indictment of 10

March 2009

14.

The applicant is also involved in a second set of criminal proceedings.

15.

On 10 March 2009 the applicant and 27 co-accused were indicted before the Łódź Regional Court on multiple charges related to burglaries, thefts, extortions, kidnappings, robberies, drug dealing and stolen cars, committed while acting in an organised, armed criminal gang. This set of proceedings is pending before the first-instance court.

B.

Proceedings under the 2004 Act

16.

On 28 January 2010 the applicant lodged a complaint under section 5 of the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (

Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki

) (“the 2004 Act”). He complained about the length of the investigation and the length of the court proceedings.

17.

On 10 March 2010 the Lódź Court of Appeal considered the length of the proceedings to be reasonable and dismissed the applicant's complaint.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW AND PRACTICE

18.

The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings, in particular the applicable provisions of the 2004 Act, are stated in the Court's decisions in cases of

Charzyński v. Poland

no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and

Ratajczyk v. Poland

no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII and the judgment in the case of

Krasuski v. Poland

, no. 61444/00, §§ 34-46, ECHR

2005-V.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION ON ACCOUNT OF THE UNREASONABLE LENGTH OF THE PROCEEDINGS

19.

The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows:

“In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”reasonable time by [a] ... tribunal...”

20.

The Government contested that argument.

21.

The period to be taken into consideration began on 4

November

2005 and has not yet ended. It has thus lasted nearly five years for one level of jurisdiction.

A.

Admissibility

22.

The Government submitted that the applicant exhausted the domestic remedies only one year after he had lodged his application with the Court. For this reason they were of the opinion that he had failed to exhaust the available domestic remedies before bringing his case to the Court.

23.

The Court notes that the applicant made use of the remedy provided for by the

2004

Act and lodged a complaint about the unreasonable length of the proceedings. The Lódz Court of Appeal dismissed his complaint.

24.

The Court has already examined that remedy for the purposes of Article

35 §

1 of the Convention and found it effective in respect of the complaints about the excessive length of judicial proceedings in

Poland. Accordingly, the Court finds that the applicant exhausted domestic remedies in respect of his complaint under Articl

e 6 § 1 of the Convention (see,

Majewski

v. Poland

, no. 52690/99, §§ 31, 32; 11 October 2005.

25.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill

‑

founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

1.

The Government

26.

The Government submitted that the case had been extremely complex. It concerned an organised criminal gang. The applicant was charged with several offences. In addition, the prosecution asked the court to hear evidence from a great number of witnesses. Hearings had been scheduled without any delay, at regular intervals. There were sometimes even five or six hearings in one month. In view of the severity of charges against the applicant and the conduct of the authorities the Government were of the opinion that the length of the proceedings was compatible with the standards laid down in Article 6 § 1 of the Convention.

2.

The applicant

27.

The applicant disagreed and argued that the proceedings in his case have lasted exceptionally long.

3

.

The Court's assessment.

28.

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities,

Frydlender v. France

[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).

29.

The Court has frequently found violations of Article 6 § 1 of the Convention in cases raising issues similar to the one in the present case (see

Frydlender

, cited above).

30.

Having examined all the material submitted to it, the Court considers that the Government have not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. In particular, the Court notes that the first hearing was held seven months after the bill of indictment had been lodged with the trial court (see, paragraphs 9 and10 above).

31.

Having regard to its case-law on the subject and the fact that the proceedings are still pending before the court of first-instance, the Court considers that in the instant case the overall length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

32.

There has accordingly been a breach of Article 6 § 1.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 3 OF THE CONVENTION

33.

The applicant complained that the length of his pre-trial detention had been excessive. He relied on Article 5 § 3 of the Convention, which provides as follows:

“Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph

1

(c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”

34.

The Government disputed this argument with reference to the facts of the case.

35.

The Court observes that the applicant's detention started on 4

November

2005, when he was arrested on suspicion of illegal possession of weapons and ammunition and is still pending. However, it appears from the documents submitted at a later stage that since 13 December 2005 the applicant has been continuously serving three terms of imprisonment imposed in different sets of criminal proceedings. Consequently, the Court considers that after 13 December 2005 the applicant was deprived of his liberty “after conviction by a competent court” and that this period of his detention is covered by Article 5 § 1 (a) of the Convention and falls outside the scope of Article 5 § 3 of the Convention. Accordingly, the period of the applicant's detention to be considered under Article 5 § 3, amounts to one month and nine days.

36.

The Court observes that the applicant was charged with multiple offences committed while acting in an organised criminal gang. In view of the above considerations and in the light of the criteria established in its case-law in similar cases, the Court considers that the applicant's detention does not disclose any appearance of a breach of the “reasonable time” requirement of Article

5 §

3 of the Convention. This complaint is therefore manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

37.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

38.

The applicant claimed 10,000 euros (EUR) in respect of pecuniary and non-pecuniary damage.

39.

The Government contested these claims.

40.

The Court does not discern any causal link between the violation found and the pecuniary damage alleged; it therefore rejects this claim. On the other hand, it awards the applicant EUR 2,500 in respect of non

‑

pecuniary damage.

B.

Costs and expenses

41.

The applicant did not make any claim for costs and expenses involved in the proceedings.

C.

Default interest

42.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Declares

the complaint concerning the excessive length of the proceedings admissible and the remainder of the application inadmissible;

2.

Holds

that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention;

3.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR 2,500 (two thousand five hundred euros) in respect of non

‑

pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable, to be converted into Polish zlotys at the rate applicable at the date of the settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

4.

Dismisses

the remainder of the applicant's claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 9 November 2010, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Fatoș Aracı

Ján Šikuta

Deputy Registrar

President