CtEDO 09.11.2010 Auto

AFFAIRE STREGA ALBERTI BENEVENTO S.P.A. c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
09.11.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE STREGA ALBERTI BENEVENTO S.P.A. c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA STREGA ALBERTI BENEVENTO S.P.A. c. ITALIA (Cercetările nr. 44031/02 și 44032/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 9 noiembrie 2010 DEFINITIVF 09/02/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Strega Alberti Benevento S.p.A. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 octombrie 2010, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află două cereri (n 44031/02 și 44032/02) îndreptate împotriva Republicii Italiene și ale căror societăți având sediul social în acest stat, Strega Alberti Benevento S.p.A. ( 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Recurenta este reprezentată de C. Marcellino, avocat la Benevent. Guvernul italian a fost reprezentat de fostul său agent, dl I.M. Braguglia, și fostul său co-agent, dl Crisafolli. La 7 septembrie 2004, Curtea a decis să comunice cererile guvernului. După cum permitea art. 29 alineatul (3) din Convenția în vigoare la acel moment, Curtea a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cererilor în fapt I. CIRCONSTANȚELE SPĂLȚIEI Recurenta a fost parte la două proceduri judiciare și apoi a sesizat instanțele competente în sensul legii Dreptul și practica internă relevante referitoare la Legea nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "legea Pinto" (denumită în continuare "Legea Pinto") figurează în Hotărârea Cocchiarella c. Italia ([GC], nr. 64886/01, §§ 23-31, CEDH 2006-V). Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le prezintă, Curtea consideră că este necesar să li se alăture și decide să le examineze împreună într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIE Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de durata procedurilor principale și de respingerea cererilor sale de despăgubire în temeiul Legii Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) cu privire la admisibilitatea Neobosită a căilor de atac interne 11. Guvernul exclude neobosirea căilor de atac interne în măsura în care recurenta nu a sesizat Curtea de Casație în sensul Legii 2004), aceasta respinge această excepție. Concluzie 13. Curtea constată că cererile nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate înscriși la art. 35 alineatul (3) din convenție. Prin urmare, le declară admisibile. Pe fond 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Convenție (a se vedea Frydlender c. Franța [GC], n 30979/096 CEDO 2000-VII 15. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurilor în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) privind aplicarea articolului 41 din Convenție 16. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanta solicită următoarele sume pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. cerere de despăgubire pentru prejudiciul moral 44031/02 250 000 EUR (cu titlu subsidiar, 16 526,63 EUR) 44032/02 460,94 EUR 18. În ceea ce privește prima cerere, guvernul consideră că societatea reclamantă nu a suferit niciun prejudiciu material sau moral din cauza duratei procedurii; în ceea ce privește a doua cerere, guvernul consideră că reclamantul nu a demonstrat că prejudiciul material pretins a fost cauzat. În ceea ce privește stabilirea prejudiciului moral, acesta se bazează pe înțelepciunea Curții. 19. Având în vedere soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată la §§ 139-142 și 146) și hotărând în echitate, Curtea atribuie recurentei sumele indicate în tabelul de mai jos, comparate cu sumele pe care le-ar fi acordat în absența unor căi de atac interne, având în vedere obiectul fiecărui litigiu și existența unor întârzieri imputabile reclamantului. cererea Suma pe care Curtea ar fi acordat-o în absența unor căi de atac interne Suma acordată pentru daune morale 44031/02 24 000 EUR 800 EUR 44032/02 000 EUR 6 300 EUR Cheltuieli și cheltuieli de judecată 20. Note de plată în sprijinul acestora, partea reclamantă solicită următoarele sume pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată legate de acțiunile în fața Curții. Prevenții pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată 44031/02 177,97 EUR 44032/02 20 508,11 EUR 21. Guvernul consideră că pretențiile reclamantului sunt în mod evident neraționale și se restabilește la aprecierea Curții 22. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (can și alții c. Turcia, n În plus, cheltuielile de judecată pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003 VIII). 23. În cazul de față și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce recurentei 1 500 EUR în temeiul cererii nr. 44031/02 și respectiv 2 000 EUR în temeiul cererii nr. 44032/02. Interese moratorii 24. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște să unească cererile și să le examineze împreună într-o singură hotărâre Declară cererile admisibile Dicționar 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume pentru daune morale cererea nr. 44031/02 10 800 EUR (zece mii opt sute de euro) cererea nr. 44032/02 6 300 EUR (șase mii trei sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată cererea nr. 44031/02 1 500 EUR (mii cinci sute EUR) cererea nr. 44032/02 2 000 EUR (două mii EUR) ; că sumele acordate mai sus trebuie adăugate la orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă; că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume se majorează cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale în limba franceză, apoi comunicată în scris la 9 noiembrie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din regulament. Stanley Naismith Françoise Tulkens Grefier Președinte ANEXA Numărul de cerere și data de introducere Detalii recurente Procedura principală și procedura □ Pinto mai relative 44031/02 introdusă la 7 mai 1999 Strega Alberti Benevento S.P.A., în persoana reprezentantului său legal, Alberto Foschini Procedura principală Subiect: caz de expropriere. Prima instanță : judecător de instanță din Benevent (în continuarea unei declarații de incompetență rațională a Curții de Apel din Napoli), în perioada 22 noiembrie 1988 - 8 martie 2004; douăsprezece trimiteri din oficiu, în procedura mai întâi, Pinto Autoritatea sesizată: Curtea de Apel din Roma, acțiune introdusă în 2002, suma solicitată 16 526,63 EUR (EUR) ca daune materiale și morale. Decizia: din 21 iunie 2002, depusă la 12 septembrie 2002 ; Constatarea depășirii unei perioade rezonabile; nicio despăgubire din lipsă de probe a pretinsului prejudiciu suferit. Data deciziei definitive: până la 27 octombrie 2003. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 6 decembrie 2002. 44032/02 introdusă la 25 mai 1999 Strega Alberti Benevento S.P.A., în persoana reprezentantului său legal, Alberto Foschini Procedura principală Subiect: restituirea anumitor sume plătite și nu datorate Primei instanțe: judecător de instanță din Benevent, din 24 octombrie 1987 până în 15 aprilie 1989. A doua instanță: instanță din Benevent, de la 9 iunie 1989 până la 4 mai 1999. Procedura: Pinto Autoritatea sesizată: Curtea de Apel din Roma, recurs introdus în 2002, suma solicitată 14 460,94 EUR (EUR) ca daune materiale și morale. Decizia : din 21 iunie 2002, depusă la 12 septembrie 2002 ; constatarea depășirii unei perioade rezonabile ; nici o despăgubire din lipsă de dovadă a presupusei daune suferite. Data deciziei finale: până la 27 octombrie 2003 cel târziu. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 6 decembrie 2002.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-12-07
0,95
AFFAIRE DE ROSA ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DE ROSA ET AUTRES c. ITALIE (Requêtes n os 3666/03, 11966/03 et 11969/03) ARRÊT STRASBOURG 7 décembre 2010 DÉFINITIF 07/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut s
CtEDO 2010-11-09
0,95
AFFAIRE TANGREDI ET IULIANO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TANGREDI ET IULIANO c. ITALIE (Requêtes n os 6604/03 et 16769/03) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2010 DÉFINITIF 09/02/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2010-10-19
0,95
AFFAIRE SILVERI c. ITALIE (n° 2)
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SILVERI c. Italie (n o 2) ( Requête n o 36624/02) ARRÊT STRASBOURG 19 octobre 2010 DÉFINITIF 19/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de fo
CtEDO 2010-04-06
0,95
AFFAIRE GHIROTTI ET BENASSI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GHIROTTI ET BENASSI c. ITALIE (Requêtes n os 28104/02 et 28217/02) ARRÊT STRASBOURG 6 avril 2010 DÉFINITIF 06/07/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2011-01-18
0,95
AFFAIRE SALVATORE ET AUTRES c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SALVATORE ET AUTRES c. ITALIE ( Requêtes n os 27036/03, 34885/03, 37903/03 et 37905/03) ARRÊT STRASBOURG 18 janvier 2011 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Salvatore et autre
Sursă