Trofimenko împotriva Rusiei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 29054/04 de către Roman Dmitriyevich TROFIMENKO împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 9 noiembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Mark Villiger, Președinte, Anatoly Kovler, Isabelle Berro-Lefèvre, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 iunie 2004, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Roman Dmitriyevich Trofimenko, a fost un național rus care s-a născut în 1966 și a murit în 2008. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 mai 2001, reclamantul a fost arestat și reținut sub suspiciune de furt și jaf. La 3 august 2001, când a fost în închisoare, a încercat să se sinucidă. A primit tratament medical în spitalul penitenciar regional și în centrul de detenție. La 20 iunie 2003, reclamantul a făcut o a doua încercare de sinucidere. A bătut lama unui cuțit în piept, în regiunea inimii. Lama a rămas în corpul reclamantului până la 3 august 2004 care a provocat durere. Lama nu a fost îndepărtată pentru o lungă perioadă din cauza lipsei de facilități necesare în spitalul de închisoare. La 25 noiembrie 2003, Curtea de Oraș Yelizovo din regiunea Kamchatka, compusă dintr-un judecător profesionist președinte și doi judecători laici, a condamnat reclamantul de jaf și l-a condamnat la cinci ani și șase luni de închisoare.

La 6 aprilie 2004, Curtea Regională Kamchatka și-a respins recursul și a susținut hotărârea din 25 noiembrie 2003. În 2005 reclamantul a solicitat procurorului să depună o cerere de revizuire a hotărârii din 25 noiembrie 2003 deoarece instanța nu a respectat normele privind numirea judecătorilor laici. La 12 mai 2005, procurorul a respins cererea și a informat reclamantul că judecătorii laici au participat legal la procedura. Reclamantul și-a îndeplinit condamnarea într-o colonie de forțe de muncă corecțională și a fost eliberat la sfârșitul anului 2006. În baza articolelor 2 și 3 din Convenție, reclamantul s-a plâns că nu a primit asistență medicală oportună și adecvată în timp ce a fost în custodie.

În continuare, el s-a plâns în temeiul articolului 5 din Convenție că detenția anterioară la proces a fost lungă și ilegală. Invocând art. 6 § 1, 6 § 2, § 3 literele (a), (b), (c) și (d) din Convenție, reclamantul s-a plâns, în special, că procedurile penale au fost nedreptate și compoziția instanței de judecată au fost ilegale, că nu a fost în măsură să pună la îndoială un martor-cheie al procurorului și că nu a fost reprezentat de un avocat în fața instanței de recurs. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că casa sa a fost căutată ilegal, iar în cele din urmă a invocat articolele 13 și 17 din Convenție. HOTĂRÂREA La 15 iulie 2009, Guvernul a prezentat în Registru observațiile lor cu privire la admisibilitatea și meritele cererii, în care au informat Curtea că reclamantul a murit la 27 august 2008. Prin scrisoarea din 21 iulie 2009 observațiile Guvernului au fost trimise la adresa de domiciliu a reclamantului.

Nu a fost urmat niciun răspuns. La 5 februarie 2010, scrisoarea care informa despre expirarea unei perioade de depunere a observațiilor a fost trimisă de postul înregistrat la ultima adresă a reclamantului cunoscut. Curtea a remarcat că nu răspunde la această scrisoare ar putea duce la grevarea cererii. Curtea ia act de faptul că reclamantul a murit și că nici un membru al familiei sau moștenitorului său nu a exprimat dorința de a continua procedura în fața Curții în locul ei. Curtea consideră în legătură cu art. 37 alineatul (1) literele (a) și (c) din Convenție că, în aceste circumstanțe, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Stephen Phillips Mark Villiger Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 29054/04 by Roman Dmitriyevich TROFIMENKO against Russia The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 9 November 2010 as a Committee composed of: Mark Villiger, President, Anatoly Kovler, Isabelle Berro-Lefèvre, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 22 June 2004, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Roman Dmitriyevich Trofimenko, was a Russian national who was born in 1966 and died in 2008. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 22 May 2001 the applicant was arrested and detained on suspicion of theft and robbery. On 3 August 2001, when in the remand prison, he attempted to commit suicide. He received medical treatment in the regional prison hospital and detention centre medical unit. On 20 June 2003 the applicant made a second attempt at suicide. He knocked the blade of a knife into his chest, in the heart region. The blade remained in the applicant’s body until 3 August 2004 causing pain. The blade was not removed for a long time due to the absence of necessary facilities in the prison hospital. On 25 November 2003 the Yelizovo Town Court of the Kamchatka Region composed of a presiding professional judge and two lay judges convicted the applicant of robbery and sentenced him to five years and six months’ imprisonment.

The applicant appealed, challenging the judgment on a number of points. On 6 April 2004 the Kamchatka Regional Court rejected his appeal and upheld the judgment of 25 November 2003. The applicant was not represented before the court of appeal. In 2005 the applicant requested the prosecutor’s office to lodge an application for supervisory review of the judgment of 25 November 2003 because the court had disregarded the rules on the appointment of lay judges. On 12 May 2005 the prosecutor dismissed the request and informed the applicant that the lay judges had lawfully participated in the proceedings. The applicant served his sentence in a correctional labour colony and was released at the end of 2006. COMPLAINTS Relying on Articles 2 and 3 of the Convention the applicant complained that he did not receive timely and adequate medical aid while being in custody.

He further complained under Article 5 of the Convention that his pre trial detention had been lengthy and unlawful. Invoking Article 6 § 1, 6 § 2, 6 § 3 (a), (b), (c) and (d) of the Convention the applicant complained, in particular, that the criminal proceedings had been unfair and the composition of the trial court had been unlawful, that he had been unable to question a key prosecution witness and he had not been represented by a lawyer before the appeal court. The applicant complained under Article 8 of the Convention that his house had been unlawfully searched. He finally invoked Articles 13 and 17 of the Convention. THE LAW On 15 July 2009 the Government submitted to the Registry their observations on the admissibility and merits of the application, in which they informed the Court that the applicant had died on 27 August 2008. By letter dated 21 July 2009 the Government’s observations were sent to the applicant’s home address.

No reply followed. On 5 February 2010 the letter informing about the expiration of a period for submission of the observations was sent by the registered post to the last known applicant’s address. The Court noted that the failure to respond to that letter might result in the strike-out of the application. The letter returned to the Court unclaimed. The Court takes note of the fact that the applicant has died and no member of his family or heir has expressed a wish to continue the proceedings before the Court in her stead. The Court considers with reference to Article 37 § 1 (a) and (c) of the Convention that, in these circumstances, it is no longer justified to continue the examination of the application.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Stephen Phillips Mark Villiger Deputy Registrar President