Meïntanas împotriva Greciei

Publicat la 2 aprilie 2024 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 18847/23 Nikolaos ME Ca urmare a divorțului reclamantului cu soția și mama copilului său, aceasta din urmă a introdus la 11 iunie 2015 o acțiune de a obține custodia definitivă a fiului lor, la vârsta de opt ani. La 1 martie 2017 reclamantul a introdus o contraacțiune. După o judecată preliminară care a dispus o expertiză psihologică a părinților și a copilului, prin hotărârea sa 8178/2021 din 25 ianuarie 2021, Tribunalul de Primă Instanță din Reta a respins acțiunea mamei și a acceptat-o pe cea a reclamantului atribuindu-i custodia definitivă a copilului. În urma unui apel interimat de mamă, prin hotărârea sa nr. 2377/2022 din 6 mai 2022, Tribunalul de Primă Instanță a infirmat hotărârea pronunțată în primă instanță și a atribuit custodia definitivă a copilului mamei sale.

Reclamantul s-a ocupat de casare. Prin Hotărârea 157/2023 din 27 ianuarie 2023, Curtea de Casație a respins recursul și a confirmat hotărârea atacată. Reclamantul se plânge de întârziere în procedura privind îngrijirea copilului care a avut efecte negative asupra acestuia și asupra fiului său minor. El: la art. 6 alineatul (1) din convenție. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE A existat o interferență în dreptul reclamantului de a-și respecta viața de familie, în sensul articolului 8 alineatul (1) din convenție În special, autoritățile elene și-au îndeplinit obligațiile pozitive prevăzute de jurisprudența Curții cu privire la art. 8 din cauza pretinsei conduite ineficiente și, în special, întârziate a procedurii privind îngrijirea copilului reclamantului (a se vedea, printre altele, Anagnostakis și alții c. Grecia, nr. 46075/96, §§ 40 și 66-68, 23 septembrie 2021)?

Publié le 2 avril 2024

TROISIÈME SECTION

Requête n o 18847/23 Nikolaos MEÏNTANAS contre la Grèce introduite le 3 mai 2023 communiquée le 15 mars 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le retard dans la procédure relative à la garde de l’enfant du requérant. À la suite du divorce du requérant avec son épouse et mère de son enfant, cette dernière introduisit le 11 juin 2015 une action visant à obtenir la garde définitive de leur fils, alors âgé de huit ans. Le 1 er mars 2017 le requérant introduisit une contre-action. Après un jugement préliminaire qui ordonna une expertise de l’état psychologique des parents et de l’enfant, par son arrêt n o 8178/2021 du 25 janvier 2021, le tribunal de première instance d’Athènes rejeta l’action de la mère et accepta celle du requérant en lui attribuant la garde définitive de l’enfant. À la suite d’un appel interjeté par la mère, par son arrêt n o 2377/2022 du 6 mai 2022, la cour d’appel d’Athènes infirma le jugement rendu en première instance et attribua la garde définitive de l’enfant à sa mère.

Le requérant se pourvut en cassation. Par son arrêt n o 157/2023 du 27 janvier 2023, la Cour de cassation rejeta le pourvoi et confirma l’arrêt attaqué. Le requérant se plaint du retard dans la procédure relative à la garde de l’enfant qui avait eu des effets néfastes sur lui et son fils mineur. Il invoque l’article 6 § 1 de la Convention.

QUESTION AUX PARTIES

Y a-t-il eu ingérence dans le droit du requérant au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 § 1 de la Convention ? En particulier, les autorités grecques ont-elles satisfait à leurs obligations positives définies par la jurisprudence de la Cour sur l’article 8 en raison de la conduite inefficace alléguée, et notamment retardée, de la procédure relative à la garde de l’enfant du requérant (voir, entre autres, Anagnostakis et autres c. Grèce , n o 46075/16, §§ 40 et 66-68, 23 septembre 2021) ?