P.V. împotriva Spaniei

La originea cauzei se află o cerere (nr. 35159/09) împotriva Regatului Spaniei și care a fost depusă la Curte de o cetățeancă a acestui stat, Dna P.V. (reclamanta), la 18 iunie 2009 în temeiul articolului 34 din Convenția de protejare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția). Președintele completului a decis din oficiu de a nu dezvălui identitatea reclamantei, pentru a preveni identificarea fiului acesteia (art. 47 § 3 din Regulament).

Reclamanta este reprezentată de avocat M. Ródenas Pérez din Madrid. Guvernul spaniol (Guvernul) a fost reprezentat de agentul acestuia, domnul I. Blasco Lozano, șef al serviciului juridic pentru drepturile omului la ministerul Justiției.

Reclamanta se plânge că transsexualitatea sa a cântărit decisive în decizia judiciară de a restricționa regimul de vizite la fiul sa.

La 26 august 2009, președintele secției a treia a decis de a comunica cererea Guvernului. După cum permite art. 29 § 1 din Convenție, a mai fost decis că completul se va pronunța simultan asupra admisibilității și fondului. IN FAPT

Înainte de a începe tratamentul de schimbare de sex, reclamanta fusese căsătorită cu P.Q.F. cu care avea un copil născut în 1998. Printr-o hotărâre din 2 aprilie 2002, judecătorul de prim nivel nr. 4 din Lugo a declarat separarea de coruri a soților și a aprobat convenția pe care aceștia o încheiseseră amiabil înainte de separare. În conformitate cu dispozițiile acestei convenții, custodia copilului a fost atribuită mamei și autoritatea părintească încredințată ambilor părinți în comun. În plus, a fixat un regim de vizite în favoarea tatălui, cu care copilul ar petrece un weekend pe doi și jumătate din vacanțele școlare.

La 24 mai 2004, P.Q.F. a introdus o cerere cu scop de a modifica măsurile luate în hotărârea de separare. A solicitat lipsirea exercitării autoritatii părintești a fostului soț și suspendarea regimului de vizite și orice comunicări între tată și fiu, invocând lipsa interesului tatălui pentru copil, precum și faptul că el urmava un tratament hormonal pentru a-și schimba sexul, că se machia și se îmbrăca obișnuit ca o femeie.

Printr-o hotărâre din 18 octombrie 2004, judecătorul de prim nivel nr. 4 din Lugo a acceptat parțial pretențiile mamei copilului. Pe de o parte, judecătorul a respins cererea lui P.Q.F. cu scopul de lipsire a exercitării autorității părintești a reclamantei, pe motiv că nu s-a demonstrat că aceasta din urmă neglijase pe seama sa obligații grave față de copil. A confirmat în consecință autoritatea părintească comună.

Pe de altă parte, în ceea ce privește regimul de vizite, judecătorul a decis să-l restricționeze în locul să-l suspende complet, după cum doreau mama. În acest sens, judecătorul a reamintit de la început jurisprudența Tribunalului Suprem în conformitate cu care dreptul de viață nu era configurat ca un drept necondiționat pentru părintor, ci ca un drept supus interesului și beneficiului copilului. În plus, judecătorul a notat că regimul de vizite nu putea fi folosit pentru a proiecta tensiunile și potrivnicia existente între părinți, scopul acestuia fiind de a facilita relațiile între părintele și copilul care erau separați, pentru a permite dezvoltarea emoțională a copilului. Aplicând aceste criterii circumstanțelor cauzei, judecătorul de prim nivel s-a pronunțat după cum urmează: "... nu este posibil de a accepta totalitatea pretențiilor ridicate în cerere, din cauza ansamblu de dovezi existente și în particular a raportului expertizei psihologice efectuate de d-na V. Aceasta, după ce realizase o analiză aprofundată a situației familiale și a celei a fiecărui membru al familiei, conchide afirmând că [P.V.] suferă o instabilitate emoțională care împiedică stabilirea unui regim obișnuit de vizite. Cu toate acestea, consideră convenabil de a menține contactul între tată și fiu printr-un regim de vizite progresiv în centrul de întâlniri (Punto de Encuentro) al orașului pînă ce [P.V.] să se opereze și să-și recupereze pe deplin facultăți fizice și psihologice cu disponibilitatea și stabilitatea de care minorul are nevoie. (...) Nu este vorba, contrar ce interpretează partea apărătoare, de a împiedica tatălui să aibă relație cu fiul săi din motiv al transsexualității sale, nici de a-l discrimina din acest motiv, nici de a-l împiedica de a-și exercita drepturile și obligațiile ca tată. Este vorba în speța de a găsi soluția cea mai potrivită intereselor minorului, cea care îi va permite să se adapteze noilor circumstanțe familiale. [P.V.] se găsește într-o etapă a vieții pline de schimbări foarte importante pe care el însuși trebuie să le înfrunte cu ajutor profesional. Au trecut doar câteva luni de când a început procesul de schimbare de sex care implică modificări profunde în toate aspectele vieții și personalității sale, ceea ce, în mod logic și înțelegător, comportă instabilitatea emoțională detectată de psiholog în raportul sa în care conchide: în prezent, nu este considerat convenabil ca [P.V.] să aibă un regim larg de vizite cu minorul, din motiv al instabilității sale emoționale și nu din cauza transsexualității sale în sine. Din acest motiv, un regim restrictiv de vizite este convenabil, fiindcă instabilitatea [lui P.V.] nu trebuie transmisă minorului, care se simte confuz în fața noii apariții a tatălui sa. Vorbim despre un copil de șase ani care nu are încă capacitatea necesară pentru a înțelege schimbările experimentate de părintele sa."

În dispozitivul hotărârii, judecătorul a fixat regimul de vizite propus de psiholog în raportul sa de expertiză. Acest regim ar permite reclamantei să-și vadă fiul un sâmbăt pe doi, între orele 17 și 20 în centrul de întâlniri (Punto de encuentro) din Lugo, sub controlul profesioniștilor și în prezența mamei pînă în momentul în care profesioniștii nu ar mai considera această prezență oportună. De asemenea, judecătorul a ordonat centrului de întâlniri să-i prezinte un raport la fiecare două luni pentru a urmări evoluția vizitelor.

Reclamanta a apelat. Printr-o hotărâre din 19 mai 2005, Audiencia Provincial din Lugo a confirmat hotărârea atacată. A considerat că mijloacele de probă analizate în apel la inițiativa reclamantei, și anume raportul expertizei psihologului care o trata pentru perturbarea identității sexuale, nu făceau decât să confirme criteriul relevant al hotărârii de prim nivel. Audiencia Provincial a estimat că era de dorit de a menține sistemul controlat de vizite în centrul de întâlniri și rapoartele bimensuale. Un regim obișnuit de vizite ar putea periclita echilibrul emoțional al copilului, care trebuia să se obișnuiască progresiv cu decizia de schimbare de sex luată de părintele sa, ceea ce minorul era în curs de a-și asuma, fiindcă relația lor afectivă era bună.

Numai în mgsura în care reclamanta contesta expertiza psihologică din prim nivel, Audiencia Provincial a considerat că această probă nu putea fi pusă în discuție. Această expertiză era singura care evaluase de asemenea atât copilul cât și mama și părțile se supuseseră voluntar evaluării psihologice. De asemenea, Audiencia Provincial a semnat că reclamanta nu putea plînge în apel de faptul că psihologul nu era specializat în psihologie clinică, fiindcă ea avea cunoștință de desemnarea acestuia și nu o contestase la timp.

Invocând art. 14 din Convenție (interzicerea discriminării), reclamanta a introdus o cale de atac de amparo înaintea Tribunalului Constituțional. Ministerul public a solicitat în memoriul sa acordarea amparo reclamantei și mama copilului s-a opus. Printr-o hotărâre din 22 decembrie 2008, înalta curte a respins calea de atac.

Tribunalul Constituțional a notat de la început, conform documentelor din dosarul procedurii, că puțin după introducerea căii de atac de amparo, reclamanta solicitase extinderea regimului de vizite. Printr-o decizie din 1 februarie 2006, judecătorul de prim nivel a acordat extinderea în condițiile sugerate de responsabilii centrului de întâlniri, cu acordul prealabil al mamei și ministerului public. Acest regim extins ar permite reclamantei să-și vadă fiul un duminică pe doi, între orele 12 și 19 în centrul de întâlniri. Ulterior, la 9 noiembrie 2006, responsabilii centrului au informat judecătorul de decizia lor de a extinde vizitele controlate la un sâmbăt și o duminică pe doi, între orele 11 și jumătate și 20 și între orele 11 și jumătate și 19, respectiv.

Tribunalul Constituțional a reamintit jurisprudența sa conform căreia lista criteriilor de discriminare interzise de art. 14 din Constituția spaniolă nu era exhaustivă. În acest sens, a notat că chiar dacă transsexualitatea nu era menționată în mod expres în art. 14, ea era indubitabil inclusă în clauza finală "orice altă condiție sau circumstanță personală sau socială".

De mai mult, înalta curte a reamintit că în materie de relații paterno-filiale, criteriul ce trebuia reținut de judecători pentru a lua decizii era cel al interesului suprem al minorului, cântărit cu interesul părinților. Examinând deciziile judiciare contestate de reclamantă în calea sa de amparo, Tribunalul Constituțional s-a pronunțat după cum urmează: "În fapt, transsexualitatea [lui P.V.] nu este motivul restricției regimului de vizite acordat de hotărârile atacate, ci situația instabilității emoționale pe care [ea] o traversa, constatată de expertiză psihologică asumată de organele judiciare, care implică existența unui risc semnificativ de perturbație efectivă a sănătății emoționale și dezvoltării personalității minorului, ținând cont de vârstă sa (șase ani la momentul realizării expertizei) și etapa evolutivă în care se afla. Cu siguranta, nu este suficient să se afirme existența unei situații de tulburare emoțională la părintor pentru a adopta o măsură atât de restrictivă a drepturilor sale părintești. În orice caz, ceea ce este determinant este repercusiunea efectivă pe care această tulburare o poate avea asupra relației cu minorul. Evident, un minor nu este nici moral, nici juridic obligat de a suporta un tratament inadecvat și tulburator din partea părinților din motiv al problemelor întâmpinate de aceștia, incluzând pe acelea derivate din decizia liberă a unuia din părinți de a se supune unui tratament de schimbare de sex. Dacă se constată că repercusiunea acestei tulburări este negativă pentru dezvoltarea minorului, măsurile necesare pentru a o evita trebuie adoptate. Aceasta spus, în prezenta cauză deciziile judiciare atacate în amparo au estimat că o asemenea repercusiune negativă era un "risc sigur" (hotărârile Tribunalului Constituțional 221/2004, temei de drept nr. 4 și 71/2004, temei de drept nr. 8) pentru minor, ceea ce permite să se exclude că adevăratul motiv al deciziei de restricție a regimului de vizite al reclamantului era disforia sa de gen. În fapt, deciziile judiciare arată că pornind de la aprecierea rezonabilă și motivată a dovezilor analizate în curs de procedură, în special expertiza psihologică (apreciere pe care acest Tribunal nu o poate revizui, în conformitate cu jurisprudența sa constantă: hotărârile Tribunalului Constituțional 81/1998, din 2 aprilie 1998, temei de drept nr. 3; 220/2001, din 5 noiembrie 2001, temei de drept nr. 3; 57/2002, din 11 martie 2002, temei de drept nr. 2; 119/2003, din 16 iunie 2003, temei de drept nr. 2; 159/2004, temei de drept nr. 9, dintre altele), organele judiciare au justificat necesitatea și proporționalitatea restricției regimului de vizite [al lui P.V.]. Au constatat existența unui risc sigur (și cât timp acesta persistă) de a cauza prejudiciu integrității psihice și dezvoltării personalității minorului dacă regimul obișnuit de vizite era menținut, ținând cont de tulburarea emoțională conjuncturală detectată la [P.V.] la evaluarea psihologică efectuată la cererea organului judiciar. În esență, raționamentele deciziilor judiciare atacate permit ajungerea la concluzia că decizia de restricție a regimului de vizite inițial acordat în favoarea [lui P.V.] a fost adoptată de organele judiciare în considerarea interesului suprem al minorului, ponderat cu cel al părinților acestuia, și nu din condiția de transsexuală a reclamantului, după cum pretinde aceasta și ministerul public. Aceasta determină să respingem că deciziile judiciare atacate au dat un tratament juridic dezavantajos [lui P.V.] în cadrul relațiilor sale paterno-filiale interzis de art. 14 din Constituția spaniolă."

Codul Civil: art. 94 "Părintele care nu are copii minori la el va beneficia de dreptul de a-i vizita, de a comunica cu ei și de a-i avea în compania sa. Judecătorul ar putea determina momentul, modul și locul exercitării acestui drept, care ar putea fi limitat sau suspendat dacă existența unor circumstanțe grave o sfătuiește sau dacă obligațiile impuse prin decizie judiciară nu sunt respectate în mod grav sau repetat." (...) IN DREPT I. PRIVIND PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLULUI 8 DIN CONVENȚIE, COMBINAT CU ARTICOLUL 14

Reclamanta invocă o tratament discriminator bazat pe transsexualitatea sa și care afectează dreptul la respect al vieții sale private și familiale. Invocă art. 8 din Convenție combinat cu art. 14, care se citesc după cum urmează: art. 8 "1. Orice persoană are dreptul la respect al vieții sale private și familiale, al domiciliului și corespondenței. 2. Nu poate exista nici o interferență a unei autorități publice în exercițiul acestui drept decât cât timp această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor penale, protecția sănătății sau moralei, sau protecția drepturilor și libertăților altora." art. 14 "Bucurarea drepturilor și libertăților recunoscute în (...) Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o distincție, bazată în particular pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice alte situații."

Guvernul se opune acestei teze. A. Privind admisibilitatea

Curtea constată că cererea nu este în mod evident neîntemeiat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Curtea observă de asemenea că se ciocnește cu nici un alt motiv de inadmisibilitate. Se cuvine deci să o declare admisibilă. B. Pe fond

Reclamanta se plânge că statutul sa de transsexuală a cântărit decisiv în decizia de a restricționa regimul obișnuit de vizite inițial prevăzut în hotărârea de separare. Estimează că tribunalele spaniole nu au acționat ținând cont de interesul suprem al copilului. Afirmă că au folosit interesul minorului ca un subterfugiu juridic pentru a impune un regim restrictiv de vizite din motiv al transsexualității sale. Consideră că restricția drepturilor sale de viață se bazează pe un prejudeciu social asociind transsexualității o instabilitate emoțională și incapacitate de a-și exercita cu diligență drepturile și obligațiile ca părintor al fiului seu. De mai mult, se plânge că psihologul care a elaborat raportul expertizei nu avea specialitatea de psihologie clinică.

Guvernul consideră, dimpotrivă, că statutul de transsexuală al reclamantei nu este motivul restricției regimului de vizite inițial acordat. Estimează că jurisdicțiile spaniole au luat în considerare existența unui risc de a cauza prejudiciu integrității psihice și dezvoltării personalității copilului, din motiv al instabilității emoționale detectată la reclamantă de expertiză psihologică.

Guvernul observă că în materie de drept de viață, statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere și că examinarea ceea ce convine cel mai bine interesului copilului este de o importanță crucială. În speța de față, consideră că jurisdicțiile spaniole, în cadrul acestei marje de apreciere care îi revine statului, au ținut cont de interesul copilului și au adoptat un regim flexibil de vizite, revizibil și adaptabil situației minorului. De mai mult, observă că regimul menționat a fost adoptat în cadrul unei proceduri de modificare a măsurilor luate în hotărârea de separare în care se solicitaseră lipsirea exercitării autorității părintești și suspendarea dreptului de viață al reclamantei.

Guvernul estimează că motivația deciziilor judiciare, bazată pe interesul copilului, permite concluzia de neîncălcare a articolului 8 din Convenție combinat cu art. 14.

Curtea reamintește că în bucurarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție, art. 14 interzice tratarea în mod diferit, decât dacă există justificare obiectivă și rezonabilă, a persoanelor plasate în situații comparabile (vezi hotărârile Hoffmann c. Austria, 23 iunie 1993, § 31, seria A nr. 255-C, și Salgueiro da Silva Mouta c. Portugalia, nr. 33290/96, § 26, CEDH 1999-IX).

Se cuvenește să se determine dacă reclamanta poate se plîngă de o asemenea diferență de tratament și, dacă da, dacă aceasta este justificată.

Curtea observă că transsexualitatea reclamantei se găsește la originea procedurii de modificare a măsurilor luate în hotărârea de separare de coruri întocmită de fosta soție a acesteia. În fapt, aceasta din urmă a prezentat cererea din motiv al tratamentului de schimbare de sex început de reclamantă. În toate deciziile judiciare pronunțate în curs de procedură sunt referințe la statutul de transsexuală al reclamantei. De mai mult, Curtea convine că jurisdicțiile spaniole au adoptat un regim de vizite diferit, atunci când au dobîndit cunoștință de disforia sexuală a reclamantei. Observă că acest nou regim de vizite era mai puțin favorabil reclamantei decât regimul inițial acordat de soți în convenția de separare aprobată de hotărârea de separare de coruri.

Potrivit jurisprudenței Curții, o distincție este discriminatorie în sensul articolului 14 dacă îi lipsește justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloace și scopul urmărit" (vezi, dintre altele, hotărârile Karlheinz Schmidt c. Germania, 18 iulie 1994, § 24, seria A nr. 291-B, Salgueiro da Silva Mouta c. Portugalia, precitată, § 29, și Fretté c. Franța, nr. 36515/97, § 39, CEDH 2002-I). Când orientarea sexuală este în joc, sunt necesare motive deosebit de grave și convingătoare pentru justificarea unei diferențe de tratament referitoare la drepturi care cad sub imperiul articolului 8 (vezi, mutatis mutandis, Smith și Grady c. Regatul Unit, nr. 33985/96 și 33986/96, § 89, CEDH 1999-VI și E.B. c. Franța [Marea Cameră], nr. 43546/02, § 91, CEDH 2008-...).

În speța de față, Curtea observă totuși, că ceea ce este în joc în prezenta cauză nu este o chestiune de orientare sexuală, ci de disforie de gen. Estimează cu toate acestea că transsexualitatea este o noțiune care este acoperită, fără îndoială, de art. 14 din Convenție. Curtea reamintește în acest sens că lista conținută de această dispoziție are un caracter indicativ, și nu limitativ, despre care mărturisește adverbul "în particular" (în limba engleză "any ground such as") (Engel și alții c. Țările de Jos, 8 iunie 1976, § 72, seria A nr. 22).

Chestiunea care se pune în speța de față este cea de a ști dacă decizia de restricție a regimului de vizite inițial adoptat a fost determinată de transsexualitatea reclamantei, implicând astfle un tratament care ar putea fi considerat discriminator ca derivând din disforia sexuală a acesteia.

Curtea constată că jurisdicțiile spaniole au insistat în deciziile lor asupra faptului că transsexualitatea reclamantei nu era motivul restricției regimului de vizite inițial. Au luat în considerare situația instabilității emoționale constatate la reclamantă de expertiză psihologică și riscul de a transmite această instabilitate copilului, perturbând astfle echilibrul psihologic al acestuia. Tribunalul Constituțional a chiar precizat că simplă existență a unei tulburări emoționale la reclamantă nu este suficientă pentru justificarea restricției vizitelor. A subliniat că motivul determinant pentru restricția regimului de vizite era existența unui risc sigur de a cauza prejudiciu integrității psihice și dezvoltării personalității minorului, ținând cont de vârstă și etapa evolutivă în care se afla.

În ceea ce privește instabilitatea emoțională a reclamantei, Curtea observă că ea a fost constatată de o psiholog în raportul sa de expertiză elaborat la cererea judecătorului de prim nivel. Reclamanta s-a supus voluntar evaluării psihologice, după cum constata Audiencia Provincial în apel și nu a contestat la timp faptul că psihologul nu era specializat în psihologie clinică. De altfel, Curtea observă că reclamanta a avut ocazia de a contesta expertiza psihologică la ședința publică și în apel, ea a propus o nouă expertiză care a fost examinată de Audiencia Provincial.

Curtea observă, de mai mult, că judecătorul de prim nivel nu a privat reclamanta de exercitarea autorității părintești și nu a suspendat dreptul sa de viață, după cum solicita mama. Urmând recomandările expertizei psihologice, care estimase convenabil de a menține contactul între tată și fiu, el a adoptat un sistem controlat de vizite într-un centru de întâlniri, ordonând acestuia din urmă de a-i prezenta un raport la fiecare două luni pentru urmărire evoluția vizitelor. În conformitate cu acest regim evolutiv de vizite, reclamanta putea inițial să-și vadă fiul un sâmbăt pe doi timp de trei ore în centrul de întâlniri, sub controlul profesioniștilor.

Ulterior, vizitele au fost extinse, după cum constata Tribunalul Constituțional în hotărârea sa. În februarie 2006, ca urmare a cererii reclamantei, judecătorul de prim nivel a mărit la cinci ore durata vizitelor bihebdomadare, urmând sugestiile responsabililor centrului. În noiembrie 2006, vizitele controlate au fost extinse la două zile, un sâmbăt și o duminică pe doi, între orele 11 și jumătate și 20 și între orele 11 și jumătate și 19, respectiv.

În ochii Curții, raționamentul deciziilor judiciare dă de gîndit că transsexualitatea reclamantei nu a fost motivul determinant în decizia de modificare a regimului de vizite inițial. Este interesul suprem al copilului care a prevalat în luarea deciziei. Curtea observă în acest sens diferența existentă între faptele speciei și cele ale cauzei Salgueiro da Silva Mouta c. Portugalia precitată, în care orientarea sexuală a reclamantului cântăriseseră decisiv în decizia de a-l priva de exercitarea autorității părintești. În speța de față, ținând cont de instabilitatea emoțională conjuncturală detectată la reclamantă, jurisdicțiile spaniole au privilegiat interesul copilului adoptând un regim mai restrictiv de vizite, îi permițând să se obișnuiască progresiv cu schimbarea de sex a părintelui sau. Această concluzie este întărită de faptul că regimul de vizite a fost extins, în timp ce statutul sexual al reclamantei rămîne același.

Ținând cont de ceea ce precede, Curtea estimează că restricția regimului de vizite nu a fost rezultatul unei discriminări bazate pe transsexualitatea reclamantei. Prin urmare, nu a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție combinat cu art. 14. DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, CU UNANIMITATE, 1. Declară cererea admisibilă; 2. Declară că nu a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție, combinat cu art. 14. Redactat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 30 noiembrie 2010, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din Regulament. Santiago Quesada Josep Casadevall Grefieră Președinte

A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 35159/09) dirigée contre le Royaume d'Espagne et dont une ressortissante de cet État, M me P.V. (« la requérante »), a saisi la Cour le 18 juin 2009 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales (« la Convention »). Le président de la chambre a décidé d'office de ne pas révéler l'identité de la requérante, afin d'empêcher l'identification de son fils (article 47 § 3 du règlement).

La requérante est représentée par M e M. Ródenas Pérez, avocat à Madrid. Le gouvernement espagnol (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. I. Blasco Lozano, chef du service juridique des droits de l'homme au ministère de la Justice.

La requérante se plaint que sa transsexualité a pesé de manière déterminante dans la décision judiciaire de restreindre le régime de visites à son fils.

Le 26 août 2009, le président de la troisième section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permet l'article 29 § 1 de la Convention, il a en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond. EN FAIT I.

Avant d'entamer le traitement de changement de sexe, la requérante avait été mariée à P.Q.F. avec qui elle avait eu un enfant né en 1998. Par un jugement du 2 avril 2002, le juge de première instance n o 4 de Lugo déclara la séparation de corps des époux et homologua la convention qu'ils avaient conclu à l'amiable avant la séparation. Conformément aux dispositions de cette convention, la garde de l'enfant était attribuée à la mère et l'autorité parentale confiée aux deux parents conjointement. Par ailleurs, elle fixa un régime de visites en faveur du père, avec qui l'enfant passerait un week-end sur deux et la moitié des vacances scolaires.

Le 24 mai 2004, P.Q.F. introduisit une demande visant à modifier les mesures prises dans le jugement de séparation. Elle sollicita la privation de l'exercice de l'autorité parentale à son ex-époux et la suspension du régime de visites et de toute communication entre le père et le fils, alléguant le manque d'intérêt du père vers l'enfant, ainsi que le fait qu'il suivait un traitement hormonal pour changer de sexe, qu'il se maquillait et s'habillait habituellement comme une femme.

Par un jugement du 18 octobre 2004, le juge de première instance n o 4 de Lugo accueillit partiellement les prétentions de la mère de l'enfant. D'une part, le juge rejeta la demande de P.Q.F. tendant à la privation de l'exercice de l'autorité parentale de la requérante, au motif qu'il n'avait pas été démontré que cette dernière avait négligé de façon grave ses obligations envers l'enfant. Il confirma par conséquent l'autorité parentale conjointe.

D'autre part, pour ce qui est du régime de visites, le juge décida de le restreindre au lieu de le suspendre totalement comme le souhaitait la mère. A cet égard, il rappela d'emblée la jurisprudence du Tribunal suprême conformément à laquelle le droit de visite n'était pas configuré comme un droit inconditionnel pour le géniteur, mais comme un droit soumis à l'intérêt et au bénéfice de l'enfant. Par ailleurs, le juge nota que le régime de visites ne pouvait pas être utilisé pour projeter les tensions et l'inimitié existantes entre les parents, son but étant de faciliter les relations entre le parent et l'enfant qui se trouvaient séparés, afin de permettre le développement affectif de l'enfant. Appliquant ces critères aux circonstances de l'espèce, le juge de première instance se prononça comme suit : « ... il n'est pas possible d'accueillir la totalité des prétentions soulevées dans la demande, en raison de l'ensemble des preuves existantes et notamment du rapport d'expertise psychologique effectué par Mme. V. Celle-ci, après avoir réalisé une analyse approfondie de la situation familiale et de celle de chaque membre de la famille, conclut en affirmant que [P.V.] subit une instabilité émotionnelle empêchant d'établir un régime de visites ordinaire. Cependant, elle estime convenable de maintenir le contact entre le père et le fils moyennant un régime de visites progressif dans le centre de rencontres ( Punto de Encuentro ) de la ville « jusqu'à ce que [P.V.] se fasse opérer et retrouve pleinement ses facultés physiques et psychologiques avec la disponibilité et la stabilité dont le mineur a besoin ». (...) Il ne s'agit pas, contrairement à ce qui est interprété par la partie défenderesse, d'empêcher le père d'avoir une relation avec son fils en raison de sa transsexualité, ni de le discriminer pour ce motif, ni de l'empêcher d'exercer ses droits et ses devoirs en tant que père. Il s'agit en l'espèce de trouver la solution la plus appropriée aux intérêts du mineur, celle qui lui permettra de s'adapter aux nouvelles circonstances familiales. [P.V.] se trouve dans une étape de sa vie pleine de changements très importants auxquels lui-même doit faire face avec de l'aide professionnelle. Cela fait uniquement quelques mois qu'il a entamé le processus de changement de sexe qui implique des modifications profondes dans tous les aspects de sa vie et de sa personnalité, ce qui, de manière logique et compréhensible, comporte l'instabilité émotionnelle détectée par la psychologue dans son rapport dans lequel elle conclut : « en ce moment, il n'est pas considéré comme étant convenable que [ P.V.] ait un régime de visites large avec le mineur, en raison de son instabilité émotionnelle et non de sa transsexualité en soi même » C'est pour ce motif qu'un régime de visites restrictif est convenable, car l'instabilité [de P.V.] ne doit pas être transmisse au mineur, qui se sent confus face à la nouvelle apparence de son père. Nous parlons d'un enfant de six ans qui n'a pas encore la capacité nécessaire pour comprendre les changements expérimentés par son géniteur. »

Dans le dispositif du jugement, le juge fixa le régime de visites proposé par le psychologue dans son rapport d'expertise. Ce régime permettrait à la requérante de voir son fils un samedi sur deux, entre 17 et 20 heures dans le centre de rencontres ( Punto de encuentro ) de Lugo, sous le contrôle des professionnels et en présence de la mère jusqu'au moment où les professionnels n'estimeraient plus cette présence opportune. Par ailleurs, le juge ordonna au centre de rencontres de lui soumettre un rapport tous les deux mois pour suivre l'évolution des visites.

La requérante fit appel. Par un arrêt du 19 mai 2005, l' Audiencia Provincial de Lugo confirma le jugement entrepris. Elle considéra que le moyen de preuve analysé en appel à l'initiative de la requérante à savoir, le rapport d'expertise du psychologue qui la traitait de son trouble de l'identité sexuelle, ne faisait que confirmer le critère pertinent du jugement de première instance. L' Audiencia Provincial estima qu'il était souhaitable de maintenir le système contrôlé de visites dans le centre de rencontres et les rapports bimensuels. Un régime de visites ordinaire pouvait mettre en danger l'équilibre émotionnel de l'enfant, qui devait s'habituer progressivement à la décision de changement de sexe prise par son géniteur, ce que le mineur était en train d'assumer de facto , car leur relation affective était bonne.

Pour autant que la requérante contestait l'expertise psychologique de la première instance, l' Audiencia Provincial considéra que cette preuve ne pouvait pas être mise en question. Cette expertise était la seule à avoir également évalué aussi bien l'enfant que la mère et les parties s'étaient soumises volontairement à l'évaluation psychologique. Par ailleurs, l' Audiencia Provincial signala que la requérante ne pouvait pas se plaindre en appel du fait que le psychologue n'était pas spécialisé en psychologique clinique, car elle avait eu connaissance de sa nomination et ne l'avait pas contestée en temps utile.

Invoquant l'article 14 de la Convention (interdiction de discrimination), la requérante forma un recours d' ampar o devant le Tribunal constitutionnel. Le ministère public sollicita dans son mémoire l'octroi de l' amparo à la requérante et la mère de l'enfant s'y opposa. Par un arrêt du 22 décembre 2008, la haute juridiction rejeta le recours.

Le Tribunal constitutionnel nota d'emblée, que selon les documents figurant dans le dossier de la procédure, peu après l'introduction du recours d' amparo la requérante avait sollicité l'élargissement du régime de visites. Par une décision du 1 er février 2006, le juge de première instance accorda l'élargissement dans les conditions suggérées par les responsables du centre de rencontres, avec l'accord préalable de la mère et du ministère public. Ce régime élargi permettrait à la requérante de voir son fils un dimanche sur deux, entre 12 et 19 heures dans le centre de rencontres. Ultérieurement, le 9 novembre 2006, les responsables du centre informèrent le juge de leur décision d'élargir les visites contrôlées à un samedi et un dimanche sur deux, entre 11 heures 30 et 20 heures et entre 11 heures 30 et 19 heures, respectivement.

Le Tribunal constitutionnel rappela sa jurisprudence conformément à laquelle la liste de critères de discrimination interdits par l'article 14 de la Constitution espagnole n'était pas exhaustive. A cet égard, il nota que même si la transsexualité n'était pas expressément mentionnée dans l'article 14, elle était indubitablement incluse dans la clause finale « n'importe qu'elle autre condition ou circonstance personnelle ou sociale ».

En outre, la haute juridiction rappela qu'en matière de relations paterno-filiales, le critère devant être retenu par les juges pour prendre des décisions était celui de l'intérêt supérieur du mineur, mis en balance avec l'intérêt des géniteurs. Examinant les décisions judiciaires contestées par la requérante dans son recours d' amparo , le Tribunal constitutionnel se prononça comme suit : « En définitive, la transsexualité [de P.V.] n'est pas le motif de la restriction du régime de visites accordé par les jugements attaqués, mais la situation d'instabilité émotionnelle qu'[elle] traverse, constatée par l'expertise psychologique assumée par les organes judiciaires, qui implique l'existence d'un risque important de perturbation effective de la santé émotionnelle et du développement de la personnalité du mineur, compte tenu de son âge (six ans à l'époque de la réalisation de l'expertise) et de l'étape évolutive dans laquelle il se trouve. Certainement, il ne suffit pas d'affirmer l'existence d'une situation de trouble émotionnel chez le géniteur pour adopter une mesure si restrictive de ses droits parentaux. En tout état de cause, ce qui est déterminant c'est la répercussion effective que ce trouble peut avoir sur la relation avec le mineur. Évidemment, un mineur n'est ni moralement ni juridiquement obligé de supporter un traitement inadéquat et troublant de la part de ses parents en raison des problèmes rencontrés par ces derniers, y compris ceux dérivés de la décision libre de l'un des géniteurs de se soumettre à un traitement de changement de sexe. S'il est constaté que la répercussion de ce trouble est négative pour le développement du mineur, les mesures nécessaires pour l'éviter doivent être adoptées. Cela dit, dans la présente affaire les décisions judiciaires attaquées en amparo ont estimé qu'une telle répercussion négative était un « risque certain » (arrêts du Tribunal constitutionnel 221/2004, fondement de droit n o 4 et 71/2004, fondement de droit n o 8) pour le mineur, ce qui permet d'écarter que le vrai motif de la décision de restreindre le régime de visites du requérant était sa dysphorie de genre. En effet, les décisions judiciaires montrent qu'à partir de l'appréciation raisonnable et motivée des preuves analysées lors de la procédure, notamment l'expertise psychologique (appréciation que ce Tribunal ne peut pas réviser, conformément à sa jurisprudence constante : arrêts du Tribunal constitutionnel 81/1998, du 2 avril 1998, fondement de droit n o 3 ; 220/2001, du 5 novembre 2001, fondement de droit n o 3 ; 57/2002, du 11 mars 2002, fondement de droit n o 2 ; 119/2003, du 16 juin 2003, fondement de droit n o 2 ; 159/2004 , fondement de droit n o 9, parmi d'autres) les organes judiciaires ont justifiée la nécessité et la proportionnalité de la restriction du régime de visites [de P.V.]. Ils ont constaté l'existence d'un risque certain (et pendant que celui-ci perdure) de porter préjudice à l'intégrité psychique et au développement de la personnalité du mineur si le régime de visites ordinaire était maintenu, eu égard au trouble émotionnel conjoncturel détecté chez [P.V.] lors de l'évaluation psychologique effectué à la demande de l'organe judiciaire. En somme, les raisonnements des décisions judiciaires attaquées permettent d'arriver à la conclusion que la décision de restreindre le régime de visites initialement accordé en faveur [de P.V.] a été adoptée par les organes judiciaires en prenant en considération l'intérêt supérieur du mineur, pondéré par celui de ses géniteurs, et non par la condition de transsexuelle du requérant, comme le prétendent celui-ci et le ministère public. Cela détermine que nous devons rejeter que les décisions judiciaires attaquées ont donné un traitement juridique défavorable à [P.V.] dans le cadre de ses relations paterno-filiales proscrit par l'article 14 de la Constitution espagnole ». II.

Le Code civil : Article 94 « Le géniteur n'ayant pas avec lui les enfants mineurs, profitera du droit à leur rendre visite, à communiquer avec eux et à les avoir en sa compagnie. Le juge pourra déterminer le temps, la manière et l'endroit pour l'exercice de ce droit, qui pourra être limité ou suspendu si l'existence de circonstances graves le conseille ainsi ou si les obligations imposées par la décision judiciaire ne sont pas respectées de manière grave ou réitérée ». (...) EN DROIT I. SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 8 DE LA CONVENTION, COMBINÉ AVEC L'ARTICLE 14

La requérante allègue avoir subi un traitement discriminatoire fondé sur sa transsexualité et portant atteinte à son droit au respect de sa vie privée et familiale. Elle invoque l'article 8 de la Convention combiné avec l'article 14, qui se lisent comme suit : Article 8 « 1. Toute personne a droit au respect de sa vie privée et familiale, de son domicile et de sa correspondance. 2. Il ne peut y avoir ingérence d'une autorité publique dans l'exercice de ce droit que pour autant que cette ingérence est prévue par la loi et qu'elle constitue une mesure qui, dans une société démocratique, est nécessaire à la sécurité nationale, à la sûreté publique, au bien-être économique du pays, à la défense de l'ordre et à la prévention des infractions pénales, à la protection de la santé ou de la morale, ou à la protection des droits et libertés d'autrui. » Article 14 « La jouissance des droits et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur le sexe, la race, la couleur, la langue, la religion, les opinions politiques ou toutes autres opinions, l'origine nationale ou sociale, l'appartenance à une minorité nationale, la fortune, la naissance ou toute autre situation. »

Le Gouvernement s'oppose à cette thèse. A. Sur la recevabilité

La Cour constate que la requête n'est pas manifestement mal fondée au sens de l'article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs qu'elle ne se heurte à aucun autre motif d'irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable. B. Sur le fond

La requérante se plaint que sa condition de transsexuelle a pesé de manière déterminante dans la décision de restreindre le régime de visites ordinaire initialement prévu dans le jugement de séparation. Elle estime que les tribunaux espagnols n'ont pas agi en prenant en considération l'intérêt supérieur de l'enfant. Elle affirme qu'ils ont utilisé l'intérêt du mineur comme un subterfuge juridique pour imposer un régime de visites restrictif en raison de sa transsexualité. Elle considère que la restriction de ses droits de visite est basée sur un préjugé social associant à la transsexualité une instabilité émotionnelle et l'incapacité pour exercer avec diligence ses droits et ses obligations comme géniteur de son fils. Par ailleurs, elle se plaint que la psychologue qui élabora le rapport d'expertise n'avait pas la spécialité de psychologie clinique.

Le Gouvernement considère, au contraire, que la condition de transsexuelle de la requérante n'est pas le motif de la restriction du régime de visites initialement accordé. Il estime que les juridictions espagnoles ont pris en considération l'existence d'un risque de porter préjudice à l'intégrité psychique et au développement de la personnalité de l'enfant, en raison de l'instabilité émotionnelle détecté chez la requérante par l'expertise psychologique.

Le Gouvernement relève qu'en matière de droit de visite les États contractants disposent d'une certaine marge d'appréciation et que l'examen de ce qui convient au mieux à l'intérêt de l'enfant est d'une importance cruciale. En l'espèce, il considère que les juridictions espagnoles, dans le cadre de cette marge d'appréciation qui correspond à l'État, ont tenu compte de l'intérêt de l'enfant et ont adopté un régime de visites flexible, révisable et adaptable à la situation du mineur. Par ailleurs, il note que ledit régime a été adopté dans le cadre d'une procédure de modification des mesures prises dans le jugement de séparation dans laquelle avaient été sollicitées la privation de l'exercice de l'autorité parentale et la suspension du droit de visite de la requérante.

Le Gouvernement estime que la motivation des décisions judiciaires, fondée sur l'intérêt de l'enfant, permet de conclure à la non-violation de l'article 8 de la Convention combiné avec l'article 14.

La Cour rappelle que dans la jouissance des droits et libertés reconnus par la Convention, l'article 14 interdit de traiter de manière différente, sauf justification objective et raisonnable, des personnes placées dans des situations comparables (voir arrêts Hoffmann c. Autriche , 23 juin 1993, § 31, série A n o 255 ‑ C, et Salgueiro da Silva Mouta c. Portugal , n o 33290/96, § 26, CEDH 1999 ‑ IX).

Il convient de déterminer si la requérante peut se plaindre d'une telle différence de traitement et, dans l'affirmative, si celle-ci est justifiée.

La Cour observe que la transsexualité de la requérante se trouve à l'origine de la procédure de modification des mesures prises dans le jugement de séparation de corps entamée par son ex-épouse. En effet, celle-ci présenta sa demande en raison du traitement de changement de sexe entamé par la requérante. Dans toutes les décisions judiciaires rendues lors de la procédure il y a des références à la condition de transsexuelle de la requérante. Par ailleurs, la Cour convient que les juridictions espagnoles ont adopté un régime de visites différent, lorsqu'elles ont eu connaissance de la dysphorie sexuelle de la requérante. Elle note que ce nouveau régime de visites était moins favorable à la requérante que le régime initialement accordé par les époux dans la convention de séparation homologuée par le jugement de séparation de corps.

Selon la jurisprudence de la Cour, une distinction est discriminatoire au sens de l'article 14 si elle manque de justification objective et raisonnable, c'est-à-dire si elle ne poursuit pas un but légitime ou s'il n'y a pas de « rapport raisonnable de proportionnalité entre les moyens employés et le but visé » (voir, entre autres, les arrêts Karlheinz Schmidt c. Allemagne , 18 juillet 1994, § 24, série A n o 291 ‑ B, Salgueiro da Silva Mouta c. Portugal , précité, § 29, et Fretté c. France , n o 36515/97, § 39, CEDH 2002 ‑ I). Lorsque l'orientation sexuelle est en jeu, il faut des raisons particulièrement graves et convaincantes pour justifier une différence de traitement s'agissant de droits tombant sous l'empire de l'article 8 (voir, mutatis mutandis , Smith et Grady c. Royaume-Uni , n os 33985/96 et 33986/96, § 89, CEDH 1999 ‑ VI et E. B . c. France [GC], n o 43546/02, § 91, CEDH 2008 ‑ ...).

En l'espèce, la Cour note toutefois, que ce qui est en jeu dans la présente affaire n'est pas une question d'orientation sexuelle, mais de dysphorie de genre. Elle estime néanmoins que la transsexualité est une notion qui est couverte, à n'en pas douter, par l'article 14 de la Convention. La Cour rappelle à cet égard que la liste que renferme cette disposition revêt un caractère indicatif, et non limitatif, dont témoigne l'adverbe « notamment » (en anglais « any ground such as ») ( Engel et autres c. Pays-Bas , 8 juin 1976, § 72, série A n o 22).

La question qui se pose en l'espèce est celle de savoir si la décision de restreindre le régime de visites initialement adopté a été déterminée par la transsexualité de la requérante, impliquant ainsi un traitement qui pourrait être considéré comme discriminatoire en tant que dérivé de sa dysphorie sexuelle.

La Cour constate que les juridictions espagnoles ont insisté dans leurs décisions sur le fait que la transsexualité de la requérante n'était pas le motif de la restriction du régime de visites initial. Elles ont pris en considération la situation d'instabilité émotionnelle constatée chez la requérante par l'expertise psychologique et le risque de transmettre cette instabilité à l'enfant, perturbant ainsi son équilibre psychologique. Le Tribunal constitutionnel a même précisé que la simple existence d'un trouble émotionnel chez la requérante ne suffit pas à justifier la restriction des visites. Il souligna que le motif déterminant pour restreindre le régime de visites était l'existence d'un risque certain de porter préjudice à l'intégrité psychique et au développement de la personnalité du mineur, compte tenu de son âge et de l'étape évolutive dans laquelle il se trouvait.

En ce qui concerne l'instabilité émotionnelle de la requérante, la Cour note qu'elle fut constatée par une psychologue dans un rapport d'expertise élaboré à la demande du juge de première instance. La requérante s'est soumise volontairement à l'évaluation psychologique, comme le constata l' Audiencia Provincial en appel et ne contesta pas en temps voulu le fait que la psychologue n'était pas spécialisée en psychologie clinique. Au demeurant, la Cour relève que la requérante eut l'occasion de contester l'expertise psychologique lors de l'audience publique et qu'en appel, elle proposa une nouvelle expertise qui fut examinée par l' Audiencia Provincial .

La Cour observe, en outre, que le juge de première instance n'a pas privé la requérante de l'exercice de l'autorité parentale et n'a pas suspendu son droit de visite, comme le sollicita la mère. Suivant les recommandations de l'expertise psychologique, qui avait estimé convenable de maintenir le contact entre le père et le fils, il adopta un système contrôlé de visites dans un centre de rencontres, ordonnant à ce dernier de lui soumettre un rapport tous les deux mois pour suivre l'évolution des visites. Conformément à ce régime évolutif de visites, la requérante pouvait au départ voir son fils un samedi sur deux pendant trois heures dans le centre de rencontres, sous le contrôle de professionnels.

Ultérieurement, les visites furent élargies, comme le constata le Tribunal constitutionnel dans son arrêt. En février 2006, suite à une demande de la requérante, le juge de première instance augmenta à cinq heures la durée des visites bihebdomadaires, suivant les suggestions des responsables du centre. En novembre 2006, les visites contrôlées furent élargies à deux jours, un samedi et un dimanche sur deux, entre 11 heures 30 et 20 heures et entre 11 heures 30 et 19 heures, respectivement.

Aux yeux de la Cour, le raisonnement des décisions judiciaires donne à penser que la transsexualité de la requérante n'a pas été le motif déterminant dans la décision de modifier le régime de visites initial. C'est l'intérêt supérieur de l'enfant qui a primé dans la prise de la décision. La Cour note à cet égard la différence existante entre les faits de l'espèce et ceux de l'affaire Salgueiro da Silva Mouta c. Portugal précitée, dans laquelle l'orientation sexuelle du requérant avait pesé de manière déterminante dans la décision de lui priver de l'exercice de l'autorité parentale. En l'espèce, eu égard à l'instabilité émotionnelle conjoncturelle détectée chez la requérante, les juridictions espagnoles ont privilégié l'intérêt de l'enfant en adoptant un régime de visites plus restrictif, lui permettant de s'habituer progressivement au changement de sexe de son géniteur. Cette conclusion est renforcée par le fait que le régime de visites a été élargi, alors que la condition sexuelle de la requérante reste la même.

Au vu de ce qui précède, la Cour estime que la restriction du régime de visites n'a pas été le résultat d'une discrimination fondée sur la transsexualité de la requérante. Dès lors, il n'y a pas eu violation de l'article 8 de la Convention combiné avec l'article 14. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Déclare la requête recevable ; 2. Dit qu'il n'y a pas eu violation de l'article 8 de la Convention, combiné avec l'article 14. Fait en français, puis communiqué par écrit le 30 novembre 2010, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président