Subași și Karaca împotriva Turciei

AVRUPA İNSAN HAKLÜM MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM SUBAȘI VE KARACA/TÜRKİYE (Bașvuru No. 37629/21 și 53407/21) KARAR STRAZBURG 19 martie 2024 după care această hotărâre a fost definitivă, unele forme de soluționare sau de suspendare pot fi puse în aplicare.Subăși și Karaca/Turcia, președintele Jovan Ilievski Hâkimler Lorraine Schembri Orland, Diana Sârcu și directorul departamentului de știri, Dorothee von Arnimin, care a participat la o întâlnire a Comitetului European pentru Drepturile Omului (kinkișmir), au fost anunțate că au fost suspendate, după ce au fost date două date de suspendare, în legătură cu o întâlnire a celor două părți, în legătură cu: Reclamanții, în rândul lor, au depus plângeri către autoritățile naționale competente (Ceza İnfaz Hükümlüğü ve Ağır Ceza Mahkemesi) pentru a solicita încetarea aplicării sistematice a înregistrării în sistemul UYAP a corespondenței - atât pe care doreau să o trimită, cât și pe cea care le fusese trimisă lor (pentru mai multe informații despre această practică, a se vedea hotărârea Nuh Uzun și alții/Turcia , no. 49341/18 și alți 13 solicitanți, §§ 1126, 29 martie 2022). În aceste cereri, printre altele, invocând art. 8 din Convenție, a depus o plângere împotriva unei practici bazate pe păstrarea corespondenței sale.

Curtea de judecată a respins una dintre aceste cereri (nr. 2018/34930) pe motive identice cu cele menționate la §5. Curtea de judecată a respins, de asemenea, o altă cerere (nr. 2018/24876) pe motiv că persoana în cauză nu avea în mod clar nicio dovadă. MAHKEMENN DEĞERLENDERMES BAȘLANDER MESİLERİN, în mod special art. 8 din Convenție. § 34 din Constituție. Curtea de judecată a respins, de asemenea, o altă cerere (nr. 2018/24876) pe motive care arată că persoana în cauză nu are în mod clar nicio dovadă.

Curtea a amintit, în ceea ce privește contestația privind consumul de droguri a reclamantului individual în fața Curții Anayasa a Guvernului, că reclamantul a fost în mod deosebit de îndrăzneț în a aplica art. 8 din Convenție (paragrafele 5 și 6 de mai sus).Curtea a amintit că în cazul în care s-a constatat că reclamantul a fost în mod deosebit de îndrăzneț în a aplica anumite norme de consum în mod corespunzător și în mod excesiv, trebuie să se reamintească că în primele două cazuri, în care s-a constatat că nu s-au aplicat motivele necesare pentru consumul de droguri, nu a fost necesar să se reamintească că în celelalte două cazuri, în cazul în care s-a constatat că nu s-au aplicat motivele necesare pentru consumul de droguri (de exemplu, în cazul în care s-a constatat că nu s-au aplicat alte norme de consum în mod corespunzător și în cazul în care s-au constatat alte motive de consum excesiv de droguri (deosurile Șirmă, Gherbă, Gherbă, Gherbă, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb, Gherb,

G În ceea ce privește temeiul plângerilor, Curtea a hotărât anterior că, prin introducerea în Sistemul de Informații UYAP a înregistrărilor deținuților, nu a fost posibilă evaluarea aplicării unei cereri de lege în sensul articolului 8 din Conventie, cu condiția ca acestea să fie considerate ca fiind în temeiul articolului 8 din Conventie (în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care,

în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în care, în cazul în cazul în În plus, reclamantul prezintă o indemnizație existentă care indică tariful de despăgubire în fața Asociației Barourilor din Turcia și o indemnizație existentă care arată că avocatul pe care îl reprezintă Curtea a făcut o altă indemnizație în contextul litigiului actual.

În plus, reclamantul prezintă o indemnizație existentă care indică o indemnizație de 250.000 de dolari în legătură cu cererea de despăgubire a carierei în fața instanțelor locale și a Curții. În acest context, Curtea observă că, în cazul unei cereri, aceasta nu dovedește decât realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cheltuielilor și că, în cazul cererilor, aceste cheltuieli și cheltuielile pot fi rambursate (H.F.

și alții/Franța [BD], nr. 24384/19 și 44234/20, § 291, 14 septembrie 2022).Curtea a decis că, în urma cererilor prezentate, criteriile de rambursare ale plătitorilor și a plătitorilor de salarii menționate mai sus sunt adecvate pentru a se asigura că toate cheltuielile și cheltuielile respective sunt adecvate, inclusiv cheltuielile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru

salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile pentru salariile Pedeapsa de 60 de euro (șaizeci de euro), cu excepția tuturor taxelor, care trebuie plătite prin intermediul acestui meblağ, este datorată reclamantului Mehmet Subașına (37629/21 no.lu), în termen de trei luni și pentru a fi transformat în moneda de schimb valabilă la data plății, pentru cheltuielile și cheltuielile, pe care trebuie să le plătească prin intermediul acestui meblağ; b) Din data expirării plății, până la data plății,

această sumă este aplicată de Banca Centrală Europeană la o dobândă simplă egală cu trei ori mai mult decât rata dobânzii marginale de credit valabilă pentru perioada respectivă; Adil taine a decis să respingă cererile referitoare la această tazină.

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

SUBAȘI VE KARACA/TÜRKİYE

(Bașvuru No. 37629/21 ve 53407/21) KARAR STRAZBURG 19 Mart 2024 İșbu karar kesinleșmiștir. Bazı șekli düzeltmelere tabi tutulabilir.

Subașı ve Karaca/Türkiye davasında, Bașkan Jovan Ilievski Hâkimler Lorraine Schembri Orland, Diana Sârcu ve Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Dorothee von Arnim’in katılımıyla Komite halinde toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (“İkinci Bölüm”), Türkiye Cumhuriyeti aleyhine, isim ve bilgileri ile Mahkemeye bașvuru tarihleri karar ekinde yer alan iki Türk vatandașı (“bașvuranlar”) tarafından İnsan Hakları ve Temel Özgürlüklerin Korunmasına İlișkin Sözleșme’nin (“Sözleșme”) 34. maddesi uyarınca Mahkemeye sunulan bașvuruları, Bașvuranların yazıșmalarının, UYAP Bilișim Sistemine kaydedilmesiyle ilgili olarak sunulan Sözleșme’nin 8. maddesine ilișkin șikâyetin, Türkiye Adalet Bakanlığı İnsan Hakları Dairesi Bașkanı Hacı Ali Açıkgül tarafından temsil edilen Türk Hükümetine (“Hükümet”) bildirilmesine ve bașvuruların geri kalan kısmının kabul edilemez olduğuna ilișkin kararları, tarafların görüșlerini, Hükümetin, bașvuruların bir komite tarafından incelenmesine ilișkin itirazının, Mahkeme tarafından reddedildiği kararı dikkate alarak, 13 Șubat 2024 tarihinde kapalı oturumda gerçekleștirilen müzakerelerin ardından, söz konusu tarihte așağıdaki kararı vermiștir:

DAVANIN KONUSU

Mevcut bașvurular, bașvuranların tutuklu bulundukları sırada, yazıșmalarının UYAP Bilișim Sistemine (“ Ulusal Yargı Ağı Bilișim Sistemi ”) kaydedilmesi ile ilgilidir. Bașvuranlar, olayların meydana geldiği dönemde, Türkiye’de farklı ceza infaz kurumlarında tutuklu bulunuyorlardı. Bașvuranlar, tutuklu bulundukları sırada, - hem göndermek istedikleri hem de kendilerine gönderilen - yazıșmaların sistematik olarak UYAP sistemine kaydedilmesine dayanan uygulamaya son verilmesini talep etmek için yetkili ulusal makamlara (Ceza İnfaz Hâkimliği ve Ağır Ceza Mahkemesi) bașvurmușlardır (bu uygulama hakkında daha fazla bilgi için bk. Nuh Uzun ve diğerleri/Türkiye , no. 49341/18 ve diğer 13 bașvuru, §§ 1126, 29 Mart 2022). Ulusal mahkemeler bașvuranların bu taleplerini reddetmișlerdir.

Bașvuran Mehmet Karaca (53407/21 no.lu bașvuru) Anayasa Mahkemesine bireysel bașvuruda bulunmuștur. Söz konusu bașvuran, diğerlerinin yanı sıra, özellikle Sözleșme’nin 8. maddesini ileri sürerek, yazıșmasının kaydedilmesinden șikâyetçi olmuștur. Anayasa Mahkemesi, fazla ayrıntı vermeksizin, bașvuranın ileri sürdüğü ihlal iddialarına dayanak olarak delil unsuru sunma ve açıklama yapma yükümlülüğünü yerine getirmemesi nedeniyle, bașvuranın iddialarının desteklenmediğini belirterek, bu șikâyetin açıkça dayanaktan yoksun olduğu gerekçesiyle kabul edilemez olduğuna karar vermiștir. Bașvuran Mehmet Subașı, Anayasa Mahkemesine iki bireysel bașvuruda bulunmuș ve bu bașvurularda, diğerlerinin yanı sıra, özellikle Sözleșme’nin 8. maddesini ileri sürerek, yazıșmasının kaydedilmesine dayanan uygulamadan șikâyet etmiștir.

Anayasa Mahkemesi, bu bașvurulardan birini (no. 2018/34930) 5. paragrafta belirtilen gerekçelerle aynı olan gerekçelerle reddetmiștir. Anayasa Mahkemesi ayrıca, diğer bașvurusunu (no. 2018/24876) bașvurunun açıkça dayanaktan yoksun olduğu gerekçesiyle reddetmiștir.

MAHKEMENİN DEĞERLENDİRMESİ

BAȘVURULARIN BİRLEȘTİRİLMESİ

Mahkeme, bașvuruların konularının benzerliğini göz önünde bulundurarak, bașvuruları tek bir karar altında birlikte incelemeyi uygun görmektedir.

SÖZLEȘME’NİN 8. MADDESİNİN İHLAL EDİLDİĞİ İDDİASI HAKKINDA

Bașvuranlar, yazıșmalarının UYAP Bilișim Sistemine kaydedilmesinin, Sözleșme’nin 8. maddesiyle güvence altına alınan haklarını ihlal ettiğini iddia etmektedirler. Hükümet, bașvuranların bireysel bașvurularında Anayasa Mahkemesi tarafından verilen kararlara atıfta bulunarak (Mehmet Subașı’na ilișkin olarak bașvuru no. 2018/34930), bașvuranları Anayasa Mahkemesi önündeki bireysel bașvuru yolunu usulüne uygun tüketmemiș olmakla suçlamaktadır. Öte yandan Hükümet, daha önce Nuh Uzun ve diğerleri (yukarıda anılan, §§ 29 ‑ 34) ve Dağlı ve diğerleri/Türkiye ([Komite], no. 25820/18 ve diğer 89 bașvuru, §§ 7 ‑ 8, 26 Eylül 2023) davalarında sunduğu itirazlarla aynı ilk itirazları ileri sürmektedir. Hükümet ayrıca, bașvuruların, Türkiye tarafından 21 Temmuz 2016 tarihinde Sözleșme’nin 15. maddesi bağlamında sunulan yükümlülüklerin askıya alınması bildirimi göz önünde bulundurularak incelenmesi gerektiğini belirtmektedir.

Mahkeme, Hükümetin Anayasa Mahkemesi önündeki bireysel bașvuru yolunun tüketilmediğine dair itirazına ilișkin olarak, bașvuranların, Yüksek Mahkeme önündeki bireysel bașvurularında, Sözleșme’nin 8. maddesini ileri sürerek ihtilaf konusu uygulamadan șikâyetçi olduklarını tespit etmektedir (yukarıdaki 5 ve 6. paragraflar). Mahkeme, iç hukuk yollarının tüketilmesi kuralının belirli bir esneklikle ve așırı șekilcilik olmaksızın uygulanması gerektiğini hatırlatarak (bk. diğer kararlar arasında, Gherghina/Romanya [BD] (k.k.), no. 42219/07, § 87, 9 Temmuz 2015), bașvuranların Anayasa Mahkemesine iddia edilen ihlali tespit etme ve telafi etme imkânı verdiklerini ve dolayısıyla bu hukuk yolunu usulüne uygun tüketmemekle suçlanamayacaklarını değerlendirmektedir (bk.

bu davaya uygulanabildiği ölçüde ( mutatis mutandis ) Magyar Kétfarkú Kutya Párt /Macaristan [BD], no. 201/17, § 56, 20 Ocak 2020 ve Hanan/Almanya [BD], no. 4871/16, § 151, 16 Șubat 2021). Mahkeme, Hükümetin ilk itirazlarıyla ilgili olarak, daha önce Nuh Uzun ve diğerleri (yukarıda anılan, §§ 40-44 ve 82) ve Dağlı ve diğerleri (yukarıda anılan, §§ 10-13 ve bu kararda atıfta bulunulan davalar) davalarında aynı itirazları reddetmiș olduğunu hatırlatmaktadır. Mahkeme, somut olayda, yukarıda belirtilen davalarda vardığı sonuçların bertaraf edilmesi için hiçbir sebep görmemektedir. Mahkeme, bütün bu gerekçeleri göz önünde bulundurarak, Hükümetin ilk itirazlarını reddetmektedir. Mahkeme diğer taraftan, bu șikâyetlerin, açıkça dayanaktan yoksun olmadığını ve Sözleșme’nin 35. maddesinde belirtilen bașka bir gerekçeyle kabul edilemez olmadığını tespit ederek, kabul edilebilir olduğuna karar vermektedir.

Mahkeme, șikâyetlerin esasına ilișkin olarak, daha önce, tutukluların yazıșmalarının UYAP Bilișim Sistemine kaydedilmesinin, Sözleșme’nin 8. maddesi anlamında “kanunla öngörülmüș” bir uygulama olduğunun değerlendirilemeyeceği gerekçesiyle (yukarıda anılan Nuh Uzun ve diğerleri , §§ 79-99), söz konusu hükmün ihlal edildiği sonucuna vardığını hatırlatmaktadır. Mahkeme, kendi değerlendirmesine sunulan bütün unsurları inceledikten sonra, somut olayda farklı bir sonuca ulașmak için herhangi bir sebep görmemektedir. Son olarak Mahkeme, Hükümetin, Sözleșme’nin 15 maddesi bağlamında sunulan yükümlülüklerin askıya alınması bildirimine ilișkin iddiasıyla ilgili olarak, “kanunla öngörülmüș” olmayan ihtilaf konusu tedbirin, olağanüstü halin özel koșulları bakımından haklı gösterilmediği kanaatine varmaktadır ( bu davaya uygulanabildiği ölçüde ( mutatis mutandis ) bk.

Baș/Türkiye , no. 66448/17, § 161, 3 Mart 2020 ve Pișkin/Türkiye , no. 33399/18, § 229, 15 Aralık 2020). Dolayısıyla, Sözleșme’nin 8. maddesi ihlal edilmiștir.

SÖZLEȘME’NİN 41. MADDESİNİN UYGULANMASI

Bașvuran Mehmet Subașı (bașvuru no. 37629/21), maruz kaldığı kanaatine vardığı manevi zarar bağlamında 10.000 avro talep etmektedir. Söz konusu bașvuran ayrıca, yerel mahkemeler ve Mahkeme önünde yapmıș olduğu masraf ve giderler karșılığında 2.380 avro talep etmektedir. Bașvuran Mehmet Subașı, bu bağlamda, posta masrafları, noter ücretleri ve yargılama masraflarına ilișkin çeșitli makbuzları sunmaktadır. Bu bașvuran dahası, Türkiye Barolar Birliği ücret tarifesini ve mevcut dava bağlamında kendisini Mahkeme önünde temsil eden avukattan bașka bir avukata ödeme yaptığını gösteren bir ücret makbuzu sunmaktadır. Bașvuran Mehmet Karaca (bașvuru no. 53407/21) manevi zarar bağlamında 250.000 avro talep etmektedir.

Söz konusu bașvuran ayrıca, bir miktar belirtmeksizin ve kanıtlayıcı belgeler sunmaksızın, yargılama masraflarının Hükümetin sorumluluğunda olmasını talep etmektedir. Hükümet, bu taleplere itiraz etmektedir. Mahkeme, manevi zarar bağlamında sunulan taleplere ilișkin olarak, mevcut kararda yer alan ihlal tespitinin tek bașına yeterli adil tazmin teșkil ettiğini tespit ederek, bu talepleri reddetmektedir (yukarıda anılan Nuh Uzun ve diğerleri , § 111). Mahkeme, masraf ve giderlere ilișkin taleplerle ilgili olarak, bașvuran Mehmet Subașı’nın mevcut davaya konu olan yerel yargılama kapsamında bir avukat tarafından temsil edilmediğini ve sunduğu ücret makbuzunun mevcut dava çerçevesinde kendisini Mahkeme önünde temsil eden avukatı ilgilendirmediğini gözlemlemektedir.

Mahkeme bu bağlamda, bir bașvurana, yalnızca bu masraf ve giderlerin gerçekliğini, gerekliliğini ve oranlarının makul niteliğini ispatlaması durumunda, bu masraf ve giderlerin geri ödenebildiğini hatırlatmaktadır ( H.F. ve diğerleri/Fransa [BD], no. 24384/19 ve 44234/20, § 291, 14 Eylül 2022). Dolayısıyla Mahkeme, kendisine sunulan belgeleri ve yukarıda belirtilen kriterleri dikkate alarak, bașvuran Mehmet Subașı’na (bașvuru no. 37629/21), tüm masraf ve giderleri için, bu meblağ üzerinden ödenmesi gereken her türlü vergi tutarı hariç olmak üzere 60 avro ödenmesinin makul olduğuna karar vermektedir. Mahkeme son olarak, bașvuran Mehmet Karaca’nın (bașvuru no. 53407/21) masraf ve giderlere ilișkin taleplerini, ilgili kanıtlayıcı belgelerin bulunmaması nedeniyle reddetmektedir.

BU GEREKÇELERLE, MAHKEME, OY BİRLİĞİYLE, Bașvuruların birleștirilmesine; Bașvuruların kabul edilebilir olduğuna; Sözleșme’nin 8. maddesinin ihlal edildiğine; İhlal tespitinin, bașvuranların maruz kaldığı her türlü manevi zarar için tek bașına yeterli bir adil tazmin teșkil ettiğine; a) Davalı Devletin bașvuran Mehmet Subașı’na (37629/21 no.lu bașvuru), üç aylık bir süre içinde ve ödeme tarihinde geçerli olan döviz kuru üzerinden davalı Devletin para birimine çevrilmek üzere, masraf ve giderler için, bu meblağ üzerinden ödenmesi gereken her türlü vergi tutarı hariç olmak üzere, 60 avro (altmıș avro) ödemekle yükümlü olduğuna; b) Söz konusu sürenin bittiği tarihten itibaren ödeme tarihine kadar, bu miktara, Avrupa Merkez Bankasının o dönem için geçerli olan marjinal kredi faiz oranının üç puan fazlasına eșit oranda basit faiz uygulanmasına; Adil tazmine ilișkin kalan taleplerin reddine karar vermiștir.

İșbu karar, Fransızca dilinde tanzim edilmiș olup Mahkeme İç Tüzüğü’nün 77. maddesinin 2 ve 3. fıkraları uyarınca 19 Mart 2024 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir. Dorothee von Arnim Jovan Ilievski Yazı İșleri Müdür Yardımcısı Bașkan Ek No. Bașvuru No. Davanın adı Bașvuru tarihi Bașvuran Doğum Yılı İkâmet Yeri Temsilci 1. 37629/21 Subașı/Türkiye 22.06.2021 Mehmet SUBAȘI 1983 Bursa M. YELBEY 2. 53407/21 Karaca/Türkiye 20.10.2021 Mehmet KARACA 1979 Kahramanmaraș