CREANTOR c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
CREANTOR c. FRANCE (CtEDO, 2010)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 59915/08 prezentată de Firmin CREANTOR împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 30 noiembrie 2010 într-o Cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Renate Jaeger, Jean-Paul Costa, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefevre, Zdravka Kalaydjieva, judecători; și a Claudiei Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 4 decembrie 2008, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FĂCÂND că reclamantul, dl Firmin Creantor, este un cetățean francez, născut în 1946 și rezident în Grand-Bourg Marie Galante. El este reprezentat în fața Curții de către SCP Gatineau-Fattaccini, avocați în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost funcționar de poliție. De la 1 La 6 aprilie 2001, reclamantul a solicitat retragerea sa din Guadelupa și a primit 40% din tratamentul său, justificat de costul ridicat al vieții în acest departament de peste mări, în temeiul Legii din 3 aprilie 1950 și al decretelor din 22 decembrie 1953 și 28 ianuarie 1957 (a se vedea partea din dreptul intern relevant). Prin scrisoarea din 21 mai 2001, i-a solicitat ministrului landului să-și rezilieze pensia în ultimele șase luni ale tratamentului, precizând că această indexare trebuie să țină seama de majorarea cu 40% de care beneficiase în timpul activității sale, întrucât ar locui în Guadelupa pentru pensionare. Prin decretul din 4 iunie 2001, reclamantului i s-a permis să-și exercite drepturile la pensie, dar fără a lua în considerare majorarea care i-a fost acordată și, prin urmare, cererea sa a fost respinsă implicit. La 21 septembrie și 20 noiembrie 2001, reclamantul sesizează instanțele administrative cu privire la o cerere de anulare a deciziei implicite de respingere, susținând, printre altele, că salariul său de funcționar care a făcut obiectul unei suprataxe de 40% ca urmare a atribuirii sale în Guadelupa, pensia sa trebuia să facă obiectul unei majorări identice și că dispozițiile articolului 1 din Decretul din 10 septembrie 1952, contrar principiului egalității în măsura în care acestea nu rezervă un loc de muncă temporar decât pensionarilor care își au reședința în anumite teritorii de peste mări, precum și Réunion, și nu pensionarilor care își au reședința în Guadelupa. printr-o hotărâre din 24 martie 2006, Tribunalul Administrativ de la Fort Franța și-a respins acțiunea și, în primul rând, a considerat că reclamantul nu avea reședința într-unul dintre teritoriile sau departamentele menționate la art. 1 din Decretul din 10 septembrie 1952 și că, prin urmare, dispozițiile menționate nu i se aplicau și că, în conformitate cu textele aplicabile (a se vedea partea din dreptul intern relevant) În plus, Comisia a considerat că, în cazul în care ar fi existat un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, nu s-ar fi aplicat niciun ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În al doilea rând, instanța a arătat că niciun act legislativ sau de reglementare nu prevede decât orice creștere a tratamentului va duce la creșterea pensiei și că împrejurarea că reclamantul a beneficiat în cursul anilor săi de activitate de un tratament, ca urmare a reședinței sale în Guadelupa, nu era de natură să-i deschidă dreptul la o majorare identică a pensiei sale de pensie, a tratamentelor funcționarilor publici în activitate și a pensiilor care intră sub incidența unor regimuri juridice diferite. Acesta concluzionează că funcționarii aflați în activitate și pensionați sunt plasați într-o situație de fapt și de drept diferită; că: iunie 2008, Consiliul de Stat a declarat recursul său neacceptat pe motiv că reclamantul nu ridica niciun motiv serios de casare. Dreptul intern relevant Decretul nr 52-1050 din 10 septembrie 1952 privind atribuirea unei despăgubiri temporare personalului pensionat depinde de Codul pensiilor civile și militare și de Fondul de pensii al Franței, dincolo de Marea cu rezidență în teritoriile aflate sub ministerul Franței de peste mări sau în departamentul Réunion se citește după cum urmează: Începând cu 1 ianuarie 1952, se acordă pensionarilor titulari de pensii acordate în temeiul Codului pensiilor civile și militare de pensii și al Fondului de pensii din Franța d'peste mări, care justifică condiții de reședință efectivă pe un teritoriu al Ministerului Franței de peste mări sau al Departamentului Réunion cel puțin echivalente cu cele impuse funcționarilor în activitate de serviciu, o indemnizație temporară, egală cu un procent din suma principală a pensiei, stabilită în conformitate cu dispozițiile tabelului de mai jos. Madagascar, Réunion ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Noua Caledonie, News Hebrides, Etables français d'India, Etables française d'l'Oceania ............................................................................ 75 % Legea din 3 aprilie 1950 privind condițiile de remunerare și avantajele diverse acordate funcționarilor aflați în funcțiune în departamentele Martinica, Guadelupa, Guyana și Réunion se citește astfel art. 3 Începând cu 1 aprilie 1950, se acordă o majorare cu 25% a salariului tuturor funcționarilor din departamentele [Martinica, Guadelupa, Guyana și Réunion]. Decretul din 22 decembrie 1953 privind organizarea regimului de remunerare a funcționarilor din sectorul public aflați în serviciu în departamentele de peste mări prevede: art. 10 Se acordă funcționarilor din statul membru aflat în funcțiune în departamentele Guadelupa, Guyana Franceză, Martinica și Réunion un supliment temporar la majorarea de tratament instituită prin art. 3 din legea menționată anterior din 3 aprilie 1950. Rata acestui supliment este stabilită la 5 % din salariul de bază. Decretul din 28 ianuarie 1957 a ridicat la 15 % valoarea suplimentului temporar alocat funcționarilor de la l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1, reclamantul se plânge de o diferență de tratament între pensionarii cu reședința în departamentele de peste mări. Acesta susține în special că funcționarii repartizați la Réunion și care rămân în acest departament după lichidarea pensiilor lor au dreptul de a beneficia de o sumă din aceasta pentru a compensa costul vieții, mai mare decât în metropolă, în timp ce funcționarii pensionați care își au reședința în Guadelupa nu pot beneficia de această majorare. Reclamantul se plânge de o diferență de tratament la calcularea pensiei sale de pensionare. Acesta invocă articolele 1 din Protocolul nr. 1 și 14 din Convenția care se citesc astfel art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. art. 14 Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Curtea consideră că trebuie mai întâi să se pronunțe asupra aplicabilității articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul de față, întrucât art. 14 din Convenție completează celelalte clauze normative ale convenției și ale protocoalelor, care nu au o existență independentă; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Gratzinger și Gratzingerova c. Republica Cehă (dec.) [GC], n 39794/98, § 68, CEDH 2002 VII. În această privință, Curtea amintește jurisprudența constantă a organelor Convenției potrivit căreia bunurile mai mici decât cele menționate la art. 1 din Protocolul 1 pot fi fie bunuri existente (a se vedea Van der Mussele c. Belgia, 23 noiembrie 1983, § 48, seria A n Brežný și Brežnýc. Slovacia , pour n 21131/93, Decizia Comisiei din 4 martie 1996, Decizii și rapoarte 85 Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], n 33071/96, 13 decembrie 2000), adică valori patrimoniale, inclusiv creanțe, pentru care un reclamant poate pretinde că are cel puțin o speranță legitimă de a le îndeplini (a se vedea, de exemplu, Pressos Compania Naviera S.A. și alte c. Belgia , 20 noiembrie 1995, seria A n 332, și Uzounis și alții c. Grecia , n 49144/99, § 24, 18 aprilie 2002). În speță, litigiul se referă la majorarea pensiei de pensie atribuite reclamantului. Brežný și Brežný, citată anterior, p. 6). În ceea ce privește întrebarea dacă reclamantul avea cel puțin o speranță legitimă de a vedea concretizarea oricărei creanțe actuale și exigibile, Curtea constată că, la momentul depunerii cererii sale de restituire, legea aplicabilă departamentului Guadelupa nu îi oferea posibilitatea de a obține majorarea pensiei sale de pensie. Curtea deduce din aceasta că reclamantul nu a arătat că a fost titular al unei creanțe suficient de stabilite pentru a fi restant și că, prin urmare, nu poate să se prevaleze de un "bine" așa cum este prevăzut la art. 1 din protocol (1) Prin urmare, refuzul de a-și majora pensia nu poate constitui o interferență în deținerea bunurilor sale, iar faptele invocate nu intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. cu dispozițiile Convenției, în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie să fie respins în conformitate cu art. 35 alin. (4) din Convenție, având în vedere caracterul neautonom al art. 14 din Convenție și încheierea din inaplicabilitate a art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea consideră că art. 14 din Convenție nu poate fi luat în considerare în speță. În consecință, art. 1 din Protocolul nr 1 coroborat cu art. 14 este, de asemenea, incompatibil rațional cu dispozițiile Convenției, în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (4). Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președinte