AFFAIRE VICARIO ET SUMA c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

30.11.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE VICARIO ET SUMA c. ITALIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA VICARIO ȘI SUMA c. ITALIA (Cercetările nr. 2943/03 și 37928/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 30 noiembrie 2010 DEFINITIVF 28/02/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Vicario și Suma c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișel Karakaș, Guido Raimondi, judecători, și Francoise Elens-Passos, asistenta de secțiune graffière, După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 noiembrie 2010, Rend Hotărârea a fost adoptată la această dată de procedură La începutul cazului se găsesc două cereri (n 29430/03 și 37928/03) îndreptate împotriva Republicii Italiene și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Benito Vicario și domnul Sabrina Suma, au sesizat Curtea la 16 noiembrie 1998 și, respectiv, 16 august 1999 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( A. Nardone și T. Verrilli, avocați din Benevent. Guvernul italian ( ol'a's) a fost reprezentat de fostul său agent, dl. I.M. Braguglia și co-agentul său, dl. Lettieri. La 23 mai 2007, Curtea a decis să comunice cererile guvernului. Astfel cum permitea art. 29 alineatul (3) din Convenție, în vigoare la acea dată, aceasta a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul acestora. Reclamanții, părți la proceduri judiciare, au sesizat instanțele competente în sensul legii 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "legea Pinto" (denumită în continuare "Legia Pinto") figurează în Hotărârea Cocchiarella Italia ([GC], nr. 64886/01, §§ 23-31, CEDH 2006-V). ÎN SPECIA PRIVIND JONCAREA REPREZENTELOR, având în vedere similitudinea interogărilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea consideră necesar să li se alăture și decide să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata principalelor proceduri și de insuficiența despăgubirilor. În acest sens, art. 6 alin. (1) din Convenție este formulat art. 6 alin. (1) din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitatea Calității de victimă 11. Guvernul susține că reclamanții nu mai pot să-și retragă dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita dreptul de a-și exercita drepturile și obligațiile cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitatea calității de victimă 11. Curtea, după examinarea tuturor faptelor cauzei și a argumentelor părților, consideră că redresarea s-a dovedit insuficientă (a se vedea Delle Cave și Corrado c. Italia, 14626/03, §§ 26-31, 5 iunie 2007 Cocchiarella c. Italia , citată anterior §§ 69-98) și că despăgubirile Pinto nu au fost plătite în termen de șase luni de la data la care hotărârea Curții de Apel a devenit executorie (Cocchiarella c. Italia, citată anterior, 89). Curtea constată că cererile nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate, înscriși la art. 35 alineatul (3) din convenție. Prin urmare, le declară admisibile. În fond 14. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 1 din convenție (a se vedea Frydlender c. Franța, [GC], n 30979/96, CEDO 2000-VII). 15. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în cazul de față, durata procedurilor în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței În conformitate cu art. 41 din Convenție, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) al treilea paragraf din Convenție cu privire la aplicarea art. 41 al Convenției 16. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă decât în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 37928/03) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 18. Guvernul consideră că reclamanții au fost compensați în mod corespunzător și suficient în cadrul acțiunii Pinto 19. Având în vedere soluția adoptată în Hotărârea Cocchiarella c. Italia (citată la punctul 139-142 și la punctul 146) și hotărând în mod echitabil, Curtea alocă fiecărui reclamant sumele indicate în tabelul de mai jos, în comparație cu sumele pe care le-ar fi acordat în absența unor căi de atac interne, având în vedere obiectul fiecărui litigiu și existența unor întârzieri imputabile reclamanților. Suma pe care Curtea ar fi acordat-o în absența unor căi de atac interne Procentul alocat de instanța judecătorească: Pinto Somme acordat pentru daune morale 294303/03 12 000 EUR 16,6% 400 EUR, precum și 2 200 EUR (întârzierea plăților în despăgubire Note de plată, reclamanții solicită 6 860 EUR (n 294303/03) și, respectiv, 6 800 EUR (n 37928/03) pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată legate de procedura Pinto, precum și ale celor angajate în fața Curții. 21. Guvernul consideră că cererile reclamanților sunt excesive. 22. Curtea amintește că, potrivit jurisprudenței sale, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (can și alții c. Turcia, n În plus, cheltuielile de judecată pot fi recuperate numai în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003 VIII). 23. În cazul de față și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră că este rezonabil să se aloce 1 500 EUR fiecărui reclamant pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 24. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, hotărăște să unească cererile și să le examineze împreună într-o singură hotărâre Declară cererile admisibile A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A se vedea că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, următoarele sume pentru daune morale cerere 294303/03 600 EUR (cinci mii șase sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit; cerere 37928/03 300 EUR (88 000 trei sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit pe cheltuieli și cheltuieli de judecată 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru fiecare solicitant, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți decât de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 30 noiembrie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte Numărul de cerere și data de introducere Detalii solicitante(s) Procedura principală și procedura 16 noiembrie 1998 Benito VICARIO resortisant italian, născut în 1931, rezident în Benevent Procedura principală Subiect: recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului din anumite locuri de parcare. Prima instanță : Tribunalul din Benevent (RG n 1069/89), de la 5 aprilie 1989 la 4 februarie 1998. A doua instanță: Curtea de Apel din Napoli (RG n 2997/98), de la 13 noiembrie 1998 la 14 martie 2000. Procedura: Curtea de Apel din Roma, introdusă la 16 octombrie 2001, suma solicitată de 24 000 000 de lire [12 394,97 EUR] ca daune morale. Decizia: 10 iunie 2002, depusă la 27 septembrie 2002; constatarea depășirii unei perioade rezonabile; 2 000 EUR pentru daune morale și 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Data deciziei finale: 22 septembrie 2003. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 18 iulie 2003. Data plății despăgubirii: 26 ianuarie 2005. 37928/03 introdusă la 16 august 1999 Sabrina SUMA resortisant italian, născută în 1970, rezidentă la Milano Procedura principală Subiect: repararea daunelor suferite ca urmare a unui accident rutier Prima instanță: Tribunalul din Benevent (RG n 2621/89), de la 11 septembrie 1989 până la 24 noiembrie 2006 (ultima informație furnizată de reclamantă). Procedura: Pinto Autoritatea sesizată: Curtea de Apel din Roma, acțiune introdusă la 31 octombrie 2001, suma solicitată 22 000 000 de lire [11 362,05 EUR] ca daune materiale și morale. Decizia: 10 iunie 2002, depusă la 27 septembrie 2002; constatarea depășirii unei perioade rezonabile; 2 000 EUR pentru daune morale și 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Data deciziei definitive: 2 noiembrie 2003. Data comunicării către Curte a rezultatului procedurii naționale: 18 iulie 2003. Data plății în despăgubire mai întâi Pinto: 26 iunie 2005.