AFFAIRE DEVHER KARABULUT c. TURQUIE

În cauza Dever Karabulut c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Kristina Pardalos, judecători, și de Françoise Elens-Passos, graffiter adjunct de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 9 noiembrie 2010, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 39783/06) îndreptată împotriva Republicii Turcia și din care o resortisantă a acestui stat, M Devher Karabulut ( Septembrie 2006 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 9 martie 2009, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului.

După cum permite art. 29 alineatul (1) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca Camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Printr-un act de acuzare din 29 septembrie 1994, procurorul Republicii Bursa a inițiat o acțiune penală împotriva a cincisprezece persoane acuzate, printre care reclamanta, pentru apartenența la o organizație ilegală (DHKP/C, Partidul revoluționar pentru eliberarea poporului/Front). Prin hotărârea din 5 noiembrie 1998, Curtea de Securitate a statului a recunoscut reclamanta vinovată de faptele care i-au fost reproșate și a condamnat-o la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani. Prin hotărârea din 30 septembrie 1999, Curtea de Casație a infirmat Hotărârea din 5 noiembrie 1998. Prin hotărârea din 17 aprilie 2001, Curtea de Securitate a statului își reiterează hotărârea din 5 noiembrie 1998 și a condamnat recurenta la o pedeapsă cu închisoarea de 12 ani.

Prin hotărârea din 28 ianuarie 2002, Curtea de Casație a infirmat hotărârea din 17 aprilie 2001. 10. 5190 din 30 iunie 2004, dosarul a fost transferat Curții de Assese de'stanbul. 11. Prin Hotărârea din 25 mai 2006, Curtea de Assesie de la Istanbul a încheiat procedura de prescripție. În lipsa unui recurs, hotărârea în cauză a devenit definitivă. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 12. 13 Guvernul se opune acestei teze. 14. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 29 septembrie 1994, data actului de acuzare și s-a încheiat la 25 mai 2006, prin hotărârea Curții de Assesie. Prin urmare, a durat unsprezece ani și opt luni, pentru două instanțe 15. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, este admisibil.

16. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și provocarea litigiului pentru părțile interesate (a se vedea, printre altele, Yusuf Büyükda 22920/04, §§ 18, 27 octombrie 2009). 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Yusuf Büyükda În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz.

Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) punctul II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 19. Recurenta solicită 15 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 20. Guvernul contestă aceste pretenții. 21. Curtea consideră că recurenta a suferit un prejudiciu moral cert. De asemenea, reclamanta solicită 2 400 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții. În această privință, aceasta prezintă o factură referitoare la onorariile avocatului său.

Fără a prezenta nicio dovadă, aceasta solicită, de asemenea, 130 EUR pentru cheltuieli diverse, cum ar fi cheltuielile de traducere. 23. Guvernul contestă aceste pretenții. 24. Având în vedere documentele aflate în posesia sa, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 400 EUR pentru procedura în fața Curții și acordarea acesteia recurentei. Cu toate acestea, având în vedere lipsa unei justificări, Curtea respinge cererea privind diferitele cheltuieli. 25. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

PRIN CES MOTIVE, CURTEA LA UNANIMITATE, Declara cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția menționată că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni, următoarele sume care urmează să fie convertite în cărți turcești, la rata aplicabilă la data plății sumei de 800 EUR (șapte mii opt sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, pentru daune morale ii. 2 400 EUR (două mii patru sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată în fața Curții că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 30 noiembrie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE DEVHER KARABULUT c. TURQUIE ( Requête n o 39783/06) ARRÊT STRASBOURG 30 novembre 2010 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Devher Karabulut c. Turquie, La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant en un Comité composé de : Dragoljub Popović, président, András Sajó, Kristina Pardalos, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 9 novembre 2010, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE

4. La requérante est née en 1968 et réside à Kocaeli.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L'ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

12. La requérante allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l'article 6 § 1 de la Convention.

SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

19. La requérante réclame 15 000 euros (EUR) au titre du préjudice moral qu'elle aurait subi.