CASE OF YILMAZ AND KILIC AGAINSTTURKEY

Rezoluția CM/ResDH(2010)212 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Yılmaz și Kılıç împotriva Turciei (domanda nr. 68514/01, hotărârea din 17/07/2008, finală la 17/10/2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în acest caz privesc ingerința în dreptul reclamantului la libertate de exprimare (violație la art. 10) și lipsa de independență și imparțialitate a instanței de securitate de stat din cauza prezenței unui judecător militar (violație la art. 6 §1) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfăcării juste acordate în hotărâri, adoptarea statului contestat, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a reactivării în integritate; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)212 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Yılmaz și Kılıç împotriva Turciei Cazul se referă la interferențe nejustificate cu libertatea de exprimare a reclamanților din cauza condamnării acestora pentru că au participat la o demonstrație din 1998 pentru a protesta împotriva arestării lui Abdullah Öcalan și pentru a fi răspândit propaganda pentru o organizație teroristă. Reclamanții au fost condamnați la trei ani și nouă luni și trei ani și șase luni de închisoare de către Curtea de Securitate de Stat İzmir în temeiul articolului 169 din vechiul Cod Penal și a abrogat art. 8 din Legea împotriva terorismului. Curtea Europeană a constatat că nu s-a constatat că reclamanții au fost implicați în demonstrațiile în cauză și au cântat slogan (violație la art. 10). Cazul se referă, de asemenea, la lipsa de independență și de imparțialitate a Curții de Securitate de Stat din Izmir, din cauza prezenței unui judecător militar (violație la art. 6). Plăți pentru satisfacția echitabilă și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 5000 EUR 5000 EUR Plătit la 09/01/2009 b) Măsuri individuale În contextul cazurilor privind libertatea de exprimare (a se vedea, de asemenea, CM/Inf(2003)43 și Rezoluția provizorie ResDH(2004)38), autoritățile turce au indicat că au fost luate măsuri pentru a asigura eradicarea condamnărilor și a tuturor consecințelor acestora, de oficiu în cazurile privind condamnarea în temeiul articolului 8 din Legea antiterrorism nr. 3713, în urma abrogării acestei dispoziții la 19/07/2003 (prin Legea nr. 4928), care prevedea, de asemenea, ștergerea automată a informațiilor referitoare la dosarele penale (în conformitate cu art. 8 din fosta Lege privind dosarele penale, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 4778 din 21/01/2003), prin care se ridică, de asemenea, orice restricții privind drepturile civile și politice ale reclamanților. În ceea ce privește art. 12 din noua Lege privind dosarele penale, nr. 5352, care a intrat în vigoare la 1/06/2005, orice informații privind dosarele penale referitoare la un act care nu mai constituie o infracțiune ar trebui șterse automat. Noul Cod penal, care a intrat în vigoare în iunie 2005, nu conține nicio dispoziție similară cu art. 169 din fostul cod. În consecință, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Violare a articolului 10: Legea nr. 4963 adoptată la 30/07/2003 și publicată în Gazettea Oficială din 7/08/2003 a modificat parțial art. 169 din Codul Penal prin faptul că nu conține nici o dispoziție asemănătoare (A se vedea Rezoluția CM/ResDH(2009)17, Emir (10054/03). În plus, art. 8 din Legea împotriva terorismului a fost abrogat la 19/07/2003 prin Legea nr. 4928, în cadrul unui program extins de reforme care vizează punerea legii turcești în conformitate cu cerințele Convenției privind libertatea de exprimare (a se vedea Rezoluția finală ResDH(2006)79 și CM/Inf/DH(2008)26 pentru o prezentare mai cuprinzătoare a măsurilor generale adoptate sau încă în curs în ceea ce privește toate dispozițiile relevante privind libertatea de exprimare). Hotărârea Curții Europene a fost tradusă și transmisă autorităților judiciare. Violațiile articolului 6 au fost deja luate măsuri pentru a preveni noi încălcări ale acestui tip, în special prin modificarea articolului 143 din Constituția turcă, care se referă la compunerea instanțelor de securitate a statului (Legea nr. 4388, adoptată la 18 iunie 1999) și intrarea în vigoare, la 22 iunie 1999, a Legii nr. 4390, care prevede că funcțiile judecătorilor militari și procurorilor militari se încheie în această dată (a se vedea Rezoluția DH (99) 555 în cazul Çiraklar împotriva Turciei). În plus, la 07/05/2004, Parlamentul a aprobat un amendament constituțional de abolire a instanțelor de securitate a statului. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Turcia a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)212

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Yılmaz and Kılıç against Turkey

(Application No. 68514/01, judgment of 17/07/2008, final on 17/10/2008)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern interference with the applicants’ right to freedom of expression (violation of Article 10) and the lack of independence and impartiality of the state security court on account of the presence of a military judge (violation of Article 6 §1) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)212

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Yılmaz and Kılıç against Turkey

Introductory case summary

The case concerns unjustified interference with the applicants’ freedom of expression on account of their conviction for having participated in a demonstration in 1998 to protest against the arrest of Abdullah Öcalan and for having spread propaganda for a terrorist organisation.

The applicants were sentenced to three years and nine months’ and three years and sixteen months’ imprisonment by the İzmir State Security Court under Article 169 of the old Criminal Code and abrogated Article 8 of the Anti-terrorism Law.

The European Court found that it has not been established that the applicants had been implicated in the demonstrations in question and had chanted slogans themselves (violation of Article 10).

The case also concerns the lack of independence and impartiality of the İzmir State Security Court on account of the presence of a military judge (violation of Article 6).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

5000 EUR

-

5000 EUR

Paid on 09/01/2009

b) Individual measures

In the context of the cases concerning freedom of expression (see also CM/Inf(2003)43 and Interim Resolution ResDH(2004)38) the Turkish authorities have indicated that measures had been taken to ensure the

erasure of convictions

and of all their consequences,

ex officio

in cases concerning convictions under Article 8 of the Anti-terrorism Law No. 3713, following the abrogation of this provision on 19/07/2003 (by Law No. 4928), which also provided that any information on criminal records should automatically be erased (in conformity with Article 8 of the former Law on Criminal Records, as amended by Law No. 4778 of 2/01/2003), thereby also lifting any restrictions on applicants’ civil and political rights. As to Article 12 of the new Law on Criminal Records, No. 5352, which entered into force on 1/06/2005, any information on criminal records concerning an act which no longer constitutes a crime should automatically be erased. The new Criminal Code, which came into force in June 2005, contains no provision similar to Article 169 of the former Code. Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

II.

General measures

Violation of Article 10:

Law No: 4963 adopted on 30/07/2003 and published in the

Official Gazette

of 7/08/2003 partially amended Article 169 of the Criminal Code by providing for the deletion of the phrase “facilitating the activities of [a gang or an armed organisation]”. The new Criminal Code which came into force in June 2005 contains no similar provision either (See Resolution CM/ResDH(2009)17, Emir (10054/03)).

In addition, Article 8 of the Anti-terrorism Law was abrogated on 19/07/2003 by Law No. 4928, in the framework of an extensive programme of reforms aimed at bringing Turkish law into conformity with the Convention’s requirements concerning freedom of expression (see Final Resolution ResDH(2006)79, and CM/Inf/DH(2008)26 for a more comprehensive overview of the general measures adopted or still under way as regards all relevant provisions on freedom of expression).

The judgment of the European Court was translated and sent out to judicial authorities.

Violations of Article 6:

Measures have already been taken to prevent new violations of this kind, notably through the amendment of Article 143 of the Turkish Constitution which concerns the composition of state security courts (Law No. 4388, adopted on 18 June 1999), and the entry into force, on 22 June 1999, of Law No. 4390, which provides that the functions of the military judges and military prosecutors end at this date (see Resolution DH (99) 555 in the case of Çiraklar against Turkey). Furthermore, on 07/05/2004, the Parliament approved a constitutional amendment abolishing state security courts.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violations of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that Turkey has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies