CASE OF MONTANI AGAINST ITALY

Rezoluția CM/ResDH(2010)202 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Montani împotriva Italiei (domanda nr. 24950/06, hotărârea din 19 ianuarie 2010, finală la 19 aprilie 2010) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în acest caz se referă la monitorizarea arbitrară a corespondenței deținute de deținute în iunie 2006, care rezultă din nerespectarea noilor legislații (violația articolului 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Amintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile acordate în hotărârile, adoptarea, dacă este cazul, a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să ajungă cât mai mult posibil la restabilirea integrului; și - măsuri generale pentru prevenirea încălcărilor similare; Anexa la Rezoluția CM/ResDH(2010)202 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cazul Montani împotriva Italiei Acest caz se referă la monitorizarea arbitrară a unei părți a corespondenței reclamantului, un prizonier de viață, în iunie 2006 (violație la art. 8). Reclamantul, sub rezerva regimului special de închisoare prevăzut de art. 41 bis din Legea de închisoare aplicabilă prizonierilor condamnați pentru infracțiuni legate de Mafia, a fost supusă restricții, printre altele, în ceea ce privește corespondența. Curtea Europeană a remarcat intrarea în vigoare a Legei nr. 95/2004 (însoțirea articolului 18 ter la Legea privind administrarea închisorii), modificarea legislației anterioare și furnizarea unui cadru juridic mai clar pentru monitorizarea corespondenței. De asemenea, a reamintit că alineatul (2) din acest articol exclude de la monitorizarea corespondenței deținutului, în special cu avocatul său și cu organismele internaționale competente pentru aspectele legate de drepturile omului. Cu toate acestea, Curtea a stabilit că, în ciuda intrării în vigoare a Actului nr. 95/2004, corespondența dintre reclamant și Curtea a fost monitorizată (art. 42 și 43 din hotărâre). Plata unor simple satisfacții și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Curtea Europeană nu a acordat nicio satisfacție. b) Măsuri individuale Curtea Europeană a considerat că constatarea unei încălcări constituie o satisfacție suficientă pentru prejudiciile morale suferite. În plus, Curtea nu a constatat nicio legătură între încălcarea și prejudiciile materiale solicitate de reclamant (§57). În ceea ce privește posibilele încălcări noi, încălcări similare în ceea ce privește reclamantul, ar trebui să se facă trimitere la măsurile generale adoptate de autoritățile italiene. II. Măsuri generale În ciuda noului cadru legislativ (introducerea în aprilie 2004 a articolului 18 ter din Legea privind administrarea penitenciară), faptul că cenzura a avut loc după aprilie 2004 a pus îndoieli asupra aplicării sale adecvate. Pentru a spori conștiința și a preveni încălcări similare, Ministerul Justiției a tradus hotărârea Curții Europene într-un caz similar (Guidi, cererea nr. 28320/02) în Italia și l-a trimis în fața instanțelor competente. În plus, Departamentul de Administrație Prizonală a trimis mai multe circulari directorilor penitenciarilor italiene, reamintind regulile de bază privind monitorizarea corespondenței și necesitatea de a respecta cadrul juridic prevăzut de Legea 95/2004. Pentru detalii suplimentare, a se vedea Rezoluția Finală CM/ResDH(2010)56, adoptată de Comitetul de Miniștri în cazul Guidi, De Pace și Zara împotriva Italiei, la 3 iunie 2010. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că nu a fost necesară nicio măsură individuală în acest caz, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Italia a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2010)202

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Montani against Italy

(Application No. 24950/06, judgment of 19 January 2010, final on 19 April 2010)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the arbitrary monitoring of the prisoner’s correspondence in June 2006, deriving from failure to comply with new legislation (violation of Article 8) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded in the judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate, of

- individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)202

Information on the measures taken to comply with the judgment in the case of Montani against Italy

Introductory case summary

This case concerns the arbitrary monitoring of part of the correspondence of the applicant, a life prisoner, in June 2006 (violation of Article 8). The applicant, subject to the special prison regime provided by Article 41

bis

of the Prisons Act applicable to prisoners convicted of offences linked with the Mafia, was subjected to restrictions

inter alia

with respect to correspondence.

Letters sent by the applicant to the Court were in particular subject to arbitrary monitoring.

The European Court noted the entry into force of Act No. 95/2004 (adding Article 18 ter to the Law on Prison Administration), modifying the previous legislation and providing a clearer legal framework for the monitoring of correspondence. It also recalled that paragraph 2 of that article excludes from monitoring the detainee’s correspondence, in particular with his lawyer and international bodies competent for human rights issues. However, the Court established that despite the entry into force of Act. No. 95/2004, the correspondence between the applicant and the Court has been monitored (§§ 42 and 43 of the judgment).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

The European Court awarded no just satisfaction.

b) Individual measures

The European Court considered that the finding of a violation constituted sufficient just satisfaction in respect of the non-pecuniary damages suffered. Furthermore, the Court found no link between the violations and pecuniary damages claimed by the applicant (§57). As regards possible new, similar violations in respect of the applicant, reference should be made to the general measures adopted by the Italian authorities.

II.

General measures

Despite the new legislative framework (introduction in April 2004 of Article 18 ter of the Law on Prison Administration), the fact that censorship took place after April 2004 cast doubt on its proper application.

To raise awareness and prevent similar violations, the Ministry of Justice translated the judgment of the European Court in a similar case (Guidi, application No. 28320/02) into Italian and sent it out to the competent courts. Furthermore, the Prison Administration Department sent several circulars to the directors of Italian prisons, recalling the basic rules on monitoring of correspondence and the need to comply with the legal framework provided by Act No. 95/2004. For further details see Final Resolution CM/ResDH(2010)56, adopted by the Committee of Ministers in the cases of Guidi, De Pace and Zara against Italy, on 3

June

2010.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measure was required in this case, that the general measures adopted will prevent similar violations and that Italy has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies