CASES OF BENJAMIN AND WILSON AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2010)186 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, Benjamin și Wilson, împotriva Regatului Unit (domanda nr. 28212/95, hotărârea din 26 septembrie 2002, finală la 26 decembrie 2002) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la absența dreptului de a introduce proceduri de revizuire a licenței deținerii din motive de sănătate mentală (violație la art. 5, alineatul (4) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - de măsuri generale, care împiedică încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)186 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul lui Benjamin și Wilson împotriva Regatului Unit Cazul introductiv Acest caz se referă la lipsa de competență a Tribunalului de Reexaminare a Sănătății Mentale (MHRT) pentru a ordona eliberarea reclamanților în cadrul procedurilor de revizuire a detenției lor pe motive de sănătate mentală. Reclamanții au fost inițial condamnați la condamnare la viață discrețională în urma condamnărilor penale, iar ulterior au fost acordate statutul de „viețuitori tehnici” (adică. recunoașterea că suferă de o tulburare mentală și că acestea ar trebui tratate administrativ (sub formă de pacienți) ca și cum au fost inițial condamnate la o ordine de spital restricționată în temeiul articolelor 37 și 41 din Legea privind sănătatea mentală, 1983. În conformitate cu dispozițiile aplicabile ale Actului privind sănătatea mentală din 1983 (secțiunea 74), MHRT ar putea recomanda doar dar nu ar putea ordona eliberarea lor. Eliberarea de salvatori tehnici care nu s-au întors la închisoare în urma unei astfel de recomandări nu ar putea fi ordonată decât de către secretarul de stat, fără trimitere la Consiliu. Potrivit Curții Europene, situația nu a îndeplinit cerințele articolului 5§4 din Convenție, deoarece MHRT a putut emite doar recomandări și nu a fost împuternicită să elibereze reclamanții. Reclamanții nu au formulat reclamații pentru daune, acceptând faptul că constatarea unei încălcări ar constitui satisfacție echitabilă în circumstanțele cazului lor. b) Măsuri individuale Primul reclamant a fost condamnat în 1983, tariful său a expirat în 1989. În octombrie 1993 a fost înființat viață tehnică. În 2001 MHRT a recomandat descărcarea de gestiune din spital. Secretarul de Stat a acceptat recomandarea și a fost eliberat la 09/01/2001. Al doilea reclamant a fost condamnat în 1977; tariful său a expirat în 1984. În iunie 1993, el a fost transformat în viață tehnică. În ianuarie 2009 el a fost externat din spital și eliberat după decizia Tribunalului din Primul Târ (FTT), succesorul MHRT. Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală de către Comitetul de Miniștri. Măsuri generale Regatul Unit a adoptat secțiunea 295 din Legea privind justiția penală din 2003, care introduce un nou articol 74(5A) din Legea privind sănătatea mentală din 1983. Schema tehnică de salvare a fost abolită la 02/04/2005. Nu mai este posibil ca noi prizonieri să fie tratați ca „viețuitori tehnici”. Secțiunea 74 modificată se aplică tuturor deținuților condamnați la viață care au fost transferați din închisoare în spital și care sunt în prezent reținuți în spital. Detenția lor în spital este supusă revizuirii de către FTT în temeiul Legii privind sănătatea mentală 1983. În cazul în care FTT constată că nu mai îndeplinesc criteriile de detenție într-un spital, aceasta face o recomandare, în temeiul articolului 74 din Legea privind sănătatea mentală, că au dreptul de a fi absolviți în mod absolut sau condițional din spital. Dacă nu eliberați în acest moment, acestea vor fi returnate în închisoare cu excepția cazului în care Tribunalul a recomandat să rămână în spital (pentru alte motive medicale). În orice caz (reîntoarceți la închisoare sau rămâneți în spital), cu condiția ca acestea să-și fi servit tariful, deținerea lor este supusă revizuirii de către Consiliu de Consiliu ca orice prizonier și consiliu de consiliu de consiliu de consiliu poate ordona eliberarea lor pe licență de viață. Probleme referitoare la Consiliu de consiliu de consiliu au fost examinate în contextul supravegherii executării Stafford împotriva Regatului Unit Aplicația nr. 46295/99). Ca urmare a modificărilor legislative introduse în Legea Justiției Penale din 2003 Consiliul de Consiliu este acum competent să declare în privința eliberării deținuților pe viață și transferați deținuți care rămân în spital; Secretarul de Stat nu este liber să se depărteze de deciziile sale. Hotărârea Curții Europene a fost publicată în Raportul European al Drepturilor Omului la (2003) 36 EHRR III. Concluzii ale statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46, alin. (1) din Convenție [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)186

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Benjamin and Wilson against United Kingdom

(Application No. 28212/95, judgment of 26 September 2002, final on 26 December 2002)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the absence of a right to bring proceedings to review the lawfulness of detention on mental health grounds (violation of article 5, paragraph 4) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)186

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Benjamin and Wilson against United Kingdom

Introductory case summary

This case concerns the Mental Health Review Tribunal’s (MHRT) lack of competence to order the applicants’ release in proceedings reviewing their detention on mental health grounds.

The applicants were initially sentenced to terms of discretionary life imprisonment following criminal convictions. They were subsequently granted the status of “technical lifers” (i.e. the recognition that they were suffering from a mental disorder and that they should be treated administratively (as patients) as if they had originally been sentenced to a restricted hospital order under sections 37 and 41 of the Mental Health Act 1983.

In accordance with the applicable provisions of the Mental Health Act 1983 (section 74), the MHRT could only recommend but not order their release. The release of technical lifers who had not returned to prison following such a recommendation could only be ordered by the Secretary of State, without reference to the Parole Board.

According to the European Court the situation did not meet the requirements of Article 5§4 of the Convention, as the MHRT could only issue recommendations and was not empowered to release the applicants.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

The applicants made no claims for damages, accepting that a finding of a violation would constitute just satisfaction in the circumstances of their case.

b) Individual measures

The first applicant was convicted in 1983, his tariff expired in 1989. In October 1993 he was made a technical lifer. In 2001 the MHRT recommended his discharge from hospital. The Secretary of State accepted the recommendation and he was released on 09/01/2001.

The second applicant was sentenced in 1977; his tariff expired in 1984. In June 1993, he was made a technical lifer. In January 2009 he was discharged from hospital and released after a decision of the First-Tier Tribunal (Mental Health) (FTT), the successor to the MHRT.

Consequently, no other individual measure was considered necessary by the Committee of Ministers.

General measures

The United Kingdom passed section 295 of the Criminal Justice Act 2003 which inserts a new section 74(5A) of the Mental Health Act 1983. The technical lifer scheme was abolished on 02/04/2005. It is no longer possible for new life sentence prisoners to be treated as “technical lifers”.

The amended section 74 applies to all life sentence prisoners who have been transferred from prison to hospital and who are currently detained in hospital. Their detention in hospital is subject to review by the FTT under the Mental Health Act 1983. If the FTT finds that they no longer meet the criteria for detention in a hospital, it makes a recommendation under Section 74 of the Mental Health Act that they are entitled to be absolutely or conditionally discharged from hospital. If not released at this point, they will be returned to prison unless the Tribunal has recommended that they remain in hospital (for other medical reasons). In either case (return to prison or remaining in hospital), provided they have served their tariff, their detention is subject to review by the Parole Board as for any prisoner and the Parole Board can order their release on life licence.

Issues concerning the Parole Board have been examined in the context of the supervision of the execution of Stafford against the United Kingdom

(

Application No. 46295/99). As a result of the legislative amendments introduced in the Criminal Justice Act 2003 the Parole Board is now competent to rule on the release of both life sentence prisoners and transferred prisoners who remain in hospital; the Secretary of State is not free to depart from its decisions.

The judgment of the European Court was published in

European Human Rights Reports

at (2003) 36

EHRR

1.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violations of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that the United Kingdom has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies