CASE OF SAID AGAINST THE NETHERLANDS

Rezoluția CM/ResDH(2010)177 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată împotriva Țărilor de Jos (domanda nr. 2345/02, hotărârea din 5 iulie 2005, finală din 5 octombrie 2005) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); Având în vedere hotărârea transmisă de Curte comitetului după ce a devenit finală; reamintind că, în acest caz, Curtea a constatat că expulzia reclamantului către Eritrea va încălca art. 3 din convenție (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alin. (1) din Convenție care să respecte hotărârea; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; reamintind că o constatare a încălcărilor de către Curte necesită, depășită și mai mult, plata unei simple satisfacții acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, dacă este cazul: - a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, cât mai mult posibil, restabilio în integritate; și - de măsuri generale, care împiedică încălcări similare; DECLARE, care au examinat măsurile luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDES pentru a închide examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)177 Informații cu privire la măsurile de respectare a hotărârii în cazul Said împotriva Țărilor de Jos Cazul introductiv În acest caz, reclamantul, a cărui cerere de azil a fost respinsă, a afirmat că expulzia sa în Eritrea ar avea un risc real de a fi supusă torturei și/sau tratamente inumane sau degradante. Autoritățile Țărilor de Jos, având în vedere faptul că declarațiile sale privind detenția sa de către armată și dezertarea sa nu erau plauzibile, respingută cererea reclamantului de azil. Curtea Europeană a susținut că declarațiile reclamantului erau în întregime credibile, coerente și confirmate de rapoartele internaționale recente. Acesta a concluzionat că expulzarea reclamantului în Eritrea va constitui o încălcare a articolului 3. Măsurile individuale Curtea Europeană nu a pronunțat o atribuire de justă satisfacție în absența unei cereri suficient de specificate de către solicitant. În plus, autoritățile Țărilor de Jos au asigurat că vor aplica orientările privind punerea în aplicare a Actului privind extratereștrii în conformitate cu art. 3 din convenție (a se vedea mai jos în temeiul măsurilor generale) în viitoarele decizii privind statutul de azil al reclamantului. II. Măsuri generale Autoritățile Țărilor de Jos au declarat că, la examinarea deciziilor administrative privind azil, instanțele interne hotărăsc ex nunc pe baza informațiilor disponibile în momentul respectiv, hotărând, de asemenea, cu privire la admisibilitatea noilor fapte sau circumstanțe presupuse de persoana în cauză. Noile fapte și circumstanțe pot fi, de asemenea, adăugate într-o cerere de azil reînnoită, dacă prima cerere este respinsă. În plus, autoritățile au afirmat că, în urma hotărârii Curții, liniile directoare de punere în aplicare pentru extratereștri au fost modificate. S-a adăugat un capitol specific privind refugiații din Eritrea, asigurând, printre altele, că dezertorii eritrei și obiectatorii de conștientizare sunt mai ușor considerați eligibili pentru un permis de ședere. Hotărârea a fost publicată în mai multe reviste juridice din Țările de Jos (NJCM-Bulletin 2005, p. 831-843; EHRC 2005, p. 920-928, nr. 93; NJB 2005, p. 2099, nr. 40; și 2005/368). III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Țările de Jos au respectat astfel obligațiile lor în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)177

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Said against the Netherlands

(Application No. 2345/02, judgment of 5 July 2005, final on 5 October 2005)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that, in this case, the Court found that the applicant’s expulsion to Eritrea would violate Article 3 of the Convention (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)177

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Said against the Netherlands

Introductory case summary

In this case, the applicant, whose request for asylum had been rejected, alleged that his expulsion to Eritrea would him to a real risk of being subjected to torture and/or inhuman or degrading treatment.

The Netherlands authorities, considering that his declarations concerning his detention by the army and his desertion were not plausible, rejected the applicant’s request for asylum. The European Court held that the applicant’s statements were entirely credible, coherent and corroborated by recent international reports. It concluded that the expulsion of the applicant to Eritrea would constitute a violation of Article 3.

I.

Individual measures

The European Court made no award for just satisfaction in the absence of a sufficiently specified claim by the applicant.

The applicant was granted asylum in September 2005. On 14 October 2010 the applicant was granted a permanent residence permit. In addition, the Netherlands authorities gave assurances that they will apply the guidelines concerning the implementation of the Aliens Act in conformity with Article 3 of the Convention (see below under General Measures) in their future decisions concerning the applicant’s asylum status.

II.

General measures

The Netherlands authorities stated that, when reviewing administrative decisions on asylum, domestic courts decide

ex nunc

on the basis of information available at the relevant time, deciding also on the admissibility of the new facts or circumstances alleged by the person concerned. New facts and circumstances may also be adduced in a renewed asylum application if the first application is denied.

Furthermore, the authorities stated that, following the Court’s judgment, the Implementation Guidelines for the Aliens Act 2000 were modified. A specific chapter on refugees from Eritrea was added, ensuring among other things that Eritrean deserters and conscientious objectors are more readily considered eligible for a residence permit.

The judgment was published in several legal journals in the Netherlands (

NJCM-Bulletin

2005, pp. 831-843;

EHRC

2005, pp. 920-928, No. 93;

NJB

2005, p. 2099, No. 40; and

AB

2005/368).

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that the Netherlands have thus complied with their obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies