- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 decembrie 2010
- Stat pârât
- GRC
- Concluzia
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
Eko-Elda AVEE împotriva Greciei
Traducere în română Auto
Rezoluția CM/ResDH(2010)218 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Eko-Elda Avee împotriva Greciei (Cercetarea nr. 1062/02, Hotărârea din 11 ianuarie 2007, definitivă la 23 mai 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările convenției constatate de Curte în această cauză se referă la refuzul administrației fiscale de a plăti societății reclamante dobânzi pentru a compensa întârzierea rambursării unui impozit plătit în mod necuvenit (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.
În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examen.
Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)218 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Eko-Elda Avee împotriva Greciei Rezumat introductiv al cauzei În cazul de față, Comisia consideră că, în conformitate cu art. 107 alineatul (3) litera (c) din TFUE, orice ajutor de stat acordat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din tratat nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE. În 1991, societatea reclamantă sesizează instanța administrativă din statul în cauză, în scopul de a obține rambursarea sumei însoțite de dobânzi restante. Acesta din urmă a judecat această acțiune inadmisibilă, iar instanța de apel a judecat apelul nefondat pe motiv că, în momentul faptelor, codul impozitelor nu prevedea plata de către statul în cauză a unei astfel de situații.
În 2000, Consiliul a respins recursul în casarea societății reclamante. Curtea Europeană a considerat că refuzul administrației de a plăti dobânzi de întârziere pentru o perioadă atât de lungă a rupt echilibrul corect care trebuie să existe între interesul general și interesul individual (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 120.000 EUR 4000 EUR 124 000 EUR Plătit la 27/7/2006 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat societății reclamante o compensație pentru prejudiciile materiale, acoperind interesele datorate societății începând cu iunie 1988 până în noiembrie 1993. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri.
II. Măsuri generale Potrivit autorităților elene, această cauză prezintă un caz izolat. Legea nr. 2120/1993, adoptată în martie 1993, prevede că statul va plăti dobânda în cazul unei rambursări a taxelor plătite în mod necuvenit (§ 13 din hotărâre). 1274 și 1275/2002), Consiliul de Stat a recunoscut că statul avea obligația de a plăti dobânzi moratorii chiar și în cazurile pendinte, și anume cele în care impozitul pe profit nu fusese rambursat încă la data publicării legii nr. 2120/1993 (§ 22 din hotărâre). Potrivit Înaltei Jurisdicii Administrative Grecești, această obligaie îi revine statului de drept începând cu data la care instanele competente sunt sesizate cu o cerere. Hotărârea Curții a fost tradusă, difuzată tuturor instanțelor administrative, precum și tuturor autorităților fiscale din țară și este disponibilă pe site-ul Consiliului juridic al lapei (www.nsk.gr).
III. Concluziile Curții Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Grecia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 cu ocazia celei de-a 1100-a reuniuni a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2010)218 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Eko-Elda Avee contre Grèce (Requête n o 10162/02, arrêt du 11 janvier 2007, définitif le 23 mai 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que les violations de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le refus de l’administration fiscale de verser à la société requérante des intérêts pour compenser le retard du remboursement d’un impôt indûment payé (violation de l’article 1 du Protocole No 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante,
la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)218 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Eko-Elda Avee contre Grèce Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne le refus de l’administration fiscale de verser à la société requérante les intérêts moratoires pour le retard du remboursement d’un impôt indûment payé. Le remboursement de cet impôt indûment payé a été demandé en juin 1988 et intervint en novembre 1993. En 1991, la société requérante saisit le tribunal administratif d’Athènes afin d’obtenir le remboursement de la somme assortie d’intérêts moratoires. Ce dernier jugea ce recours irrecevable et la cour d’appel jugea l’appel mal fondé au motif qu’au moment des faits, le code des impôts ne prévoyait pas le versement par l’Etat d’intérêts dans une telle situation.
En 2000, le Conseil d’ Etat rejeta le pourvoi en cassation de la société requérante. La Cour européenne a estimé que le refus de l’administration de payer des intérêts de retard pour une aussi longue période a rompu le juste équilibre qui doit exister entre l’intérêt général et l’intérêt individuel (violation de l’article 1 du Protocole n o 1). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total 120.000 EUR - 4.000 EUR 124.000 EUR Payé le 27/7/2006 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé à la société requérante une indemnisation au titre du préjudice matériel, couvrant les intérêts dus à la société depuis juin 1988 jusqu’à novembre 1993. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.
II. Mesures générales Selon les autorités grecques, cette affaire présente un cas isolé. La loi 2120/1993, promulguée en mars 1993, prévoit que l’Etat paiera les intérêts dans le cas d’un remboursement de taxes indûment payées (§ 13 de l’arrêt). Par deux arrêts (n o 1274 et 1275/2002), le Conseil d’Etat a reconnu que l’Etat avait l’obligation de verser des intérêts moratoires même dans les cas pendants, c’est-à-dire ceux dans lesquels l’impôt indu n’avait pas encore été remboursé à la date de publication de la loi n o 2120/1993 (§ 22 de l’arrêt). Selon la haute juridiction administrative grecque, cette obligation incombe à l’Etat à partir de la date à laquelle les juridictions compétentes sont saisies d’une demande.
L’arrêt de la Cour a été traduit, diffuse à toutes les juridictions administratives, ainsi qu’à toutes les autorités fiscales dans le pays et est disponible sur le site Internet du Conseil juridique de l’Etat (www.nsk.gr). III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir des violations semblables et que la Grèce a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.