AFFAIRE PUIG PANELLA CONTRE L'ESPAGNE

Rezoluția CM/ResDH(2010) 183 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Puig Panella împotriva Spaniei (Recherche n 1483/02, Hotărârea din 25 aprilie 2006, definitivă la 25 iulie 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește o încălcare a prezumției de nevinovăție a recurentului, pe motiv că cererea sa de despăgubire a fost respinsă pe baza îndoielilor cu privire la vinovăția sa, acest aspect fiind o decizie a Tribunalului Constituțional care a anulat hotărârea prin care l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea și care și-a restabilit dreptul la prezumția de nevinovăție (violarea laart). 6§2) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; A invitat guvernul statului pârât la adresa informal a măsurilor pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție După ce a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția S Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d . . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 183 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Puig Panella împotriva Spaniei Rezumatul introductiv al cauzei Această cauză se referă la o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție a reclamantului (încălcarea articolului 6 alineatul (2)). În 1992, Tribunalul Constituțional anulase o procedură penală militară la sfârșitul căreia recurentul executase o pedeapsă cu închisoarea. Reclamantul a formulat o cerere de despăgubire, respinsă de Ministerul Justiției în 1993 și de instanțele administrative (cea mai recentă decizie a Curții Constituționale ca urmare a unei acțiuni în amgaro a fost pronunțată la 18/07/2001). în ceea ce privește îndoielile întemeiate cu privire la vinovăția reclamantului, condamnarea sa a fost anulată pentru încălcarea prezumției de nevinovăție în ceea ce privește insuficiența probelor prezentate împotriva sa. Curtea Europeană a constatat că autoritățile naționale au aplicat art. 242-[1) din legea organică privind sistemul judiciar care prevede că numai persoanele care au dreptul la o despăgubire, în temeiul detenției provizorii, au fost soluționate sau au făcut obiectul unui refuz definitiv din cauza inexistenței faptelor care le-au fost reproșate. Curtea a amintit că nu a avut sarcina de a înlocui instanțele interne și că nu a fost chemată să stabilească ce articol ar fi putut fi aplicat de către autoritățile interne. Cu toate acestea, Comisia a considerat că autoritățile naționale au manifestat o severitate excesivă față de solicitant, în măsura în care reclamantul nu se plângea de detenția sa provizorie, ci de pedeapsa pe care o primise și că nu a primit nici achitare, nici nu a avut loc. Prin urmare, aplicarea articolului 2 alineatul (1) i-a determinat să examineze dacă lipsa de participare a reclamantului la faptele reproșate a fost suficient stabilită și, prin urmare, să se pronunțe asupra vinovăției sale (§§55-56 din hotărârea pronunțată). În plus, Curtea a subliniat că condamnarea reclamantului se regăsea întotdeauna pe dosarul său judiciar, deși a fost anulată definitiv de Tribunalul Constituțional de peste 13 ani (§58 din hotărâre). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Proaspăte și cheltuieli Total 000 EUR 299 EUR A plătit la 25/07/2006 (b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral suferit de solicitant. Curtea a respins pretențiile reclamantului în ceea ce privește prejudiciul material pentru lipsa unei legături de cauzalitate între încălcarea constatată și acuzațiile de pierdere de noroc la nivel profesional în timpul detenției. Ca urmare a hotărârii Curții Europene, reclamantul a introdus o nouă acțiune în amparo la Curtea Constituțională împotriva ultimei sale decizii din 2001. Această acțiune a fost respinsă prin decizia nr. 129/2008 din 26/05/2008, Curtea Constituțională considerând că satisfacția echitabilă acordată de Curte acoperă suficient prejudiciul suferit de reclamant și că încălcarea a avut de suferit. De asemenea, autoritățile au subliniat - după cum reiese din §38 din hotărârea pronunțată - că reclamantul a precizat că, prin introducerea unei cereri în fața Curții Europene, nu căuta să-și recunoască dreptul de a fi despăgubit, ci să condamne guvernul spaniol pentru încălcarea articolului 6 alineatul (2) din convenție. În cele din urmă, condamnarea reclamantului a fost ștearsă din cazierul său judiciar. II. Măsuri generale L. Hotărârea Curții Europene a fost tradusă în spaniolă și publicată în Buletinul Oficial al Ministerului Justiției și trimisă de acest minister Consiliului de Stat, Tribunalului Suprem, Tribunalului Constituțional Serviciului juridic al statului și altor servicii competente. Întrucât încălcarea se referă la o aplicare eronată a dispozițiilor de către autoritățile naționale și având în vedere efectul direct acordat în dreptul spaniol convenției și hotărârilor Curții Europene, autoritățile spaniole consideră că publicarea și difuzarea hotărârii la autoritățile competente constituie măsuri suficiente. Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz, că măsurile generale luate vor preveni alte încălcări similare și că, prin urmare, Spania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 în cadrul celei de a 1100-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)183

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Puig Panella contre Espagne

(Requête n

o

1483/02, arrêt du 25 avril 2006, définitif le 25 juillet 2006)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité

une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne une violation de la présomption d’innocence du requérant, au motif que sa demande d’indemnisation avait été rejetée sur la base des doutes entourant sa culpabilité, ce nonobstant une décision du Tribunal constitutionnel ayant annulé l’arrêt le condamnant à une peine d’emprisonnement et ayant rétabli son droit à la présomption d’innocence (violation de l’art. 6§2) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérant, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)183

Information sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Puig Panella contre Espagne

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne une atteinte au principe de présomption d’innocence du requérant (violation de l’article 6§2). En 1992 le Tribunal constitutionnel avait annulé une procédure pénale militaire à l’issue de laquelle le requérant avait purgé une peine d’emprisonnement. Le requérant avait formulé une demande d’indemnisation, rejetée par le Ministère de la Justice en 1993 et par les juridictions administratives (la dernière décision en date de la Cour constitutionnelle à la suite d’un recours en

amparo

fut rendue le 18/07/2001). Ces rejets étaient fondés

sur des doutes nourris quant à la culpabilité du requérant, sa condamnation ayant été annulée pour atteinte à la présomption d’innocence au regard de l’insuffisance des preuves produites à son encontre.

La Cour européenne a constaté que les autorités nationales avaient appliqué l’article 294(1) de la loi organique relative au pouvoir judiciaire qui prévoit que seules ont droit à une indemnisation, au titre de la détention provisoire subie, les personnes ayant été acquittées ou ayant fait l’objet d’un non-lieu définitif en raison de l’inexistence des faits qui leur étaient reprochés. La Cour a rappelé qu’elle n’avait pas pour tâche de se substituer aux juridictions internes et qu’elle n’était pas appelée à déterminer quel article aurait pu être appliqué par les autorités internes. Cependant, elle a estimé que les autorités nationales avaient fait preuve d’une sévérité excessive à l’encontre du requérant, dans la mesure où le requérant ne se plaignait pas de sa détention provisoire mais de la peine qu’il avait purgée et qu’ il n’ayant eu ni acquittement ni non lieu.. L’application de l’article 294(1) les avait donc conduit à examiner si l’absence de participation du requérant aux faits reprochés avait été suffisamment établie et donc à se prononcer sur sa culpabilité (§§55-56 de l’arrêt).

En outre, la Cour a souligné que la condamnation du requérant figurait toujours sur son casier judiciaire bien qu’elle ait été définitivement annulée par le Tribunal constitutionnel depuis plus de 13

ans (§58 de l’arrêt).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

12

000 EUR

4

299 EUR

16

299 EUR

Payé le 25/07/2006

b) Mesures individuelles

La Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi par le requérant. La Cour a rejeté les prétentions du requérant au titre du préjudice matériel pour défaut de lien de causalité entre la violation constatée et les allégations de perte de chance au niveau professionnel pendant la détention.

A la suite de l’arrêt de la Cour européenne, le requérant a introduit un nouveau recours en

amparo

auprès de la Cour constitutionnelle à l’encontre de sa dernière décision de 2001. Ce recours a été rejeté par décision n

o

129/2008 du 26/05/2008, la Cour constitutionnelle ayant estimé que la satisfaction équitable octroyée par la Cour couvrait suffisamment le préjudice subi par le requérant et que la violation avait cessé d’exister.

Les autorités ont également souligné - ainsi qu’il apparaît au §38 de l’arrêt - que le requérant avait précisé qu’en introduisant une requête devant la Cour européenne, il ne cherchait pas à faire reconnaître son droit à être indemnisé, mais à faire condamner le gouvernement espagnol pour violation de l’article 6, paragraphe

2, de la Convention.

Enfin, la condamnation du requérant a été effacée de son casier judiciaire.

II.

Mesures générales

L’arrêt de la Cour européenne a été traduit en espagnol et publié dans le Bulletin Officiel du Ministère de la justice et envoyé par ce ministère au Conseil d’Etat, au tribunal suprême, au tribunal constitutionnel au service juridique de l’état et aux autres services compétents.

Etant donné que la violation concerne une application erronée des dispositions par les autorités nationales et vu l’effet direct accordé en droit espagnol à la Convention et aux arrêts de la Cour européenne, les autorités espagnoles considèrent que la publication et la diffusion de l’arrêt aux autorités compétentes constituent des mesures suffisantes.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire, que les mesures générales prises vont prévenir d’autres violations semblables et que l’Espagne a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.