Panasenko și alte 2 cauze împotriva Portugaliei

Rezoluția CM/ResDH(2011) 1443 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Panasenko, Boguil și Czekalla/Portugalia (Recherche n 10418/03, Hotărârea din 22 iunie 2008, definitivă la 22 octombrie 2008 Cerere n 35228/03, Hotărârea din 07 octombrie 2008, definitivă la 06 aprilie 2009 Cerere n 38830/97, Hotărârea din 10 octombrie 2002, definitivă la 10 ianuarie 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc dreptul la un proces echitabil din cauza lipsei de apărare efectivă a reclamanților [art. 6 alineatele (1) și (3) litera (c) ] (a se vedea detaliile în lai) După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârilor Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat,

dacă este necesar, de către statul membru în cauză, dacă este cazul, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în aceste hotărâri (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în afară de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul membru în cauză, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE d . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) [43] Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauza Panasenko, Bogumil și Czekalla/Portugalia Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc dreptul la un proces echitabil din cauza lipsei de apărare efectivă a reclamanților [art. 6 alineatele (1) și (3) litera (c). În cauza Panasenko, ineficiența apărării l-a privat pe reclamant (resortisant ucrainean) de posibilitatea de a face apel la bunul întemeiat al condamnării sale în fața Curții Supreme.

Cu toate că reclamantul s-a plâns judecătorului avocatului care i-a fost pronunțat din oficiu și-a exprimat intenția de a introduce o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate la 21 de ani de închisoare, acțiunea în Casație a fost respinsă ca fiind întârziată de Curtea Supremă în 2004. Curtea Europeană a luat notă de faptul că, în momentul introducerii acțiunii în Casație, moment crucial al procedurii, instanțele naționale nu au reacționat la deficiențele evidente ale susținătorului său, nici nu au făcut-o atunci când a fost sesizată Curtea Supremă. În cauza Bonguil, recurentul (resortisant polonez), a fost asistat de un avocat stagiar care a fost numit din oficiu la prezentarea sa în 2002 în fața instanței judecătorești.

Un nou avocat din oficiu a fost desemnat în ziua primei ședințe (18 septembrie 2003) și nu a putut lua cunoștință de dosar decât cu câteva ore înainte de deschiderea procesului. În cauza Czekalla, avocatul din oficiu nu respectase obligațiile formale stabilite prin articolul (42) din Codul de procedură penală în momentul depunerii unei acțiuni în recurs în fața Curții Supreme. Prin urmare, reclamantul a fost privat de dreptul său de a introduce o acțiune în recurs în fața acestei instanțe. Reclamantul (resortisant german) a fost condamnat în iulie 1995 la 15 ani de închisoare (pârât la 21 de ani prin decizia Curții Supreme în decembrie 1996 și, în cele din urmă, redus în februarie 1997 la 18 ani).

Curtea Europeană a considerat că circumstanțele cauzelor impuneau instanței competente obligația pozitivă de a asigura respectarea concretă și efectivă a drepturilor la apărare ale reclamanților (§53 din hotărârea Panasenko, §49 din Hotărârea Bogumil, § 71 din hotărârea Czekalla). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nume și n de cerere Daune materiale Prejudiciul moral Costuri și cheltuieli totale Panasenko (10418/03) 3 000 EUR 3 000 EUR Bonguil 24/12/2008 (35228/03) 3 000 EUR 3 000 EUR plătit la 03/07/2009 Czekalla (38830/97) 3 000 EUR 10.120 EUR 13 120 EUR plătit la 08/09/2003 Plata satisfacției echitabile a fost efectuată în condiții care par a fi acceptate de solicitanți.

(b) Măsuri individuale În toate aceste cazuri, Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă pentru prejudiciile morale. În cauza Panasenko, Curtea Europeană a considerat că: în cazul în care o persoană particulară, precum în speță, a fost condamnată la termen la o procedură afectată de nerespectarea cerințelor prevăzute la art. 6 din convenție, un nou proces sau o redeschidere a procedurii la cererea acesteia reprezintă, în principiu, un mijloc adecvat de soluționare a încălcării constatate. Cu toate acestea, măsurile de despăgubire specifice care trebuie luate [..] depind în mod necesar de circumstanțele cauzei și trebuie să fie definite în lumina hotărârii pronunțate de Curte în cauza în cauză [..].

În speță, numai lipsa de asistență juridică a reclamantului, care a avut drept consecință de a împiedica reclamantul să aibă acces la Curtea Supremă, fiind în cauză, examinarea recursului său de către această din urmă instanță ar putea constitui o redresare adecvată a încălcării constatate. Trebuie remarcat faptul că legea 48/2007 care ameliorează Codul de procedură penală permite revizuirea hotărârilor judecătorești interne, inclusiv a celor ale autorității de lucru judecate, ca urmare a unei hotărâri a Curții Europene care constată o încălcare (art. 449). În temeiul articolului 450, procurorul, precum și alte persoane, inclusiv persoana condamnată, au dreptul de a solicita reexaminarea fără limită de timp.

În cauza Bonguil, reclamantul a fost transferat la centrul de detenție din Polonia în iunie 2005 și eliberat în decembrie 2005. În cauza Czekalla, reclamantul a fost transferat la centrul de detenție din Germania în iunie 2000 și a fost eliberat condiționat în martie 2001. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale În 2002, Tribunalul Constituțional portughez a declarat neconstituțional articolul (42) din Codul de procedură penală, în măsura în care interpretarea sa în cauza Czekalla a avut ca rezultat respingerea acțiunii din motive formale, fără nicio posibilitate de a înlocui o astfel de deficiență.

Toate hotărârile au fost traduse în portugheză și puse pe site-ul internet al Cabinetului de documentație și de drept comparat (www.gddc.pt) al Parchetului General și au fost, de asemenea, difuzate pe scară largă Consiliului Superior al Magistraturii și Baroului și incluse în activitățile de formare a judecătorilor în cadrul formării continue privind jurisprudența Curții Europene. III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că mai sunt necesare și alte măsuri individuale în aceste cazuri, în afară de plata satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni alte încălcări similare și că, prin urmare, Portugalia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul art. (1) din Convenție.

[1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)143 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Panasenko, Bogumil et Czekalla contre Portugal (Requête n o 10418/03, arrêt du 22 juin 2008, définitif le 22 octobre 2008 Requête n o 35228/03, arrêt du 07 octobre 2008, définitif le 06 avril 2009 Requête n o 38830/97, arrêt du 10 octobre 2002, définitif le 10 janvier 2003) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent l’atteinte au droit à un procès équitable en raison de l’absence de défense effective des requérants (violations de l’article 6, paragraphes 1 et 3c) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer aux arrêts de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46 paragraphe 1 de la convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46,

paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans ces arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)143 Informations sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans l’affaire Panasenko, Bogumil et Czekalla contre Portugal Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent l’atteinte au droit à un procès équitable en raison de l’absence de défense effective des requérants (violations de l’article 6, paragraphes 1 et 3c). Dans l’affaire Panasenko, l’inefficacité de la défense a privé le requérant (ressortissant ukrainien) de la possibilité de faire appel du bien fondé de sa condamnation devant la Cour suprême.

Bien que le requérant se soit plaint auprès du juge de l’avocat qui lui avait été commis d’office et qu’il ait manifesté son intention d’introduire un recours en cassation contre un arrêt d’octobre 2003 le condamnant à 21 ans d’emprisonnement, le recours en cassation a été rejeté pour tardiveté par la Cour suprême en 2004. La Cour européenne a noté qu’au moment de l’introduction du recours en cassation, moment crucial de la procédure, les tribunaux nationaux n’avaient pas réagi aux carences évidentes de son défenseur, pas plus que la Cour suprême ne l’avait fait lorsqu’elle fut saisie. Dans l’affaire Bogumil, le requérant (ressortissant polonais), avait été assisté par un avocat stagiaire commis d’office lors de sa présentation en 2002 devant le juge d’instruction.

L’avocat commis d’office a été remplacé en janvier 2003 par un avocat confirmé inscrit au barreau lequel a démissionné trois jours avant l’ouverture du procès (septembre 2003). Un nouvel avocat commis d’office a été désigné le jour même de la première audience (18 septembre 2003) et n’a pu prendre connaissance du dossier que quelques heures avant l’ouverture du procès. Dans l’affaire Czekalla, l’avocat commis d’office n’avait pas respecté pas les obligations formelles établies par l’article 412 du code de procédure pénale au moment de l’introduction d’un recours en appel devant la Cour suprême. Le requérant a donc été privé de son droit d’introduire un recours en appel devant cette juridiction.

Le requérant (ressortissant allemand) a été condamné en juillet 1995 à 15 ans d’emprisonnement (peine portée à 21 ans par décision de la Cour suprême en décembre 1996, et finalement réduite en février 1997 à 18 ans). La Cour européenne a estimé que les circonstances des affaires imposaient à la juridiction compétente l’obligation positive d’assurer le respect concret et effectif des droits de la défense des requérants (§53 de l’arrêt Panasenko, §49 de l’arrêt Bogumil, § 71 de l’arrêt Czekalla).

I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Nom et n o de requête Dommage matériel Dommage moral Frais et dépens Total Panasenko (10418/03) - 3 000 EUR - 3 000 EUR Payé le 24/12/2008 Bogumil (35228/03) - 3 000 EUR - 3 000 EUR Payé le 03/07/2009 Czekalla (38830/97) - 3 000 EUR 10.120 EUR 13 120 EUR Payé le 08/09/2003 Le paiement de la satisfaction équitable a été effectué dans des conditions qui semblent être acceptées par les requérants. b) Mesures individuelles Dans toutes ces affaires, la Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable pour préjudice moral.

Dans l’affaire Panasenko, la Cour européenne a estimé « que lorsqu’un particulier, comme en l’espèce, a été condamné à l’issue d’une procédure entachée de manquements aux exigences de l’article 6 de la Convention, un nouveau procès ou une réouverture de la procédure à la demande de l’intéressé représente en principe un moyen approprié de redresser la violation constatée. Cependant, les mesures de réparation spécifiques à prendre [..] dépendent nécessairement des circonstances de la cause et doivent être définies à la lumière de l’arrêt rendu par la Cour dans l’affaire concernée [..]. En l’espèce, seul le défaut d’assistance juridique du requérant, qui a eu pour conséquence d’empêcher le requérant d’accéder à la Cour suprême, étant en cause, l’examen de son pourvoi par cette dernière juridiction pourrait constituer un redressement adéquat de la violation constatée.

» (§78 de l’arrêt). Il convient de noter que la loi 48/2007 amendant le Code de procédure pénale, permet le réexamen des décisions judiciaires internes, y compris celles revêtues de l’autorité de chose jugée, suite à un arrêt de la Cour européenne constatant une violation (article 449). En vertu de l’article 450, le procureur, ainsi que d’autres personnes y compris la personne condamnée, ont la faculté de demander le réexamen sans limite de temps. Dans l’affaire Bogumil, le requérant a été transféré dans centre de détention en Pologne en juin 2005 et libéré en décembre 2005. Dans l’affaire Czekalla, le requérant a été transféré dans centre de détention en Allemagne en juin 2000 et a été libéré sur parole en mars 2001. Par conséquent aucune autre mesure individuelle n’a été estimée nécessaire par le Comité des Ministres.

II. Mesures générales En 2002, le Tribunal Constitutionnel portugais a déclaré inconstitutionnel l’article 412 du Code de procédure pénale, dans la mesure où son interprétation dans l’affaire Czekalla avait eu pour conséquence le rejet du recours pour des motifs formels sans aucune possibilité de suppléer à un tel défaut. Tous les arrêts ont été traduits en portugais et mis sur le site Internet du Cabinet de documentation et de droit comparé ( www.gddc.pt ) qui relève du Parquet général. Ils ont également été largement diffusés au Conseil supérieur de la magistrature et au Barreau et inclus dans les activités de formation des juges dans le cadre de la formation continue sur la jurisprudence de la Cour européenne.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est nécessaire dans ces affaires, mis à part le paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir d’autres violations semblables et que, par conséquent, le Portugal a rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.