AFFAIRE PIJEVSCHI CONTRE LE PORTUGAL

Rezoluția CM/ResDH(2010)179 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Pijevschi/Portugalia (Recherche n 6830/05, Hotărârea din 13 noiembrie 2008, definitivă la 13 februarie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește dreptul de acces al reclamantului la o Curte de apel, în vederea examinării temeiniciei condamnării sale, având în vedere interpretarea deosebit de riguroasă și contradictorie cu cea a Tribunalului de Primă Instanță, efectuată de Curtea de apel la o normă de procedură (violarea articolului 6 Õ1) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d Rezumatul introductiv al cauzei L mai sus se referă la dreptul de acces al reclamantului la o Curte de apel, în vederea examinării temeiniciei condamnării sale, având în vedere interpretarea deosebit de riguroasă făcută de Curtea a Uniunii Europene cu privire la o normă de procedură (încălcare a articolului 6 alineatul (1)). În 2005, Curtea a declarat recursul reclamantului inadmisibil pentru întârziere în temeiul unei interpretări diferite a normelor formale privind depunerea unui memoriu, chiar dacă reclamantul a urmat termenul indicat de Tribunalul de Primă Instanță.

Curtea Europeană a subliniat că: nu se poate, în speță, reproșa reclamantului că nu a acționat cu prudență sau cu diligența necesară sau că a comis o eroare care i-ar fi imputat, cu atât mai mult cu cât a urmat indicația dată de Tribunalul de Primă Instanță Curtea a considerat că interpretarea deosebit de riguroasă a normelor procedurale și contradictorie cu cea a Tribunalului de Primă Instanță, efectuată de instanțele de recurs nu este compatibilă cu principiul securității juridice și îl privase pe reclamant de dreptul de acces la Curtea de apel (§ 41 (a se vedea considerentul 41) din hotărâre). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Curtea Europeană nu a acordat reclamantului nici o satisfacție echitabilă.

b) Măsuri individuale Reclamantul a fost condamnat în 2004 la o sentință de șase ani și nouă luni de închisoare, precum și la o interdicție de pe teritoriul național pe o perioadă de 15 ani și a fost eliberat condiționat în februarie 2006 și, ulterior, exmatriculat la 3 martie 2006. 48/2007, de modificare a Codului de procedură penală, permite revizuirea hotărârilor pronunțate în forță de lucru judecat, ca urmare a unei decizii a Curții Europene de Justiție privind încălcarea Convenției (art. 449). În temeiul articolului 450, ministerul public și anumite persoane, inclusiv condamnatul însuși, au dreptul de a solicita revizuirea fără limită temporală. În consecință, nu pare necesară nicio măsură individuală.

Măsuri generale la art. 411 din Codul de procedură penală dispunea, la momentul respectiv, că acțiunile împotriva hotărârilor instanțelor de primă instanță trebuie introduse în termen de 15 zile de la notificarea hotărârii de condamnare. Cu toate acestea, în cazurile în care transcrierea landului era necesară, anumite tribunale acordau un termen suplimentar de 10 zile de la data la care transcrierea era pusă la dispoziția autorului acțiunii. 44/2004, Tribunalul Constituțional a statuat, într-o situație similară cu cea a cazului din speță, că o interpretare conform căreia art. 411 din Codul de procedură penală ar împiedica admisibilitatea unei acțiuni introduse în termenul stabilit în prealabil de Tribunalul de Primă Instanță ar fi contrară dreptului la apărare, consacrat de art. 32 din Constituție.

Curtea Supremă a anulat, de asemenea, o decizie similară cu hotărârea a Curții a Curții, considerând că aceasta aducea atingere caracterului echitabil al procesului. Curtea Europeană a făcut trimitere la hotărârea Curții Constituționale menționată mai sus (§43 din hotărârea pronunțată anterior). La hotărârea Curții Europene a fost tradusă în portugheză și publicată pe site-ul internet al Oficiului dur Procuror principal al Tribunalului (www.gddc.pt Gabinete de Documentação e Direito Comparado). Acesta a fost, de asemenea, transmis Comisiei Serviciului Judiciar în vederea difuzării sale către autoritățile competente. III. Concluzii privind statul pârât. Guvernul consideră că nu există nicio altă măsură individuală, că măsurile generale luate vor preveni alte încălcări similare și, prin urmare, Portugalia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 în cadrul celei de-a 1100-a reuniuni a Delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)179 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Pijevschi contre Portugal (Requête n o 6830/05, arrêt du 13 novembre 2008, définitif le 13 février 2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte au droit d’accès du requérant à une Cour d’appel, en vue de faire examiner le bien-fondé de sa condamnation, en raison de l’interprétation particulièrement rigoureuse, et contradictoire avec celle du Tribunal de première instance, faite par la Cour d’appel d’une règle de procédure (violation de l’article 6, §1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46,

paragraphe 2, de la Convention ; Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)179 Information sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Pijevschi contre Portugal Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne l’atteinte au droit d’accès du requérant à une Cour d’appel, en vue de faire examiner le bien-fondé de sa condamnation, en raison de l’interprétation particulièrement rigoureuse faite par la Cour d’appel d’une règle de procédure (violation de l’article 6§1). En 2005, la Cour d’appel d’Évora avait déclaré le recours du requérant irrecevable pour tardiveté en vertu d’une interprétation différente des règles formelles relatives au dépôt d’un mémoire, alors même que le requérant avait suivi le délai indiqué par le Tribunal de première instance.

La Cour européenne a souligné que « l’on ne saurait en l’espèce reprocher au requérant de ne pas avoir agi avec la prudence ou la diligence nécessaire ou d’avoir commis une erreur qui lui serait imputable, d’autant qu’il suivait l’indication donné par le Tribunal de première instance ». La Cour a considéré que l’interprétation particulièrement rigoureuse des règles procédurales, et contradictoire avec celle du Tribunal de première instance, faite par les juridictions de recours n’est pas compatible avec le principe de sécurité juridique et avait privé le requérant du droit d’accès à la Cour d’appel (§ 41-42 de l’arrêt). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable La Cour Européenne n’a pas octroyé aucune satisfaction équitable au requérant.

b) Mesures individuelles Le requérant a été condamné en 2004 à une peine de six ans et neuf mois d’emprisonnement, ainsi qu’à une interdiction du territoire national pour une durée de 15 ans. Il a été mis en liberté conditionnelle en février 2006 et, ensuite, expulsé le 3 mars 2006. La loi n o 48/2007, portant modification du Code de procédure pénale, permet la révision de jugements passés en force de chose jugée, à la suite d’une décision de la Cour européenne constatant une violation de la Convention (article 449). En vertu de l’article 450, le ministère public ainsi que certaines personnes, y compris le condamné lui-même, ont la faculté de demander la révision sans limite temporelle. En conséquence, aucune mesure individuelle ne semble nécessaire.

Mesures générales L’article 411 du code de procédure pénale disposait, à l’époque des faits, que les recours contre les décisions de tribunaux de première instance devaient être introduits dans les quinze jours suivant la notification du jugement de condamnation. Toutefois, dans les cas où la transcription de l’audience était nécessaire, certains tribunaux accordaient un délai supplémentaire de dix jours à partir de la date à laquelle la transcription était mise à disposition de l’auteur du recours. Suite à des divergences jurisprudentielles, dans son arrêt n o 44/2004 le Tribunal constitutionnel a jugé, dans une situation similaire à celle du cas d’espèce, que l’interprétation selon laquelle l’article 411 du Code de procédure pénale ferait obstacle à la recevabilité d’un recours introduit dans le délai fixé au préalable par le Tribunal de première instance, serait contraire aux droit de la défense, consacrés par l’article 32 de la Constitution.

La Cour suprême a également annulé une décision similaire à l’arrêt litigieux de la Cour d’appel d’Évora, en considérant qu’elle portait atteinte au caractère équitable du procès. La Cour européenne a fait référence à l’arrêt du Tribunal constitutionnel mentionnée ci-dessus (§43 de l’arrêt). L’arrêt de la Cour européenne a été traduit en portugais et publié sur le site internet géré par l’Office dur Procureur principal d’Etat ( www.gddc.pt - Gabinete de Documentação e Direito Comparado ). Il a également été transmis à la Commission du Service judiciaire en vue de sa diffusion auprès des autorités compétentes. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle ne s’impose, que les mesures générales prises vont prévenir d’autres violations semblables et que le Portugal a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.