Topla și alții împotriva Turciei

În cauza Topla și alții c. Türkiye, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet compus din Jovan Ilievski, președintele Lorraine Schembri Orland, Diana Sârcu , judecători și judecători ai Dorothee von Arnim, graffière adjuncte de secțiune cererile adresate împotriva Republicii Türkiye a căror Curte a fost sesizată în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La data menționată în decizia de a aduce la cunoștința guvernului turc, la data menționată în decizia de a se aduce la cunoștința acestuia A se vedea nota de subsol 1. hotărârea prin care Curtea a respins opoziția guvernamentală la examinarea interogărilor de către un comitet, După ce a intenționat în camera Consiliului la 13 februarie 2024, se pronunță la hotărâre, adoptată la această dată, prezentele instanțe se referă la înregistrarea corespondenței reclamanților, în timpul detenției lor, în sistemul informatic UYAP ( Ulusal Yarg În timpul detenției lor, reclamanții au sesizat instanțele judiciare competente (judecată de execuție și instanță de judecată) pentru a solicita încetarea practicii de înregistrare sistematică a corespondenței lor mai ales cea pe care au dorit să o expedieze decât cea care le-a fost trimisă în sistemul UYAP (a se vedea mai multe informații cu privire la această practică);

Nuh Uzun și alții c. Turcia , nr. 49341/18 și alte 13 §§ 11-26, 29 martie 2022). Instanțele interne astfel sesizate au respins cererile reclamanților. Apoi, Curtea Constituțională și-a respins acțiunile individuale, considerând, printre altele, că obiecțiunile lor întemeiate pe dreptul la respectarea vieții private și/sau familiale și/sau a corespondenței erau vădit nefondate. EVALUAREA CURȚII ÎN CEEA CERINȚĂ Având în vedere caracterul similar al obiectului cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGUTĂ DE LA ARTICOLUL 8 DIN CONVENȚIE Reclamanții susțin că înregistrarea corespondenței lor în sistemul UYAP le aduce atingere drepturilor garantate prin art. 8 din Convenție.

Guvernul ridică aceleași excepții preliminare ca cele prezentate în cauzele Nuh Uzun și altele (citată la §§ 34) și Da Acesta indică, de asemenea, faptul că: este necesar să se examineze în mod corespunzător persoanele în cauză având în vedere faptul că au în vedere faptul că avizul de derogare comunicat la 21 iulie 2016 de Türkie în temeiul articolului 15 din Convenție. În ceea ce privește excepțiile preliminare ale guvernului, Curtea amintește deja că a respins excepții identice în cauzele Nuh Uzun și altele (citată anterior, §§ 40 44 și 82) și Da În speță, Curtea nu vede niciun motiv pentru a se asigura că concluziile formulate în cauzele menționate anterior nu sunt luate în considerare de Curte.

Prin urmare, Curtea respinge excepțiile preliminare ale guvernului. 10. Constatând, pe de altă parte, că cererile nu sunt vădit nefondate sau inadmisibile pentru un alt motiv prevăzut la art. 35 din Convenție, Curtea le declară admisibile. 11. În ceea ce privește fondul, Curtea amintește că a ajuns deja la concluzia încălcării articolului 8 din Convenție pe motiv că înregistrarea corespondenței deținuților în sistemul UYAP nu putea fi considerată ca fiind prevăzută de lege , citată anterior, §§ 79-99. După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în speță.

În cele din urmă, în ceea ce privește aspectul de fapt al statului întemeiat pe avizul de derogare notificat în temeiul articolului 15 din Convenție, Curtea consideră că măsura în cauză, care nu a fost prevăzută de lege, nu a fost adoptată (a se vedea, mutatis mutandis, Baș c. Turcia, nr. 66448/17, § 161, 3 martie 2020 și Piskin c. Turcia, nr. 33399/18, § 229, 15 decembrie 2020). 20545/20 și 37272/20) solicită 12 000 EUR (EUR) și, respectiv, 250 000 EUR ca urmare a prejudiciului moral pe care îl consideră a fi suferit. În acest sens, reclamantul mail Demir solicită, de asemenea, 1 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pe care le-a declarat angajate în scopul procedurii desfășurate în fața Curții și, în special, prezintă o copie a contractului semnat cu reprezentantul său.

În plus, reclamantul Necmi Tekelioui solicită ca cheltuielile de procedură să rămână în sarcina guvernului, fără a preciza o sumă și fără a furniza o justificare. Celelalte părți nu au prezentat, în termenul care le-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor lor pe fond, o cerere de satisfacție echitabilă. 14. Guvernul contestă pretențiile pe care le-au prezentat cei doi reclamanți anteriori.

15. În ceea ce privește pretențiile celor doi reclamanți, Curtea, considerând că constatarea încălcării care figurează în prezenta hotărâre constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă, respinge cererile formulate pentru prejudiciul moral (a se vedea, de asemenea, Nuh Uzun și alții) Pe de altă parte, având în vedere documentele aflate în posesia sa, Curtea consideră că suma forfetară de 500 EUR, cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată, care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit (a se vedea, de asemenea, ibidem, § 114). Pe de altă parte, Comisia respinge revendicările reclamantului Necmi Tekeliolu (solicitarea nr 37272/20) prezentate titlurilor de cheltuieli și cheltuielilor de judecată, având în vedere lipsa unor documente justificative relevante.

16. În sfârșit, în ceea ce privește reclamanții care nu au depus o cerere în temeiul satisfacției echitabile, Curtea consideră că nu este necesar să le acorde o sumă în acest sens.

Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, hotărăște să unească cererile Declară cererile admisibile A se vedea că a avut loc o încălcare a articolului 8 din Convenție A se vedea că constatarea încălcării este în sine suficientă pentru a fi satisfăcută în mod echitabil pentru orice daune morale suferite de reclamanții de demir și Necmi Tekelio 20545/20), în termen de trei luni, 500 EUR (cinci sute EUR), plus orice sumă care poate fi datorată din această sumă cu titlu de impozit, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, care urmează să fie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale restrâng surplusul cererii de satisfacție echitabilă a reclamanților demir și Necmi Tekeliolu.

În limba franceză, apoi comunicat în scris la 19 martie 2024, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Dorothee von Arnim Jovan Ilievski Grefier adjunct Președintele Appendiz Lista de cereri No. Cerere N Numele cauzei Introduse Reclamantul Anul nașterii Locul nașterii: 64140/19 Topla c. Türkiye 29/11/2019 Ali TOPLA 1976 Osmaniye B. Esgiyer c. Türkiye 06/01/2020 Hac Yelmaz c. Türkiye 17/03/2021 Kerem YILMAZ 1987 Kocaeli E. YILMAZ

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE TOPLA ET AUTRES c. TÜRKİYE (Requête n o 64140/19 et 6 autres – voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 19 mars 2024 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Topla et autres c. Türkiye, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de : Jovan Ilievski , président , Lorraine Schembri Orland, Diana Sârcu , juges , et de Dorothee von Arnim, greffière adjointe de section , Vu : les requêtes dirigées contre la République de Türkiye dont la Cour a été saisie en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention ») par sept ressortissants de cet État dont les noms et renseignements figurent dans le tableau joint en annexe (« les requérants »), aux dates qui y sont indiquées, la décision de porter à la connaissance du gouvernement turc (« le Gouvernement »), représenté par son agent, M. Hacı Ali Açıkgül, chef du service des droits de l’homme au ministère de la Justice de Türkiye, le grief tiré de l’article 8 de la Convention concernant l’enregistrement de la correspondance des requérants dans le système informatique UYAP et de déclarer irrecevable le surplus des requêtes, les observations des parties, la décision par laquelle la Cour a rejeté l’opposition du Gouvernement à l’examen des requêtes par un comité, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 13 février 2024, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date :

OBJET DE L’AFFAIRE

1. Les présentes requêtes portent sur l’enregistrement de la correspondance des requérants, au cours de leur détention, dans le système informatique UYAP (« Ulusal Yargı Ağı Bilișim Sistemi » – Système Informatique du Réseau Judiciaire National). 2. À l’époque des faits, les requérants étaient détenus au sein de différentes prisons en Türkiye. 3 . Au cours de leur détention, les requérants saisirent les instances judiciaires compétentes (juge de l’exécution et cour d’assises) pour demander qu’il soit mis un terme à la pratique consistant à enregistrer systématiquement leur correspondance – aussi bien celle qu’ils voulaient expédier que celle qui leur était envoyée – dans le système UYAP (voir, pour de plus amples informations sur cette pratique, Nuh Uzun et autres c. Turquie , n os 49341/18 et 13 autres, §§ 11-26, 29 mars 2022). 4 . Les juridictions internes ainsi saisies rejetèrent les demandes des requérants.

Ensuite, la Cour constitutionnelle rejeta leurs recours individuels, estimant notamment que leurs griefs tirés du droit au respect de la vie privée et/ou familiale et/ou de la correspondance étaient manifestement mal fondés.

APPRÉCIATION DE LA COUR

JONCTION DES REQUÊTES

5. Eu égard à la similarité de l’objet des requêtes, la Cour juge opportun de les examiner ensemble dans un arrêt unique.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 8 DE LA CONVENTION

6. Les requérants allèguent que l’enregistrement de leur correspondance dans le système UYAP porte atteinte à leurs droits garantis par l’article 8 de la Convention. 7. Le Gouvernement soulève les mêmes exceptions préliminaires que celles qu’il avait présentées dans les affaires Nuh Uzun et autres (précitée, §§ 29 ‑ 34) et Dağlı et autres c. Türkiye ([comité], n os 25820/18 et 89 autres, §§ 7 ‑ 8, 26 septembre 2023). 8. Il indique également qu’il convient d’examiner les requêtes en ayant à l’esprit l’avis de dérogation communiqué le 21 juillet 2016 par la Türkiye au titre de l’article 15 de la Convention. 9. En ce qui concerne les exceptions préliminaires du Gouvernement, la Cour rappelle avoir déjà rejeté des exceptions identiques dans les affaires Nuh Uzun et autres (précitée, §§ 40 ‑ 44 et 82) et Dağlı et autres (précitée, §§ 10 ‑ 13 et les affaires qui y sont citées).

En l’espèce, la Cour ne voit aucune raison de s’écarter de ses conclusions tirées dans les affaires susmentionnées. La Cour rejette donc les exceptions préliminaires du Gouvernement. 10. Constatant, par ailleurs, que les requêtes ne sont pas manifestement mal fondées ni irrecevables pour un autre motif visé à l’article 35 de la Convention, la Cour les déclare recevables. 11. Quant au fond, la Cour rappelle avoir déjà conclu à la violation de l’article 8 de la Convention au motif que l’enregistrement de la correspondance des détenus dans le système UYAP ne pouvait être considéré comme ayant été « prévu par la loi » au sens de cette disposition ( Nuh Uzun et autres , précité, §§ 79 à 99). Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour ne voit aucune raison de parvenir à une conclusion différente en l’espèce.

Enfin, s’agissant de l’argument du Gouvernement tiré de l’avis de dérogation notifié au titre de l’article 15 de la Convention, la Cour considère que la mesure litigieuse, qui n’était pas « prévue par la loi », ne se justifie pas au regard des circonstances spéciales de l’état d’urgence (voir, mutatis mutandis , Baș c. Turquie , n o 66448/17, § 161, 3 mars 2020, et Pișkin c. Turquie , n o 33399/18, § 229, 15 décembre 2020). 12. Partant, il y a eu violation de l’article 8 de la Convention.

APPLICATION DE L’ARTICLE

41 DE LA CONVENTION

13. Les requérants İsmail Demir et Necmi Tekelioğlu (requêtes n os 20545/20 et 37272/20) demandent respectivement 12 000 euros (EUR) et 250 000 EUR au titre du dommage moral qu’ils estiment avoir subi. Le requérant İsmail Demir demande également 1 500 EUR pour les frais et dépens qu’il dit avoir engagés aux fins de la procédure menée devant la Cour. À cet égard, il présente notamment une copie du contrat signé avec son représentant. Par ailleurs, le requérant Necmi Tekelioğlu demande que les frais de procédure restent à la charge du Gouvernement, sans préciser un montant et sans fournir de justificatif. Les autres requérants n’ont pas présenté, dans le délai qui leur a été imparti pour la présentation de leurs observations sur le fond, de demande au titre de la satisfaction équitable.

14. Le Gouvernement conteste les prétentions que les deux requérants susmentionnés ont présentées. 15. S’agissant des prétentions de ces deux requérants, la Cour, estimant que le constat de violation figurant dans le présent arrêt constitue en soi une satisfaction équitable suffisante, rejette les demandes formulées au titre du dommage moral (voir également Nuh Uzun et autres , précité, § 111). Par ailleurs, compte tenu des documents en sa possession, la Cour juge raisonnable d’allouer au requérant İsmail Demir (requête n o 20545/20) la somme forfaitaire de 500 EUR à titre de frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt (voir également ibidem , § 114). Par ailleurs, elle rejette les prétentions du requérant Necmi Tekelioğlu (requête n o 37272/20) présentées aux titres des frais et dépens, eu égard à l’absence de justificatifs pertinents.

16. Enfin, quant aux requérants qui n’ont pas présenté de demande au titre de la satisfaction équitable, la Cour estime qu’il n’y a pas lieu de leur octroyer de somme à ce titre.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, Décide de joindre les requêtes ; Déclare les requêtes recevables ; Dit qu’il y a eu violation de l’article 8 de la Convention ; Dit que le constat de violation vaut en lui-même satisfaction équitable suffisante pour tout dommage moral subi par les requérants İsmail Demir et Necmi Tekelioğlu ; Dit, a) que l’État défendeur doit verser au requérant İsmail Demir (requête n o 20545/20), dans un délai de trois mois, 500 EUR (cinq cents euros), plus tout montant pouvant être dû sur cette somme à titre d’impôt, pour frais et dépens, à convertir dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du règlement ; b) qu’à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement, ce montant sera à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage ; 6. Rejette le surplus de la demande de satisfaction équitable des requérants İsmail Demir et Necmi Tekelioğlu.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 19 mars 2024, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Dorothee von Arnim Jovan Ilievski Greffière adjointe Président Appendix Liste des requêtes No. Requête N o Nom de l’affaire Introduite le Requérant Année de naissance Lieu de résidence Représenté par 1. 64140/19 Topla c. Türkiye 29/11/2019 Ali TOPLA 1976 Osmaniye B. DİNÇER 2. 4516/20 Esgiyer c. Türkiye 06/01/2020 Hacı Mustafa ESGİYER 1981 Basselland K. ÖZTÜRK 3. 17230/20 Peksak c. Türkiye 03/04/2020 Ali Efendi PEKSAK 1969 Istanbul T. ÖNAY 4. 20545/20 Demir c. Türkiye 29/04/2020 İsmail DEMİR 1990 Gaziantep K. ÖZTÜRK 5. 37272/20 Tekelioğlu c. Türkiye 29/07/2020 Necmi TEKELİOĞLU 1982 Kahramanmaraș 6. 55569/20 Metin c. Türkiye 13/11/2020 Selahaddin METİN 1984 Afyonkarahisar L. ADSOY 7. 21872/21 Yılmaz c. Türkiye 17/03/2021 Kerem YILMAZ 1987 Kocaeli E. YILMAZ