Brekhov și Tyurin împotriva Rusiei

Prima secțiune de cerere nr. 8074/06 și 729/07 de Anatoliy Sergeyevich BREKHOV și Andrey Vladimirovich TYURIN împotriva Rusiei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 2 decembrie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, Secțiunea Grefier, având în vedere cererile de mai sus, având în vedere decizia de a aplica procedura de judecată pilot adoptată în cazul Burdov (n. 2) v. Rusia (n. 33509/04, CEDH 2009-...), având în vedere declarațiile de către Guvernul reclamant care solicită Curtea să scoată cererile din lista cazurilor sale și răspunsul reclamanților la aceste declarații, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Cererea a fost depusă de dl Anatoliy Sergeyevich Brekhov și dl Andrey Vladimirovich Tyurin, cetățenii ruși născuți în 1980 și trăiesc în regiunea Natalyinsk, Sverdlovsk.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna A.V. Demeneva, un avocat care practică în Yekaterinburg. Guvernul Rusiei („Guvernul”) au fost reprezentate de dl. Matyshkin, reprezentantul Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Ambele solicitanți au fost militari care au participat la „operațiunea antiterroristă” în Republica Chechenă. În iunie 2002, Curtea Militară Vladikavkaz Garrison a permis reclamațiile reclamanților pentru arride salariale. Aceste hotărâri nu au fost apelate și au devenit definitive și executive. Scrietori de execuție au fost emisiți.

În 2004, dna Merzlyakova, Ombudsmanul Regional Sverdlovsk, a scris autorităților militare referindu-se la încălcarea continuă a drepturilor reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 și solicitând ca hotărârile în favoarea lor să fie executate prompt și pe deplin. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea întârziere a hotărârilor finale și executoare în favoarea lor. , citat mai sus, Guvernul a informat Curtea cu privire la plata în favoarea cererii de la instanță internă în favoarea reclamantului și a prezentat declarații unilaterale din 17 august 2010. Ei au recunoscut aplicarea îndelungată a hotărârilor finale și executibile în favoarea reclamanților.

De asemenea, ei au declarat intenția lor de a plăti fiecare dintre reclamanții ex gratie o sumă de 4000 EUR ca o simple satisfacție în acest sens. Ei au continuat să invite Curtea să atace cauzele din lista de cauze a Curții. Restul declarațiilor lor se citesc după cum urmează: „Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Această plată va constitui rezoluția finală a cazului”. Într-o scrisoare din 8 octombrie 2010, reclamanții au fost de acord cu suma propusă în declarațiile guvernamentale. Curtea reiterează că, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c), este împuternicit să tragă un caz din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Curtea reamintește că a ordonat Federației Ruse să acorde tuturor victimelor care nu plătesc sau au întârziat în mod razonabil plata de către autoritățile de stat a unei datorii în favoarea lor care au depus cererile la Curte înainte de 15 ianuarie 2009 (Burdov (n. 2), citat mai sus, §§ 144-145).

După examinarea termenilor declarației guvernamentale, Curtea înțelege că intenționează să acorde reclamanților recurs în conformitate cu hotărârea pilotă Burdov (n. 2). Curtea este convinsă că lungimea excesivă a executării hotărârilor finale în favoarea reclamanților este recunoscută de Guvernul și constată, de asemenea, că compensația oferită este comparabilă cu atribuirea Curții în cazuri similare. Prin urmare, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererilor; este de asemenea satisfăcut că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție (art. 37 § 1 în amendă ) nu necesită să continue examinarea prezentelor cereri (a se vedea Sobol și alții c. Rusia (dec.), nr. 11373/03 și al.

, 24 iunie 2010). În consecință, prezenta cerere ar trebui să fie eliminată din lista de cauze a Curții. În ceea ce privește problema punerii în aplicare a întreprinderilor guvernamentale, Comitetul de miniștri rămâne competent să supravegheze această chestiune în conformitate cu art. 46 § 2 din Convenție. În orice caz, prezenta hotărâre a Curții nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererile prezente la lista cauzelor sale (a se vedea Sobol și alții , citat mai sus . Din aceste motive , Curtea hotărăște în unanimitate să se alăture cererilor; hotărăște să scoată cererile din lista de cazuri . Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Applications nos.

8074/06 and 729/07 by Anatoliy Sergeyevich BREKHOV and Andrey Vladimirovich TYURIN against Russia The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 2 December 2010 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar, Having regard to the above applications, Having regard to the decision to apply the pilot-judgment procedure taken in the case of Burdov (no. 2) v. Russia (no. 33509/04, ECHR 2009-...), Having regard to the declarations by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of its list of cases and the applicants' reply to those declarations, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applications were lodged by Mr Anatoliy Sergeyevich Brekhov and Mr Andrey Vladimirovich Tyurin, Russian nationals who were born in 1980 and live in Natalyinsk, Sverdlovsk Region.

They were represented before the Court by Ms A.V. Demeneva, a lawyer practising in Yekaterinburg. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyshkin, the Representaitve of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Both applicants used to be military servicemen who participated in the “anti-terrorist operation” in the Chechen Republic. In June 2002 the Vladikavkaz Garrison Military Court allowed the applicants' claims for salary arrears. Those judgments were not appealed against and became final and enforceable. Writs of execution were issued. In 2004 Ms Merzlyakova, Sverdlovsk Regional Ombudsperson, wrote to the military authorities referring to continuing violation of the applicants' rights under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 and urging that the judgments in their favour be promptly and fully executed.

COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 about delayed enforcement of the final and enforceable judgments in their favour. THE LAW Following the pilot judgment in Burdov (no. 2) , cited above, the Government informed the Court of the payment of the domestic court awards in the applicant's favour and submitted unilateral declarations dated 17 August 2010. They acknowledged lengthy enforcement of the final and enforceable judgments in the applicants' favour. They also declared their intention to pay each of the applicants ex gratia a sum of EUR 4,000 as just satisfaction in this respect. They went on to invite the Court to strike the cases out of the Court's list of cases.

The remainder of their declarations read as follows: “The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention]. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case”.

In a letter of 8 October 2010 the applicants agreed with the sum proposed in the Government's declarations. The Court reiterates that under Article 37 § 1 (c) it is empowered to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. The Court recalls that it ordered the Russian Federation to grant redress to all victims of non-payment or unreasonably delayed payment by State authorities of a judgment debt in their favour who had lodged their applications with the Court before 15 January 2009 ( Burdov (no. 2) , cited above, §§ 144-145). Having examined the terms of the Government's declaration, the Court understands it as intending to give the applicants redress in line with the Burdov (no. 2) pilot judgment.

The Court is satisfied that the excessive length of the enforcement of the final judgments in the applicants' favour is acknowledged by the Government. It also notes that the compensation offered is comparable with Court awards in similar cases. The Court therefore considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications; it is also satisfied that respect for human rights as defined in the Convention (Article 37 § 1 in fine ) does not require it to continue the examination of the present applications (see Sobol and Others v. Russia (dec.), nos. 11373/03 et al. , 24 June 2010). Accordingly, the present applications should be struck out of the Court's list of cases.

As regards the question of implementation of the Government's undertakings, the Committee of Ministers remains competent to supervise this matter in accordance with Article 46 § 2 of the Convention. In any event the Court's present ruling is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the present applications to its list of cases (see Sobol and Others , cited above). For these reasons, the Court unanimously Decides to join the applications; Decides to strike the applications out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President