Mokrani împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2010)160 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Mokrani împotriva Franței (Recherche n 5206/99, Hotărârea din 15 iulie 2003, definitivă la 15 octombrie 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la riscul de a afecta dreptul la viață privată și de familie al reclamantului, resortisant al algeriei, în cazul în care ar fi fost executat la adresa sa, în special din cauza intensității legăturilor personale ale acestuia cu Franța (art. 8) (a se vedea detaliile în la După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul pârât, în cazul în care este necesar, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind faptul că constatarea încălcării de către Curte impune, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale. - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)160 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Mokrani/Franța Rezumat introductiv al cauzei În cazul în care un resortisant al Algerian nu este prezent în statul membru al cărui resortisant este al Algerian, statul membru al cărui resortisant este al Algerian se află în statul membru al cărui teritoriu este situat în statul membru al Uniunii Europene, statul membru al cărui teritoriu este situat în statul membru al Uniunii Europene, statul membru al cărui teritoriu este situat în statul membru al Uniunii Europene, statul membru al cărui teritoriu este situat în statul membru al Uniunii Europene, statul membru al cărui teritoriu este situat în statul membru respectiv, statul membru al cărui teritoriu este situat în statul membru al Uniunii Europene, statul membru al Uniunii Europene sau statul membru în care se află statul membru al Uniunii Europene, statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru al Uniunii Europene, statul membru în care se află statul membru al Uniunii Europene, statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru al Uniunii Europene, statul membru în care se află statul membru în cauză, statul membru în cauză sau statul membru în care se află statul membru în care se află statul membru în statul membru de origine, statul membru de origine,

statul membru de origine, statul membru de origine, statul membru de origine, statul membru de origine sau statul membru de origine sau statul membru de origine sau statul membru de origine, statul membru de origine sau de origine sau în statul membru în statul membru de origine sau în statul membru în statul membru de origine sau în statul membru de origine sau în statul membru de origine sau în statul membru în statul membru în statul membru de origine în statul membru de origine sau de origine în statul membru de origine sau de origine sau de origine sau de origine de origine de origine de origine de origine de origine în statul membru de origine sau de origine sau de origine sau de origine sau de origine în statul membru în statul membru de origine în statul membru în statul membru în statul de origine sau de origine sau de origine sau de origine sau de origine sau de origine sau de origine în statul de origine al de origine sau de origine al de origine al de origine în statul de origine în statul de origine în statul de origine sau de origine sau de origine sau de origine sau de origine sau de origine sau de origine în statul de origine sau de origine sau de origine în statul membru în statul membru în statul membru în statul membru în statul de origine în statul de origine în statul de origine în statul de origine în statul de origine în statul de origine în statul de

origine în statul membru în statul de origine în statul de origine sau de origine în statul de origine Curtea Europeană a statuat că, deși se află într-un domeniu în care consideră că statele contractante au demonstrat o mare fermitate (trafic de narcotice), expulzarea, în cazul în care ar primi executarea, nu ar fi proporțională cu obiectivele urmărite, în special având în vedere intensitatea legăturilor personale ale reclamantului cu Franța și lipsa de detașare a acestuia din urmă în Algeria (art. 8). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 2 500 EUR 3 970 EUR 6 470 EUR Plătit la 19/04/2004 b) Măsuri individuale În conformitate cu informațiile furnizate de autoritățile franceze, la 30/10/2003, reclamantul a făcut obiectul unui decret de arest la domiciliu care privează de orice efect juridic măsura de arest.

De asemenea, este autorizat să lucreze în condițiile stabilite prin circulară administrativă. În plus, potrivit avocatului reclamantului, acesta din urmă a depus o cerere de abrogare a la mai mult de o dată. Autoritățile franceze au subliniat în această privință că, având în vedere protecția prevăzută de legea din 26/11/2003, avea vocația de a obține această abrogare, precum și un titlu legal de ședere. În orice caz, autoritățile franceze s-au angajat să nu execute procedura de deportare. Având în vedere aceste informații, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară în prezenta cauză de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale La articolul L521-3 din Codul de intrare și ședere a străinilor și al dreptului de azil prevede o protecție sporită împotriva unui eventual decret de expulzare în favoarea unui străin aflat în situația reclamantului.

În plus, în primul rând, autoritatea administrativă (prefectă sau ministru de interne) efectuează o examinare individuală a fiecărui caz pentru a evalua impactul măsurii asupra situației private și familiale a persoanei vizate și pentru a asigura respectarea cerințelor prevăzute la art. 8 din convenție. În continuare, în cadrul controlului asupra legalității deciziilor administrative de la culpă, instanțele administrative examinează conformitatea acestor măsuri cu convenția, prin anularea interdicțiilor de expulzare care, având în vedere gravitatea vieții private și de familie, depășesc ceea ce este necesar pentru apărarea ordinii publice. III.

Concluzii ale statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)160 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Mokrani contre France (Requête n o 52206/99, arrêt du 15 juillet 2003, définitif le 15 octobre 2003) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le risque d’atteinte au droit à la vie privée et familiale du requérant, ressortissant algérien, si l’arrêté d’expulsion pris à son encontre était exécuté, et ce en raison notamment de l’intensité des liens personnels de celui-ci avec la France (article 8) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)160 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Mokrani contre France Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne un arrêté d’expulsion (non exécuté) pris en 1995 à l’encontre du requérant, un ressortissant algérien.

La Cour européenne a jugé que, bien que l’on se trouve dans un domaine où elle conçoit que les Etats contractants fassent preuve d’une grande fermeté (trafic de stupéfiants), l’expulsion, si elle recevait exécution, ne serait pas proportionnée aux buts poursuivis, notamment au vu de l’intensité des liens personnels du requérant avec la France et de l’absence d’attache avérée de ce dernier en Algérie (article 8). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total - 2 500 EUR 3 970 EUR 6 470 EUR Payé le 19/07/2004 b) Mesures individuelles Selon les informations fournies par les autorités françaises, le 30/10/2003, le requérant a fait l’objet d’un arrêté d’assignation à résidence privant de tout effet juridique la mesure d’éloignement.

Il est également autorisé à travailler dans les conditions fixées par voie de circulaire administrative. En outre, selon l’avocat du requérant, ce dernier a introduit une demande d’abrogation de l’arrêté d’expulsion. Les autorités françaises ont souligné à cet égard que, compte tenu des protections prévues par la loi du 26/11/2003, il avait vocation à obtenir cette abrogation ainsi qu’un titre régulier de séjour. Les autorités françaises se sont engagées, en tout état de cause, à ne pas exécuter l’arrêté d’expulsion. Au vu de ces informations, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire dans la présente affaire par le Comité des Ministres. II. Mesures générales L’article L521-3 du Code de l’entrée et du séjour des étrangers et du droit d’asile prévoit une protection renforcée contre un éventuel arrêté d’expulsion en faveur d’un étranger se trouvant dans la situation du requérant.

En outre, avant tout prononcé d’une mesure d’éloignement, l’autorité administrative (préfet ou ministre de l’intérieur) procède à un examen individuel de chaque cas pour évaluer les incidences de la mesure sur la situation privée et familiale de la personne concernée et veiller au respect des exigences de l’article 8 de la Convention. Puis, dans le cadre du contrôle qu’elles exercent sur la légalité des décisions administratives d’éloignement, les juridictions administratives examinent la conformité de ces mesures à la Convention, en annulant les arrêtés d’expulsion qui, eu égard à la gravité de l’atteinte portée à la vie privée et familiale, excèdent ce qui est nécessaire à la défense de l’ordre public.

III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.