Rezoluția CM/ResDH(2010)158 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Harkmann și Bergmann împotriva Estoniei (Recerne ns 2182/03 și 38241/04, Hotărârile din 11/07/2006 și 29/05/2008 finale la 11/10/2006 și 29/08/2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc dreptul reclamanților de a fi imediat adus în fața unui judecător în urma arestării lor (Harkmann și Bergman) [încălcarea articolului 5 alineatul (3) ] și lipsa dreptului la despăgubiri pentru detenție ilegală (Harkmann) (violarea articolului 5 alineatul (5) ] (a se vedea detaliile în mai multe detalii) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile sale (a se vedea detaliile în la - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: examinare. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)158 Informare cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Harkmann și Bergmann împotriva Estoniei Rezumat introductiv al cauzelor Aceste cauze privesc încălcarea dreptului reclamanților de a fi adus imediat în fața unui judecător în urma arestării [încălcarea articolului 5 alineatul (3) ]. La Cauza Harkmann se referă, de asemenea, la lipsa dreptului la despăgubiri pentru detenție ilegală [încălcarea articolului 5 alineatul (5) ]. În cauza Harkmann, în octombrie 1996 și din nou în 2000 au fost inițiate proceduri penale împotriva reclamantului. În anii care au urmat, Comisia a ratat în mod repetat să se prezinte la prefectura de poliție în care fusese convocat. S-a dovedit imposibil să-l obligăm să se prezinte pentru că nu era la adresa indicată de el și nu se știa unde se află. La 30 septembrie 2002, reclamantul a fost reținut, tribunalul județului Tartu a decis să-l declare pe fugă și a ordonat arestarea sa. Curtea a arătat că reclamantul a fost extins după examinarea acuzației aduse împotriva sa, la 17 octombrie 2002. La acea dată, acesta a petrecut 15 zile în detenție fără a fi fost adus în fața unui judecător în cauza Bergmann, reclamantul fusese pus în detenție provizorie din decembrie 2001 până în ianuarie 2002, data la care a beneficiat de o eliberare condiționată. La 30 martie 2004, având în vedere că reclamantul a părăsit țara fără autorizație, instanța națională a decis să revoce eliberarea condiționată și a dispus arestarea sa provizorie. Curtea a considerat că ordonanța judiciară pe baza noii arestări a reclamantului la 31 martie 2004 se baza pe o decizie luată cu aproximativ doi ani în urmă și că instanțele estoniene ar fi trebuit să procedeze la o altă examinare a circumstanțelor pentru a justifica reținerea persoanei în cauză. În plus, acesta nu a avut posibilitatea de a-și prezenta personal argumentele în sprijinul cererii sale de eliberare decât la 26 de zile după arestarea sa. În ambele cauze, Curtea a considerat că aceste perioade sunt incompatibile cu cerința de celeritate prevăzută la art. 5 alineatul (3) (încălcarea articolului 5 alineatul (3)). În cauza Harkmann, după ce a observat că detenția reclamantului era legală în dreptul estonian la momentul faptelor, Curtea Europeană a considerat că o acțiune în despăgubire în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii privind detenția ilegală și ale Legii privind răspunderea pentru statul nu a avut nici o șansă rezonabilă de succes. Curtea a remarcat, de asemenea, că dreptul estonian nu prevedea nici un drept distinct de detenție pentru o detenție cu încălcarea articolului 5 din Convenție [încalcarea articolului 5 alineatul (5) ], plata unor satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și n cerere Pagube materiale Daune materiale Proaspăte & Cheltuire Total Harkmann (2192/03) 000 EUR plătit la 08/01/2007 Bergmann (38241/04) 000 EUR plătit la 30/09/2008 b) Măsuri individuale În cauza Harkmann, reclamantul a fost eliberat la 17/12/2002. În cauza Bergmann, în decembrie 2004, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea cu închisoarea cu trei ani și șase luni, redusă cu durata detenției provizorii. În ambele cazuri, Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de reclamanți. În consecință, nici o altă măsură individuală nu pare să fie impusă. II. Măsuri generale a) Încălcarea articolului 5 alineatul (3) Autoritățile estoniene au luat măsuri legislative privind încălcarea articolului 5 alineatul (3) din convenție. În special, noul cod de procedură penală a intrat în vigoare la 1.1.2004. În conformitate cu art. 131 alineatul (4) din acest cod, un judecător de judecată poate emite un mandat de arestare în fața unei persoane declarate fugare. În acest caz, persoana arestată trebuie să fie prezentată instanței judecătorești pentru a fi audiată cel târziu în a doua zi de la arestarea sa. În conformitate cu alineatul (5) din aceeași dispoziție, dacă nu există motive care să justifice arestarea, persoana trebuie eliberată imediat. În plus, autoritățile estoniene au indicat că, în conformitate cu art. 21 din Constituția estoniană și art. 34 alineatul (1) punctul 6 și art. 35 alineatul (2) din Codul de procedură penală, orice persoană deținută are dreptul de a prezenta personal în fața instanței argumentele în favoarea eliberării sale. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 217 alineatul (1) punctul 8 din acest cod, procurorii estonieni au obligația de a traduce persoana arestată în fața instanței judecătorești în termen de 48 de ore, astfel încât acesta din urmă să examineze motivele arestării sau eliberării sale. (b) Încălcarea articolului 5 alineatul (5) Autoritățile estoniene au luat, de asemenea, măsuri legislative privind încălcarea articolului 5 alineatul (5) din convenție. În special, la 18/11/2006 au intrat în vigoare modificări ale Legii privind răspunderea pentru statul de drept. În conformitate cu art. 7 alineatul (2) din această lege, a fost prevăzut un drept distinct de despăgubire pentru activitățile ilegale ale unei autorități publice, în cazul în care Curtea Europeană a găsit o încălcare a Convenției într-o cauză specifică. A fost prevăzut, de asemenea, un drept de despăgubire pentru reclamanții care au introdus deja o cerere în fața Curții cu privire la o chestiune în care Curtea găsise deja o încălcare sau pentru persoanele care au dreptul să introducă o astfel de cerere. Autoritățile estoniene au indicat că o persoană deținută în mod ilegal poate obține despăgubiri în temeiul legii menționate anterior. Dispozițiile acestei legi se aplică în fața tribunalelor estoniene atunci când dispozițiile noului Cod de procedură penală au fost încălcate, precum și atunci când art. 5 alin. (3) din Convenție, care este parte integrantă a legii estoniene, a fost încălcat. Pe de altă parte, autoritățile estoniene au indicat că o persoană deținută în mod ilegal poate solicita despăgubiri în conformitate cu dispozițiile Legii privind despăgubirile pentru detenție ilegală. Aceste dispoziții pot fi invocate în fața instanțelor estoniene în cazul încălcării articolelor 131 și 217 din noul Cod de procedură penală. Întrucât deținuturile în prezentele cauze ar fi considerate ilegale conform noului cod de procedură penală, astfel de deținuturi ar putea duce la despăgubire pe baza legii privind detenția ilegală. c) Publicarea și difuzarea: Hotărârile Curții Europene au fost traduse în limba estonă, plasate pe site-ul Centrului de Informare al Consiliului Europei la Tallinn (http://www.coe.ee). Acestea au fost difuzate pe scară largă, în special în instanțe și procurori. III. Concluziile instanțelor și procurorilor. III. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în aceste cazuri în afara plății satisfacției echitabile și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Estonia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor.
Résolution CM/ResDH(2010)158
[1]
Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme
Harkmann et Bergmann contre Estonie
(Requêtes n
o
s 2192/03 et 38241/04, arrêts des 11/07/2006 et 29/05/2008
définitifs les 11/10/2006 et 29/08/2008)
Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité
une fois définitifs
;
Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le droit des requérants à être aussitôt traduit devant un juge à la suite de leur arrestation (Harkmann et Bergman) (violation de l’article 5, paragraphe 3) et l’absence de droit à réparation pour détention illégale (Harkmann) (violation de l’article 5, paragraphe 5) (voir détails dans l’Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article
46, paragraphe
1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention
;
S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur
(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et
DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)158
Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Harkmann et Bergmann contre Estonie
Résumé introductif des affaires
Ces affaires concernent la violation du droit des requérants à être aussitôt traduit devant un juge à la suite de leur arrestation (violation de l’article 5, paragraphe 3). L’affaire Harkmann concerne également l’absence de droit à réparation pour détention illégale (violation de l’article 5, paragraphe 5).
Dans l’affaire Harkmann, en octobre 1996 et à nouveau en 2000 des poursuites pénales ont été engagées contre le requérant. Au cours des années qui ont suivi, l’intéressé a manqué de façon répétée de se présenter à la préfecture de police où il avait été convoqué. Il s’est révélé impossible de le contraindre à se présenter car il n’était pas à l’adresse qu’il avait indiquée et on ignorait où il se trouvait. Le 30 septembre 2002, le requérant ayant à nouveau manqué de comparaître, le tribunal du comté de Tartu a décidé de le déclarer en fuite et a ordonné son arrestation. La Cour a relevé que le requérant avait été élargi après l’examen de l’accusation portée contre lui, le 17 octobre 2002. A cette date, il avait passé quinze jours en détention sans avoir été traduit devant un juge
Dans l’affaire Bergmann, le requérant avait été placé en détention provisoire de décembre 2001 à janvier 2002, date à laquelle il bénéficiait d’une libération conditionnelle. Le 30 mars 2004, observant que le requérant avait quitté le pays sans autorisation, la juridiction nationale a décidé de révoquer sa libération conditionnelle et a ordonné son placement en détention provisoire. La Cour a estimé que l’ordonnance judiciaire à la base de la nouvelle arrestation du requérant le 31 mars 2004 était fondée sur une décision prise environ deux ans plus tôt et que les tribunaux estoniens auraient dû procéder à un autre examen des circonstances pour justifier la nouvelle détention de l’intéressé. De plus, celui-ci n’a eu la possibilité de présenter personnellement ses arguments à l’appui de sa demande de libération que 26 jours après son arrestation.
Dans les deux affaires, la Cour a estimé que ces périodes étaient incompatibles avec l’exigence de célérité posée à l’article 5 § 3 (violation de l’article 5, paragraphe 3).
Dans l’affaire Harkmann, après avoir observé que la détention du requérant était légale en droit estonien à l’époque des faits, la Cour européenne a estimé qu’un recours en indemnisation selon les dispositions pertinentes de la loi sur l’indemnisation pour détention illégale et de la loi sur la responsabilité de l’Etat n’avait aucune chance raisonnable de succès. La Cour a également noté que le droit estonien ne prévoyait pas non plus un droit distinct d’indemnisation pour une détention en violation de l’article 5 de la Convention (violation de l’article 5, paragraphe 5).
I.
Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles
a)
Détails des satisfactions équitables
Nom et n
o
requête
Dommage matériel
Dommage moral
Frais & dépens
Total
Harkmann (2192/03)
-
2
-
2
Payé le 08/01/2007
Bergmann (38241/04)
-
3
-
3
Payé le 30/09/2008
b) Mesures individuelles
Dans l’affaire Harkmann, le requérant a été libéré le 17/12/2002. Dans l’affaire Bergmann, en décembre 2004, le requérant a été condamné à une peine d’emprisonnement de trois ans et six mois, réduite de la durée de sa détention provisoire. Le requérant a purgé ladite peine d’emprisonnement et n’est plus détenu. Dans les deux affaires, la Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable au titre de préjudice moral subi par les requérants. En conséquence, aucune autre mesure individuelle ne semble s’imposer.
II.
Mesures générales
a) Violation de l’article 5, paragraphe 3
:
les autorités estoniennes ont pris des mesures législatives concernant la violation de l’article 5, paragraphe 3 de la Convention. En particulier, le nouveau code de procédure pénale est entré en vigueur le 01/07/2004. Selon l’article 131, paragraphe 4 de ce code, un juge d’instruction peut émettre un mandat d’arrêt à l’encontre d’une personne déclarée fugitive. Dans ce cas, la personne arrêtée doit être présentée au juge d’instruction pour être auditionnée au plus tard le deuxième jour suivant son arrestation. Selon le paragraphe 5 de la même disposition, s’il n’existe pas de motifs justifiant l’arrestation, la personne doit être libérée immédiatement.
De plus, les autorités estoniennes ont indiqué que selon l’article 21 de la Constitution estonienne et l’article 34, paragraphe 1, point 6 et l’article 35, paragraphe 2 du code de procédure pénale, toute personne détenue a le droit de présenter personnellement devant le tribunal les arguments en faveur de sa libération. D’autre part, d’après l’article 217, paragraphe 1, point 8 de ce code, les procureurs estoniens ont l’obligation de traduire la personne arrêtée devant le juge d’instruction dans un délai de 48 heures, afin que ce dernier examine les motifs de sa mise en détention ou de sa libération.
b) Violation de l’article 5, paragraphe 5
:
les autorités estoniennes ont également pris des mesures législatives concernant la violation de l’article 5, paragraphe 5 de la Convention. En particulier, des amendements de la loi sur la responsabilité de l’Etat sont entrés en vigueur le 18/11/2006. Selon l’article 7 §2 de cette loi, un droit distinct d’indemnisation a été prévu pour les activités irrégulières d’une autorité publique si la Cour européenne a trouvé une violation de la Convention dans une affaire précise. Un droit d’indemnisation a aussi été prévu pour les requérants qui ont déjà introduit une requête devant la Cour concernant une matière dans laquelle la Cour avait déjà trouvé une violation, ou pour les personnes qui ont droit à introduire une telle requête.
Les autorités estoniennes ont indiqué qu’une personne détenue de manière illégale peut obtenir une indemnisation sur la base de la loi susmentionnée. Les dispositions de cette loi sont applicables devant les tribunaux estoniens lorsque les dispositions du nouveau code de procédure pénale ont été violées ainsi que lorsque l’article 5§3 de la Convention qui est partie intégrale de la loi estonienne, a été violé.
D’autre part, les autorités estoniennes ont indiqué qu’une personne détenue illégalement peut demander une indemnisation selon les dispositions de la loi sur l’indemnisation pour détention illégale. Ces dispositions peuvent être invoquées devant les tribunaux estoniens dans le cas d’une violation des articles 131 et 217 susmentionnés du nouveau code de procédure pénale. Comme les détentions dans les présentes affaires seraient considérées illégales selon le nouveau code de procédure pénale, de telles détentions pourraient donner lieu à indemnisation sur la base de la loi sur l’indemnisation pour détention illégale.
c) Publication et diffusion :
Les arrêts de la Cour européenne ont été traduit en estonien, placés sur le site Internet du Centre d’information du Conseil de l’Europe à Tallinn (
http://www.coe.ee
). Ils ont été largement diffusés, notamment aux tribunaux et aux procureurs.
III.
Conclusions de l’Etat défendeur
Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans ces affaires en dehors du paiement de la satisfaction équitable et que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que l’Estonie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.