AFFAIRE PELLO CONTRE L' ESTONIE

Rezoluția CM/ResDH(2010)156 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Pello împotriva Estoniei (Recherche n 11423/03, Hotărârea din 12/04/2007, definitivă la 10/12/2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil în acest sens, nu a avut posibilitatea de a-i audia pe anumiți martori în cadrul procedurii penale îndreptate împotriva sa (încălcarea articolului 6 alineatele (1) și (3)(d)) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la > examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)156 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Pello/Estonia Recapitulare introductivă a cauzei landurilor se referă la încălcarea dreptului reclamantului la un proces echitabil într-o procedură penală, la care a fost condamnat în 2002, fără a fi avut posibilitatea de a prezenta doi martori a căror mărturie ar fi putut duce la achitarea sa (încălcarea articolului 6 alineatul (1) și a articolului 6 alineatul (3) litera (d)). Curtea Europeană a constatat că instanțele interne nu au făcut tot posibilul pentru a asigura prezența a doi martori în instanță. În special, instanțele naționale nu au ordonat poliției să convoace martorii în instanță și, în plus, Curtea de apel a refuzat să interogheze un martor care era prezent în instanță. Prin urmare, Curtea Europeană a concluzionat că drepturile la apărare au fost supuse unor astfel de limitări pe care reclamantul nu le-ar fi putut trece ca urmare a unui proces echitabil. Curtea Europeană nu a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă, întrucât reprezentantul său nu a formulat o cerere în termenul prevăzut. Reclamantul și-a ispășit pedeapsa cu închisoarea și nu mai este reținut. În plus, potrivit noului Cod de procedură civilă estonian, care a intrat în vigoare la 18/11/2006, orice reclamant care a fost condamnat cu încălcarea Convenției poate înainta o cerere de redeschidere Curții Supreme. Această posibilitate a fost introdusă prin jurisprudență, chiar înainte de intrarea în vigoare a noului Cod (a se vedea Rezoluția finală ResDH(2005)61 în cauza Puhk și Rezoluția finală ResDH(2005) 62 în cauza Veeber n 2). Potrivit autorităților estoniene, reclamantul nu a făcut uz de această posibilitate. Prin urmare, nicio altă măsură individuală nu pare să fie impusă. II. Măsuri generale În ceea ce privește cauza Taal, care a fost închisă printr-o rezoluție finală (ResDH(2006) 72), autoritățile estoniene au subliniat că încălcarea constatată în această cauză are, de asemenea, un caracter izolat și au indicat că hotărârea Curții a fost tradusă în limba estonă și plasată pe site-ul internet al Biroului de informare al Consiliului Europei din Estonia www.coe.eee ) în scopul prevenirii unor încălcări similare. La hotărârea Curții a fost, de asemenea, difuzată autorităților în cauză, în special instanțelor și procurorilor. Autoritățile estoniene consideră că publicarea și difuzarea hotărârii Curții sunt măsuri suficiente pentru a preveni încălcări similare. Curtea nu a considerat că încălcarea constatată în această cauză implică o deficiență specifică în legislația procedurală. În plus, noul Cod de procedură penală a intrat în vigoare la 1.1.2004, adică ulterior încălcărilor constatate în prezenta cauză și în cauza Taal. În conformitate cu dispozițiile noului Cod de procedură penală, avocatul pârâtului poate solicita convocarea martorilor (art. 227) și orice parte la procedură poate face o cerere în scris pentru prezentarea de dovezi suplimentare (art. 297). În plus, autoritățile estoniene au indicat că Curtea Supremă din Estonia a recunoscut efectul direct al hotărârilor Curții Europene, precum și al celor ilustrate în cauzele menționate anterior, cum ar fi Puhk (a se vedea Rezoluția finală ResDH(2005)61). III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Estonia și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 2 decembrie 2010, cu ocazia celei de-a 1100-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)156

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Pello contre Estonie

(Requête n

o

11423/03, arrêt du 12/04/2007, définitif le 10/12/2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que, la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la violation du droit du requérant à un procès équitable en ce qu’il n’a pas eu la possibilité d’auditionner certains témoins dans la procédure pénale dirigée à son encontre (violation de l’article 6, paragraphes 1 et 3(d)) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)156

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Pello contre Estonie

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne la violation du droit du requérant à un procès équitable dans une procédure pénale, à l’issue de laquelle il a été condamné en 2002, sans avoir eu la possibilité d’auditionner deux témoins dont le témoignage aurait pu aboutir à son acquittement (violation de l’article 6§1 et §3(d)).

La Cour européenne a constaté que les juridictions internes n’avaient pas fait tout leur possible pour assurer la présence de deux témoins au tribunal. En particulier, les tribunaux nationaux n’ont pas ordonné à la police de convoquer les témoins au tribunal et en outre, la Cour d’appel a refusé d’interroger un témoin qui était présent à l’audience.

En conséquence, la Cour européenne a conclu que les droits de la défense avaient subi de telles limitations que le requérant ne pouvait passer pour avoir joui d’un procès équitable.

I.

Mesures individuelles

La Cour européenne n’a pas alloué de satisfaction équitable au requérant, son représentant n’ayant pas formulé de demande dans les délais prévus. Le requérant a purgé sa peine d’emprisonnement et n’est plus détenu.

De plus, selon le Nouveau Code de procédure civile estonien, entré en vigueur le 18/11/2006, tout requérant ayant été condamné en violation de la Convention peut soumettre une demande en réouverture à la Cour Suprême. Cette possibilité a été introduite par le biais de la jurisprudence, avant même l’entrée en vigueur du nouveau Code (voir la Résolution finale ResDH(2005)61 dans l’affaire Puhk et la Résolution finale ResDH(2005)62 dans l’affaire Veeber n

o

2). D’après les autorités estoniennes, le requérant n’a pas fait usage de cette possibilité.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle ne semble s’imposer.

II.

Mesures générales

Se référant à l’affaire Taal qui a été close par une résolution finale (ResDH(2006)72), les autorités estoniennes ont souligné que la violation constatée dans cette affaire avait également un caractère isolé et ont indiqué que l’arrêt de la Cour avait été traduit en estonien et placé sur le site Internet du Bureau d’information du Conseil de l’Europe en Estonie

(

www.coe.ee

) afin de prévenir des violations semblables. L’arrêt de la Cour a aussi été diffusé aux autorités concernées, notamment aux tribunaux et procureurs. Les autorités estoniennes considèrent que la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour sont des mesures suffisantes afin de prévenir des violations semblables.

La Cour n’a pas considéré que la violation constatée dans cette affaire résultait d’une déficience spécifique dans la législation procédurale. Par ailleurs, le nouveau Code de procédure pénale est entré en vigueur le 01/07/2004, c’est-à-dire ultérieurement aux violations constatées dans la présente affaire et dans l’affaire Taal. Selon les dispositions du nouveau Code de procédure pénale, l’avocat de la partie défenderesse peut demander la convocation de témoins (article 227) et toute partie à la procédure peut formuler une demande à l’audience que des preuves supplémentaires soient produites (article 297).

En outre, les autorités estoniennes ont indiqué que la Cour Suprême de l’Estonie avait reconnu l’effet direct aux arrêts de la Cour européenne, ainsi qu’illustré dans les affaires précitées, comme Puhk (voir la Résolution finale ResDH(2005)61).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l’Estonie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2010 lors de la 1100e réunion des Délégués des Ministres.