CASE OF AOULMI AGAINST FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2010)161 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Aoulmi împotriva Franței (domanda nr. 50278/99, hotărârea din 17 ianuarie 2006, finală la 17 aprilie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curtea Comitetului după ce a devenit final; reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamantului de cerere individuală datorită nerespectării măsurilor intermediare indicate de Curte în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții în contextul expulzării unui străin (violație la art. 34) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfăcării juste acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea statului contestat, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2010)161 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Aoulmi împotriva Franței Rezoluția introductivă Acest caz se referă la o obstacolă pentru exercitarea efectivă a dreptului reclamantului la cererea individuală (violația articolului 34). În 1999, în timp ce reclamantul a înaintat presupusele încălcări ale articolelor 3 și 8 Curții, care ar putea rezulta din expulzarea sa în Algeria, Curtea a prezentat măsuri intermediare statului contestat în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, printre care autoritățile franceze nu ar putea expulza reclamantul până când Camera competentă nu și-a pronunțat hotărârea. Prin urmare, Curtea Europeană a considerat că expulzia reclamantului în Algeria a împiedicat examinarea cererilor sale și a împiedicat în cele din urmă Curții să-l protejeze împotriva posibilelor încălcări ale convenției. Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 000 000 EUR Pagate la 15/11/2006 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile morale suportate. Cu toate acestea, Curtea a respins cererile introduse de reclamant în temeiul articolelor 3 și 6. Reclamantul a susținut că expulzia sa către Algeria ar putea fi riscată datorită nedisponibilității tratamentului necesar pentru hepatita sa în Algeria, în cazul în care el nu ar putea beneficia de nicio asigurare socială, și a activităților "harki" ale tatălui său, care l-au făcut să se teamă de islamisti. Cu toate că Curtea a fost conștientă că suferă de o boală gravă, aceasta a susținut că, având în vedere informațiile furnizate în momentul în care cazul era încă examinat, în special cele mai recente informații privind sănătatea reclamantului, nu a putut considera că riscul de incompatibilitate a circumstanțelor exorbitării sale către Algeria cu articolele 3 și 6 era suficient de real. În ceea ce privește argumentele legate de povestea familiei sale, precum și de situația actuală din Algeria, Curtea a considerat că repercusiunile implicate de aceste elemente erau prea îndepărtate pentru a susține că reclamantul, care a fost din cauza Algeriei și nu a sugerat că a fost implicat personal în activități politice, ar putea face față unui tratament contrar articolului 3. În cele din urmă, în ceea ce privește acuzațiile reclamantei în temeiul articolului 8, Curtea a susținut că, în ciuda puternicului relație personală a reclamantului cu Franța, Curtea de recurs de la Lyon ar putea considera în mod legitim că, având în vedere comportamentul reclamantului și gravitatea acuzațiilor împotriva acestuia, o sentință pentru expulzare permanentă din teritoriul francez a fost necesară în scopul prevenirii tulburărilor sau a infracțiunii. Prin urmare, măsura a fost proporțională cu obiectivul urmărit. II. Măsurile generale Autoritățile franceze au declarat că, deoarece hotărârea Curții Europene în cazul Mamatkulov și Askarov împotriva Turciei (domanda nr. 46827/99 și 46951/99, hotărârea nr. 04/02/2005), au fost pe deplin conștienți de importanța atașată Curții la aplicarea măsurilor intermediare indicate. Acestea au indicat faptul că faptele cauzei au avut loc înainte de adoptarea acestei hotărâri și că, de atunci, guvernul francez a respectat fiecare cerere a Curții de suspendare a aplicării măsurilor împotriva reclamanților. Hotărârea Curții Europene a fost eliberată (însoțită cu un comentariu referitor la hotărârea Mamatkulov și Askarov) în buletinul de informare juridică al Ministerului Internului (mai/iunie 2006). Acest lucru este difuzat prin intermediul site-ului intranet al Ministerului, care este accesibil tuturor agenților Ministerului și prefecturilor. . Hotărârea a fost, de asemenea, distribuită autorităților vizate. III. Concluzii statului contestat Guvernul consideră că nici o măsură individuală nu este necesară în acest caz, cu excepția plății juste, că măsurile generale adoptate vor preveni încălcări similare și că Franța și-a îndeplinit, în consecință, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2010 la a 1100-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2010)161

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Aoulmi against France

(Application No. 50278/99, judgment of 17 January 2006, final on 17 April 2006)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee

once it had become final;

Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns the violation of the applicant’s right of individual petition due to the failure to comply with interim measures indicated by the Court under Rule 39 of the Rules of Court in the context of the expulsion of an alien (violation of Article 34) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with its obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that the respondent state paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix) that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2010)161

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Aoulmi against France

Introductory case summary

This case concerns a hindrance to the effective exercise of the applicant’s right to individual application (violation of Article 34).

In 1999, as the applicant referred alleged violations of Articles 3 and 8 to the Court, which might result from his expulsion to Algeria, the Court indicated interim measures to the respondent state pursuant to Rule 39 of the Rules of Court, among them that the French authorities might not expell the applicant until the competent Chamber had rendered its decision. The respondent state did not comply with this measure. The European Court therefore considered that the applicant’s expulsion to Algeria had hampered the examination of his claims and had ultimately prevented the Court from protecting him against potential violations of the Convention.

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

a)

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

-

7

000 EUR

5

000 EUR

12

000 EUR

Paid on 15/11/2006

b) Individual measures

The European Court awarded just satisfaction to the applicant in respect of the non-pecuniary damage sustained.

However, the Court dismissed the claims introduced by the applicant pursuant to Articles 3 and 6. The applicant argued that his expulsion to Algeria might be risky due to the unavailability of the required treatment for his hepatitis in Algeria, where he could not benefit from any social insurance, and to the "harki" activities of his father which made him fear relation by islamists. Although the Court was aware he was suffering from a serious disease, it held that, in the light of the information provided at the time when the case was still under examination, especially of the most recent information on the applicant’s health, it could not consider that the risk of the incompatibilty of the circumstances of his explusion to Algeria with Article 3 and 6 was sufficiently real. As to the arguments related to the story of his family as well as to the current situation in Algeria, the Court considered that the repercussions implied by these elements were too distant to hold that the applicant, who had bever been to Algeria and did not suggest that he was personally involved in political activities, might face treatment contrary to Article 3.

Eventually, concerning the applicant’s allegations under Article 8, the Court held that, despite the applicant’s strong personal relationship with France, the Court of appeal of Lyon could legitimately consider that, in the light of the behaviour of the applicant and the seriousness of the charges against him, a sentence to permanent expulsion from French territory was necessary in the interest of preventing disorder or crime. The measure was therefore proportional to the aim pursued.

II.

General measures

The French authorities stated that, since the European Court’s judgment in the case of Mamatkulov and Askarov against Turkey (Application No. 46827/99 et 46951/99, judgment of 04/02/2005), they had been fully aware of the importance the Court attached to the enforcement of interim measures indicated. They indicated that the facts of the Aoulmi case took place prior to the adoption of this ruling, and that, since then, the French government had complied with each request from the Court to suspend enforcement of measures against applicants.

The European Court’s judgment was issued (together with a commentary referring to the Mamatkulov and Askarov judgment) in the legal information bulletin of the Ministry of the Interior (May/June 2006). This is disseminated through the intranet site of the Ministry which is accessible to all agents of the Ministry as well as to

préfectures

. The judgment has also been circulated to concerned authorities.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that no individual measures are necessary in this case except the payment of just satisfaction, that the general measures adopted will prevent similar violations and that France has accordingly fulfilled its obligations pursuant to Article 46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 2 December 2010 at the 1100th meeting of the Ministers’ Deputies