AFFAIRE KAPUSIZ c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA KAPUSIZ c. TURCIA Cerere nr. 4753/07) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 decembrie 2010 DEFINITIVF 07/03/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza PUSBURG 7 decembrie 2010 DEFINITIVF 07/03/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție.

În cauza PUSIZ c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care se află într-o Cameră compusă din Ireneu Cabral Barreto, președinte, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Iș 4753/07) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Serap Kapušz, a sesizat Curtea la 23 ianuarie 2007 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 12 iunie 2009, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cauza bazată pe durata procedurii. După cum permite art. 1 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului.

La 23 decembrie 1992, reclamanta a introdus în fața instanței în instanță o a doua acțiune în despăgubire pentru prejudiciul cauzat de un accident de circulație. La 22 noiembrie 2000, aceasta a înaintat instanței în instanță o a doua acțiune în despăgubire. La 3 iulie 2002, instanța a decis să se alăture acestor cauze. La 11 noiembrie 2006, Curtea de Casație a infirmat această hotărâre. 10. La 27 iulie 2007, instanța a acordat reclamantei daune-interese. 11. La 4 februarie 2008, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Convenție. 13. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 23 decembrie 1992, prin introducerea acțiunii în fața instanței în instanță și se încheie la 4 februarie 2008, prin hotărârea Curții de Casație.

Prin urmare, a durat 15 ani și o lună pentru două instanțe 15. Curtea constată că nu există niciun motiv clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul recurentei și cel al autorităților competente, precum și latura litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Daneshpayeh c. Turcia, 21086/04, §§ 26-29, 16 iulie 2009). 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din convenție (a se vedea Daneshpayeh citată anterior).

18. Curtea constată în special că Tribunalul de Primă Instanță a luat nouă ani și șase luni pentru a se pronunța asupra fondului cauzei pentru prima dată. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Comisia consideră că Ön a expus niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). 19. Rămâne aplicarea articolului 41 din Convenție. Recurenta solicită 100 000 USD sau 81 914 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit.

20. Guvernul contestă aceste revendicări. 21. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 12 000 EUR pentru prejudiciul moral. 22. recurenta nu solicită nicio sumă pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, astfel încât nu este necesar să i se aloce o sumă în acest sens 23. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.

PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 12 000 EUR (doisprezece mii EUR), care urmează să fie convertită în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 7 decembrie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Ireneu Cabral Barreto Moduler al Secțiunii Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE KAPUSIZ c. TURQUIE ( Requête n o 4753/07) ARRÊT STRASBOURG 7 décembre 2010 DÉFINITIF 07/03/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Kapusız c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en une Chambre composée de : Ireneu Cabral Barreto, président, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Guido Raimondi, juges, et de Stanley Naismith, greffier de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 16 novembre 2010, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. La requérante est née en 1987 et réside à Istanbul.