CASE OF ALP AND OTHERS v. TURKEY

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

07.12.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Art. 5-3;Violation of Art. 5-4;Violation of Art. 5-5;Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF ALP AND OTHERS v. TURKEY (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE ALP ȘI ALTE ALTE CU TURKIE (Declarări nr. 34396/05, 8753/06, 374332/06, 37435/06, 2873/07, 24664/07 și 44938/08 JUDG StrASBOURG 7 decembrie 2010 FINAL 07/03/2011 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Alp și alții c. Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), ședința în calitate de Cameră compusă din: Ireneu Cabral Barreto, Președintele, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, Kristina Pardalos, Guido Raimondi, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 16 noiembrie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a apărut în șapte cereri (nus. 34396/05, 8753/06, 374332/06, 37435/06, 2873/07, 24664/07 și 44938/08) împotriva Republicii Turciei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de opt resortisanți turci, Bülent Alp, Fahri Önder, Serpil Cabadan, Hüseyin Durmaz, Abdulmecit Öztürk, Heval Öztürk, Metin Sarıgül, și Metin Karaman născut în 1977, 1982, 1978, 1969, 1979, 1974, 1973 și respectiv 1974. Datele de introducere a cererilor sunt indicate în tabelul anexat. Reclamanții în cererile nos 34396/05 și 8753/06 au fost reprezentați de dl M. Filorinalı, în timp ce reclamanții în cererile nos. 37432/06 și 37435/06 au fost reprezentate de dna E. Erkaslan, avocații care practică în Istanbul. Reclamanții în cererile nos 2873/07, 24664/07 și 44938/08 au fost reprezentați de dna M. Erbil, dna S. Epceli și Yeșiliurt Karakoç, avocații care practică în Istanbul, respectiv. Guvernul turc (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. La 9 iunie 2009, Curtea a hotărât să declare cererile parțial inadmisibile și să comunice plângerile privind durata detenției preliminare aduse de toate reclamantele, cu excepția lui Heval Öztürk în cererea nr. 2873/07 și lipsa unui remediu pentru a contesta legalitatea detenției preliminare a reclamanților, introdusă de Abdulmecit Öztürk în cererea nr. 2873/07 și Metin Sarıgül, în cererea nr. 24664/07, lipsa unui drept executor de compensare pentru o detenție prelungită, presupusă depusă de Abdulmecit Öztürk în cererea nr. 2873/07, durata procedurii penale introduse de solicitanți în cererile nos. 34396/05, 8753/06, 374332/06, 37435/06, 2873/07 și 44938/08, precum și lipsa unei soluții eficace în ceea ce privește această plângere introdusă de reclamanții în cererea nr. 2873/07 guvernului. În aceeași zi, Curtea a hotărât că, în opinia similarității cauzelor, prezenta cerere ar trebui să se alăture la cererea nr. 26853/06 împotriva acelui stat interesat care prezintă plângeri similare (art. 42 § 1). La 20 octombrie 2010, Curtea a hotărât să dispună de cererea nr. 26853/06 din prezenta cerere aderată în conformitate cu art. 42 § 1 din Regulamentul Curții și să-l scoată din lista cazurilor. Reclamanții sunt resortisanți turci arestați și ulterior deținuți în cursul procedurii judiciare, care au fost eliberați în diferite date, cu excepția reclamanților în cererile nr. 37432/06 și 37435/06, care sunt încă în detenție în timpul procesului. Detaliile datelor arestării, datele ordinelor pentru solicitanți Detenția în judecată, datele inculpelor, datele hotărârilor interne ale instanței, perioada totală de detenție anterioară, perioada totală a procedurii penale, dacă este cazul, datele de eliberare și motivele de detenție în continuare sunt prezentate în apendicele II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRATICE Revizuirea judiciară a detenției anterioare O descriere a dreptului și practicii interne relevante înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală („noua CCP”) (Legea nr. 5271) la 1 iunie 2005 se poate găsi în Çobanoğlu și Budak v. Turcia (nr. 45977/99, §§ 29-31, 30 ianuarie 2007). Practica actuală în cadrul noului CCP este descrisă în Șayık și alții v. Turcia (nr. 1966/07, 9965/07, 35245/07, 35250/07, 36561/07, 36591/07 și 40928/07, §§§ 15, 8 decembrie 2009). Compensarea detenției ilegale Legea internă și practicile curente relevante pot fi găsite în Șahap Doğan c. Turcia (nr. 29361/07, §§ 18-19, 27 mai 2010). Reclamanții, cu excepția reclamantului Heval Öztürk (nr. 2873/07), s-au plângut în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție că lungimea lor pre Reclamanții Abdulmecit Öztürk și Metin Sarıgül în cererile nr. 2873/07 și, respectiv, 24664/07 se plângeau în continuare în conformitate cu art. 5 § 4 din Convenție că nu a existat un remediu eficace pentru a contesta legalitatea duratei de detenție anterioară. Reclamantul Abdulmecit Öztürk (nr. 2873/07) menținut în continuare în temeiul articolului 5 § 5 din Convenția că el nu avea dreptul la compensare în dreptul intern pentru presupusa încălcare a art. 5 § 3 din Convenție. Guvernul a contestat aceste argumente. Admisibilitatea 10. Guvernul a prezentat diverse obiecții preliminare privind epuizarea recourslor interne și statutul de victimă al reclamanților și a solicitat Curții să respingă plângerile în temeiul articolului 5 § § 3 și 4 din convenție, conform articolului 35 § 1 din convenție. 11. Curtea constată că a examinat deja observațiile similare formulate de guvernul contestat în alte cazuri (de exemplu, Arı și Șen v. Turcia , nr. 33746/02 , § 19, 2 octombrie 2007; Koști și alții v. Turcia , nr. 74321/01 , §§ 19-24, 3 mai 2007; și Șayık și alții v. Turcia , citate mai sus §§ 28-32). 12. Guvernul nu a depus niciun argument care ar putea conduce Curtea la o concluzie diferită în cazul instantaneu. Prin urmare, Curtea respinge obiecțiile preliminare ale Guvernului. 13. Curtea constată că aceste plângeri nu sunt, vădit nefondate în sensul art. 35 § 3 din Convenție și că nu sunt inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Guvernul a susținut că detenția reclamanților s-a bazat pe existența unor motive rezonabile de suspiciune față de acestea care au comis o infracțiune și că detenția lor a fost revizuită periodic de către o autoritate competentă, cu diligență specială, în conformitate cu cerințele prevăzute de legea aplicabilă. Ei au subliniat că infracțiunile cu care au fost acuzate reclamanții au fost de natură gravă și că continuarea reținerii în custodie a fost necesară pentru a preveni infracțiunile și pentru a păstra ordinul public. 15. Curtea constată că cea mai scurtă durată a detenției preventive în acest caz este deja de peste patru ani și șase luni (a se vedea tabelul apendice). 16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 5 § 3 din Convenție în cazurile care divulgă perioade comparabile lungi de detenție anterioară (a se vedea, de exemplu, Gökçe și Demirel c. Turcia , nr. 51839/99 , § 44, 22 iunie 2006; Tutar c. Turcia , nr. 11798/03, § 20, 10 octombrie 2006; și Cahit Demirel c. Turcia , nr. 18623/03, § 28, 7 iulie 2009). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa privind subiectul și durata deținerii anterioare a reclamanților în acest caz (a se vedea tabelul anexat), Curtea constată că, în cazul instantaneu, durata deținerii anterioare a reclamanților a fost excesivă. 17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție în ceea ce privește toate reclamanții, cu excepția lui Heval Öztürk (nr. 2873/07). În ceea ce privește aplicarea nr. 24664/07, Guvernul a susținut că reclamantul avea, de fapt, posibilitatea de a contesta detenția anterioară prin depunerea de obiecții în temeiul articolului 297 și în urma articolelor fostului CCP sau în temeiul articolului 104 alineatul (2) din noua CCP. În plus, au susținut că a fost posibilă contestarea legalității detenției preventive în temeiul articolului 101 alineatul (5) din noua CCP. 19. În ceea ce privește reclamantul Abdulmecit Öztürk în aplicarea nr. 2873/07, Guvernul a susținut că art. 263, 267, 268 și 271 din noua CCP oferă posibilitatea de a contesta legalitatea preconizată Detenția judiciară și faptul că reclamantul nu a reușit să beneficieze de unele dintre acestea. 20. Reclamanții au menținut acuzațiile lor. 21. Curtea a examinat deja posibilitatea de a contesta legalitatea detenției preliminare în Turcia în alte cazuri și a concluzionat că Guvernul nu a demonstrat că remediile menționate mai sus prevede o procedură care a fost într-adevăr inversă pentru acuzat (de exemplu, a se vedea, Koști și alții c. Turcia , citată mai sus §§ 19-24; Șayık și alții c. Turcia ) , citat mai sus, §§ 28-32; și Yiğitdoğan c. Turcia , nr. 20827/08 , §§ 28-31, 16 martie 2010). 22. În ceea ce privește remediul prevăzut în art. 263 din noua CCP, Curtea constată că guvernul nu a prezentat exemple de cazuri care demonstrează că acest remediu oferă posibilitatea de a contesta legibilitatea detenției anterioare. 23. Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun argument sau material în cazul instantanez care ar solicita Curtea să se depărteze de concluziile sale anterioare. 24. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că s-a încălcat art. 5 § 4 din Convenție în ceea ce privește Abdulmecit Öztürk (nr. 2873/07) și Metin Sarıgül (nr. 24664/07). art. 5 § 5 din Convenția 25. Guvernul susține că legea turcă acordă reclamantului un drept executor de compensare, în contravenție cu acuzațiile sale, susținând că reclamantul ar fi putut solicita compensații în temeiul articolului 141 din noua CCP după intrarea în vigoare la 1 iunie 2005. 26. În ceea ce privește remediul prevăzut la art. 141 § 1 litera (d) din noua CCP CCP, Curtea constată că această dispoziție introduce un mecanism prin care o persoană care a fost reținută legal, dar a cărei detenție preliminară depășește un timp rezonabil poate solicita compensații de la stat. Cu toate acestea, Curtea constată, de asemenea, că, în conformitate cu art. 142 § 1 din același cod, o astfel de cerere poate fi formulată numai după încheierea procedurii penale relevante. Prin urmare, acest remediu nu este disponibil în circumstanțele în care procedurile interne sunt încă în suspensie, precum și în cazul instantaneu (a se vedea Kürüm c. Turcia , nr. 56493/07, §§ 18-21, 26 ianuarie 2010 ) . Rezultă că noua CCP nu oferă, de asemenea, un drept executor de compensare pentru privarea de libertate a reclamantului în încălcarea articolului § 3 din convenție, conform articolului 5 § 5. 27. Prin urmare, Curtea concluzionează că s-a încălcat art. 5 § 5 din Convenție în ceea ce privește Abdulmecit Öztürk (nr. 2873/07). II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 A CONVENȚIEI 28. Reclamanții în cererile nr. 34396/05, 8753/06, 374332/06, 37435/06, 2873/07 și 44938/08 au plâns că durata procedurii penale împotriva lor a fost incompatibilă cu cererea de timp rezonabil, prevăzută la art. 1 din Convenție. Guvernul a contestat această afirmație. Admisibilitatea 29. Guvernul a solicitat Curții să respingă plângerile în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție pentru faptul că nu scapă de căile de recurs interne, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție. Guvernul a susținut că reclamanții ar fi putut depune o procedură de încălcare în temeiul articolului 257 din Codul Penal turc („CC”) pentru incapacitatea autorităților de a efectua un proces într-un timp rezonabil. Guvernul a susținut, de asemenea, că reclamanții ar putea solicita compensații în temeiul articolelor 141 și 142 din CCP după intrarea în vigoare a acestuia la 1 iunie 2005. 30. În ceea ce privește remedierea prevăzută la art. 257 din TCC, Curtea consideră că acest remediu nu ar permite să se încheie în sensul articolului 6 § 1 din Convenție, durata excesivă a procedurii (a se vedea, mutadistis mutandis Barıș v. Turcia , nr. 26170/03 , §17, 31 Martie 2009). În orice caz, Guvernul nu a demonstrat că remediul menționat a fost unul eficace pentru reclamația reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 în sensul articolului 35 § 1 din Convenție. Prin urmare, Curtea respinge această parte a obiecției guvernului. 31. În ceea ce privește remedierea prevăzută la articolele 141 și 142 din CCP, Curtea reiterează că aceasta a examinat deja această obiecție în cazul Tunce și alții c. Turcia (n. 2422/06, 3712/08, 3714/08, 3715/08, 3717/08, 3718/08, 3719/08, 3724/08, 3725/08, 3728/08, 3730/08, 3731/08, 3733/08, 3734/08, 3735/08, 373737/08, 3739/08, 3740/08, 3745/08, și 3746/08, §§ 35-37, 13 octombrie 2009) și l-a considerat ineficace. Curtea nu constată nicio circumstanță specifică în cazul instantaneu care ar cere să se depărteze de concluziile sale în cererea menționată mai sus. Prin urmare, respinge obiecția Guvernului și constată că această parte a cererii este admisibilă. Guvernul a susținut că durata procedurii nu ar putea fi considerată necorespunzătoare având în vedere complexitatea cauzelor, numărul acuzatului și natura infracțiunilor pe care le-au fost acuzate reclamanții. 33. Curtea constată că cea mai scurtă durată a procedurii penale în acest caz este deja de peste nouă ani (a se vedea tabelul anexat). 34. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cererile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Bahceli c. Turcia , nr. 35257/04 , § 26, 6 octombrie 2009, și Turcia , nr. 21377/04 , § 23, 27 octombrie 2009). După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Prin urmare, Curtea consideră că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește reclamanții în cererile nr. 34396/05, 8753/06, 374332/06, 37435/06, 2873/07 și 44938/08. III. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 13 DE CONVENȚIE 35. Reclamanții în cerere nr. 2873/07 au susținut, în continuare, că nu a existat niciun remediu eficace în legislația internă prin care acestea ar putea contesta lungimea excesivă a procedurii în litigiu, care s-au bazat pe art. 13 din Convenție. 36. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 37. Curtea a examinat cazuri similare în cererile anterioare și a constatat încălcări ale articolului 13 din Convenție în ceea ce privește lipsa unui remediu eficace în temeiul legii turce, prin care reclamanții ar fi putut contesta durata procedurii în cauză (a se vedea Daneshpayeh c. Turcia , nr. 21086/04, §§ 35-38, 16 iulie 2009). 38. În acest caz, nu există niciun motiv să se îndepărteze de această concluzie, în consecință, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție în ceea ce privește reclamanții în cererea nr. 2873/07. IV. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 39. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 40. Reclamanții din cererile nr. 34396/05 și 8753/06 au solicitat 15.000 EUR fiecare în ceea ce privește prejudiciile morale. 41. Reclamanții din cererile nr. 37432/06 și 37435/06 au solicitat 39.500 Lira turcă (TRY) [1] fiecare în ceea ce privește prejudicii materiale. În ceea ce privește cererea nr. 2873/07, Abdulmecit Öztürk a solicitat 20.000 EUR, în timp ce Heval Öztürk a solicitat 15.000 EUR pentru prejudicii morale. 43, reclamantul în cererea nr. 24664/07 a solicitat 19.738 EUR pentru prejudicii materiale și 10.000 EUR pentru prejudicii morale. 44. Reclamantul în cererea nr. 44938/08 a afirmat că a avut un prejudiciu material și nepecuniar, fără a indica nicio sumă. 45. Guvernul a contestat aceste afirmații. 46. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge afirmațiile relevante. Cu toate acestea, Curtea consideră că reclamanții trebuie să fi suferit prejudicii morale. 47. Având în vedere jurisprudența Curții și hotărârea în mod echitabil, aceasta face următoarele atribuiții în temeiul acestui șef în ceea ce privește prejudiciile morale ale reclamanților: 10, 500 EUR la solicitant în cererea nr. 34396/05; 7,800 EUR la solicitant în cererea nr. 8753/06; 12,950 EUR fiecare la reclamanții în cererile nr. 37432/06 și 37435/06; 13 000 EUR pentru Abdulmecit Öztürk și 8, 400 EUR pentru Heval Öztürk în cerere nr. 2873/07; 7,000 EUR pentru solicitant în cerere nr. 24664/07; 19,200 EUR pentru solicitant în cerere nr. 44938/08. 48. În plus, în conformitate cu informațiile prezentate de părți, procedura penală împotriva reclamanților în cererile nr. 8753/06, 37432/06, 37435/06 și 2873/07 sunt încă în așteptare și reclamanții Serpil Cabadan și Hüseyin Durmaz în cererile nr. 37432/06 și, respectiv, 37435/06 sunt încă reținute. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că o modalitate adecvată de a pune capăt încălcărilor pe care le-a constatat este de a încheia procedura penală în cauză cât mai rapid posibil, ținând seama de cerințele unei bune administrații a justiției (a se vedea Yakıșan c. Turcia , nr. 11339/03, § 49, 6 martie 2007, și Batmaz c. Turcia (dec.), nr. 34997/06, 1 aprilie 2008). Costuri și cheltuieli 49. Reclamanții în cererile nos 34396/05 și 8753/06 au solicitat 5,500 EUR fiecare pentru costurile și cheltuielile în sprijinul cererilor lor au prezentat holuri de timp elaborate de avocatul lor. 50. Reclamanții din cererile nr. 37432/06 și 37435/06 au susținut că costurile și cheltuielile și taxele juridice ar trebui să fie rambursate de către Guvernul contestat, fără a indica nicio sumă. 51. Reclamanții în cerere nr. 2873/07 au solicitat TRY 1.750 pentru costuri și cheltuieli. De asemenea, el a solicitat TRY 5.900 în ceea ce privește taxele avocatului lor. În sprijinul cererilor lor, au prezentat un acord de taxă juridică și un tabel pentru costuri și cheltuieli. 52. Reclamantul în cererea nr. 24664/07 a solicitat 52 EUR pentru costuri și cheltuieli și 3.186 EUR în ceea ce privește taxele juridice. În sprijinul cererilor sale, reclamantul a prezentat un acord juridic privind taxe și facturi pentru cheltuielile poștale și pentru taxele legale plătite. 53. Reclamantul în cererea nr. 44938/08 nu a solicitat niciun cost și cheltuieli. 54. Guvernul a contestat aceste cereri. 55. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În ceea ce privește documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea face următoarele atribuiții în temeiul acestui șef: 500 EUR fiecare pentru reclamanții în cererile nr. 34396/05 și 8753/06; 500 EUR fiecare pentru reclamanții în cerere nr. 2873/07; 1000 EUR pentru solicitant în cerere nr. 24664/07; 56. În cererile nr. 37432/06 și 37435/06, Curtea respinge cererea pentru costuri și cheltuieli, deoarece reclamanții nu au prezentat nici un document care să susțină cererile lor. Pentru cererea nr. 44938/08, Curtea nu pronunță nicio atribuire, deoarece reclamantul nu a solicitat nici un cost și cheltuieli. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. că a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție în ceea ce privește toate reclamanții, cu excepția lui Heval Öztürk în cererea nr. 2873/07; susține că a existat o încălcare a articolului 5 § 4 din Convenție în ceea ce privește reclamanții Abdulmecit Öztürk (depunerea nr. 2873/07) și Mustafa Sarıgül (depunerea nr. 24664/07); că a existat o încălcare a articolului 5 § 5 din Convenție în ceea ce privește reclamantul Abdulmecit Öztürk (depunerea nr. 2873/07); susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește reclamanții Bülent Alp (depunerea nr. 34396/05), Fahri Önder (depunerea nr. 8753/06), Serpil Cabadan (depunerea nr. 37432/06), Hüseyin Durmaz (depunerea nr. 37435/06), Abdulmecit Öztürk (depunerea nr. 2873/07), Heval Öztürk (depunerea nr. 2873/07) și Metin Karaman (depunerea nr. 44938/08); deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție în ceea ce privește reclamanții Abdulmecit Öztürk și Heval Öztürk (depunerea nr. 2873/07); Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil: (i) dl Bülent Alp, 10 500 EUR ( zece mii cinci sute de euro) pentru prejudicii morale și 500 EUR (cincă sute) pentru cheltuieli și cheltuieli; (ii) către dl Fahri Önder, 7,800 EUR (sprezece mii opt sute de euro) pentru prejudicii morale și 500 EUR (cincă sute) pentru cheltuieli și cheltuieli; (iii) către dna Serpil Cabadan, 12,950 EUR (două mii nouă sute și cinci sute de euro) pentru prejudicii morale; (iv) către dl Hüseyin Durmaz, 12.950 EUR (douăzeci mii nouă sute cincizeci de euro) pentru prejudicii morale; (v) către dl Abdulmecit Öztürk, 13.000 EUR (trezeci mii de euro) pentru prejudicii morale și 500 EUR (cincă sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli; (vi) dl Heval Öztürk, 8.400 EUR (opt mii patru sute de euro) pentru prejudicii morale și 500 EUR (cincă sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli; vii) pentru dl Metin Sarıgül, 7.000 EUR (sap mii de euro) pentru prejudicii morale și 1.000 EUR (o mie de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli; iv) pentru dl Metin Karaman, 19,200 EUR (nouăzeci mii două sute) pentru prejudicii morale; b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare, dobânzile simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru satisfacție. Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 7 decembrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Stanley Naismith Ireneu Cabral Barreto Președintele grefierului APENDIX Informații privind data cererii Data de arestare a ordinului de detenție anterioară Data acuzării Datea hotărârilor instanței de primă instanță Data hotărârilor Curții de cassare Data eliberării reclamantului, atunci când este cazul, Perioada totală de detenție preliminară (pe baza informațiilor din dosar) Motivele de detenție continuă 1 - 34396/05 introduse la 21 septembrie 2005 de Bülent ALP reprezentate de Metin Filorinalı 22/03/1999 26/03/1999 12/04/1999 İstanbul Assize Court -12/06/2008 (E: 1999/128, K: 2008/148) 11/02/2010 (E: 2009/1946, K: 2010/1795) (upted) 01/11/2005 6 ani și 7 luni (pretenție judiciară) 10 ani și 10 luni (proceduri) - starea dovezilor - conținutul dosarului - natura infracțiunii - perioada globală de detenție judiciară Informații privind data aplicării depunerii de detenție anterioară Data hotărârilor instanței de primă instanță Data hotărârilor Curții de casă Data eliberării reclamantului, în cazul în care este cazul Perioada totală de detenție anterioară (pe baza informațiilor din dosarul) Motivele de detenție continuă 2 - 8753/06 introduse la 13 februarie 2006 de Fahri ÖNDER reprezentate de Metin Filorinalı 06/01/2001 12/01/2001 16/01/2001 1. Curtea de Securitate a Istanbulului – 07/11/2002 (E: 2001/22, K: 2002/228) 2. Curtea de Securitate a Istanbulului -15/12/2005 (E: 2003/131, K: 2005/394) 3. Curtea de Securitate a Istanbulului – 8/05/2007 (E: 2006/361, K: 2007/95) 1. 27/03/2003 (E: 2003/202, K: 2003/404) (Secunde) 2. 16/10/ 2006 (E: 2006/270, K: 2006/5319) (secunde) 3. În așteptarea 15/12/2005 4 ani și 6 luni (lungimea de detenție precaută) 9 ani și 10 luni (lungimea procedurii) Dosarul de ședință nu depus de părți Informații privind data cererii Data de arestare a ordinului de detenție anterioară Data inculpării Datea hotărârilor instanței de primă instanță Data hotărârilor Curții de Casezare Data eliberării reclamantului, după caz Perioada totală de detenție anterioară (pe baza informațiilor din dosarul) Motivele de detenție continuă 3 - 37432/06 introduse la 19 septembrie 2006 de Serpil CABADAN reprezentat de Eylem Erkaslan 24/09/1998 01/10/1998 19/11/1998 1. Tribunalul de Securitate de Stat Istanbul – 22/06/2001 (E: 1998/413, K: 2001/167) 2. Tribunalul de Securitate de Stat Istanbul –17/07/2003 (E: 2002/109, K: 2003/186) 3. În așteptarea Curții de Assize de İstanbul (E: 2004/19) 1. 7/03/2002 (E: 2001/299, K: 2002/439) (alocate deoparte) 2. 28/01/2004 (E:2003/2262, K: 2004/258) (alocate deoparte) 10 ani și 9 luni (detenție preventivă) 12 ani (proceduri) - statul dovezii - natura infracțiunii - suspiciuni puternice de a fi comis infracțiunea în eliberare Informații privind cererea Data arestării Data ordinului de detenție anterioară Data inculparii Data hotărârilor instanței de primă instanță Data hotărârilor Curții de cassare Data eliberării reclamantului, în cazul în care este cazul, Perioada totală de detenție anterioară (pe baza informațiilor din dosarul) Motivele de detenție continuă 4 – 37435/06 introduse la 19 septembrie 2006 până la Hüseyin DURMAZ, reprezentat de Eylem Erkaslan, la fel ca mai sus, la fel ca mai sus, la fel ca mai sus, la fel ca mai sus, la fel ca mai sus, la fel ca mai sus, la 5 - 2873/07, introdusă la 8 decembrie 2006 de Abdulmecit ÖZTשRK și Heval ÖZTשRK, reprezentat de Mehmet Erbil 14/08/1998 18/08/1998 pentru Abdulmecit Öztürk 20/08/1998 pentru Heval Öztürk 22/12/1998 1. İstanbul Assize Court - 8/06/2006 (E:1998/518, K:2006/111) İstanbul Assize Court - 23/05/2008 (E: 2007/357, K: 2008/143) 3. În așteptarea Curții de Assize de İstanbul (E:2010/273) 1. 17/04/2007 (E: 2007/2209, K: 2007/3375) (Secunde) 2. Secunde la o dată neespecificată 24/12/2003 pentru Heval Öztürk 01/10/2007 pentru Abdulmecit Öztürk 5 ani și 4 luni pentru Heval Öztürk 8 ani și 3 luni pentru Abdulmecit Öztürk 12 ani și o lună (proceduri) Înregistrarea ședințelor nedepuse de părți Informații privind cererea Datei de arestare Data ordinului de detenție anterioară Data inculpei Data hotărârilor instanței de primă instanță Data hotărârilor Curții de cassare Data eliberării reclamantului, dacă este cazul Perioada totală de detenție anterioară (pe baza informațiilor din dosar) Motivele de detenție continuă 6 - 24664/07 introduse la 6 iunie 2007 de Metin SARIG îi sunt reprezentate de Sevgi Epceli 27/03/2001 30/03/2001 03/04/2001 1. İstanbul Assize Court - 07/06/2007 (E: 2001/108, K: 2007/161) 2. În așteptarea în fața Curții de Asize de İstanbul (E: 2010/107) 18/02/2010 (E: 2008/15775, K: 2010/221) (încadrat) 25/12/2006 5 ani și 9 luni (încarcerare anterioară) - starea dovezilor - etapa procesului (dosyanın geldiği așama) - conținutul dosarului - perioada generală de încarcerare anterioară - perseverarea motivelor de încarcerare menționate la art. 100 din noua CCP - suspiciuni puternice de a fi comis infracțiunile în numărul 7 - 44938/08 introdusă la 29 august 2008 de Metin KARAMAN reprezentat de Yeșinil Yeșilurt Karakoç 29/11/1995 08/12/1995 09/05/1996 İstanbul Assize Court - 01/06/2010 (E:2008/187, K: 2010/102) În așteptarea 29/02/2008 12 ani și 3 luni (încarcerare anterioară) 14 ani și 8 luni (proceduri) Registrul audierilor care nu au fost prezentate de părți [1] Aproximativ 20,460 EUR [2] Aproximativ 12,950 EUR