CtEDO 07.12.2010 Auto

CASE OF MISHGJONI v. ALBANIA

RESPONDENT
ALB
HOTĂRÂRE
07.12.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13+6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MISHGJONI v. ALBANIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1972 și trăiește în Vlore. În 1996 reclamantul a fost numit judecător la Curtea de District Vlora. În decembrie 2001 a fost deschisă o anchetă disciplinară împotriva ei de către inspectorii Înaltului Consiliu de Justiție („HCJ”). Pe baza rezultatelor acestei anchete, biroul procurorului a fost solicitat să deschidă o anchetă penală împotriva reclamantului. Ancheta a fost deschisă la 12 ianuarie 2002. Acest lucru a determinat suspendarea reclamantului de la muncă în aceeași zi. La 26 aprilie 2002, procurorul a întrerupt ancheta penală pentru lipsa de probe. Cu toate acestea, la 15 iulie 2002, HCJ, în timpul absenței reclamantului în concediu de boală, a respins-o din cauza încălcărilor flagrante ale disciplinei profesionale. Înregistrările întâlnirilor anterioare ale HCJ au indicat că reclamantul a fost convocat în mai multe ocazii pentru a apărea înaintea acestuia. Cu toate acestea, ea a fost în concediu extins de boală din cauza neurozei depresive. HCJ a continuat procedurile în absență. 10. La 22 iulie 2002, reclamantul a contestat decizia HCJ din 15 iulie 2002, depunând recurs la Curtea Supremă, care a fost competentă să determine chestiunile atât ale faptelor, cât și ale legii. La 18 noiembrie 2002, Curtea Supremă Benches a respins recursul. 11. Curtea Constituțională a constatat încălcări ale art. 42 din Constituție și a art. 6 din Convenție, în lipsa procedurii. A anulat ambele hotărâri (al Curții Supreme și HCJ) și a trimis cazul de reexaminare la HCJ. 12. Președintele Curții de District a răspuns la cererea reclamantului de reintegrare la Curtea de District Vlora, la 23 decembrie 2004, că el nu este competent să ia în considerare cererea ei. 13. La 28 decembrie 2004, reclamantul a depus o cerere de reintegrare la HCJ. Ea a solicitat ca HCJ să-și revină cazul în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale. 14. La 24 octombrie 2008, HCJ a hotărât să respingă reclamantul din cauza încălcărilor flagrante care au discreditat grav poziția și imaginea unui judecător. Reclamantul a apelat la Curtea Supremă Benches. 15. La 6 februarie 2009, Curtea Supremă Benches a anulat decizia HCJ din 24 octombrie 2008. Comisia a constatat că procedurile referitoare la măsura disciplinară au luat prea mult timp și ca urmare, această măsură nu a putut produce niciun efect și a fost, prin urmare, invalidă (masa disiplinore e marrë tej një afati të arsyeshëm ndaj kësaj gjyqtareje është e paefektshme dhe konsidrohet e pavlefshme ... Prandaj vendimi i KLD-së duhet të shfuqizohet). 16. La 27 februarie 2009, reclamantul a fost reintegrat în calitate de judecător la Curtea de district Vlora. 17. În urma discontinuării procedurii penale la 26 aprilie 2002, reclamantul a solicitat HCJ și Ministrul Justiției la 30 aprilie 2002 să-și plătească achizițiile salariale pentru perioada în care a fost suspendată de la sarcinile sale. 18. La 10 aprilie 2003, reclamantul, care se bazează pe art. 27 și 38 din Legea judiciară, a depus o cerere la Curtea de District Vlora care solicită plata arridelor salariale de la 12 ianuarie 2002 la 15 iulie 2002 și a daunelor consecunte. La 13 februarie 2004, Curtea de District Vlora („Tribunalul de District”) a hotărât în favoarea reclamantului. La 5 noiembrie 2004, Curtea de Apel a anulat hotărârea Curții de District din Vlora. Acesta s-a bazat pe decizia HCJ din 15 iulie 2002, prin care reclamantul a fost respins de la muncă (a se vedea punctul 9 de mai sus). Acesta a constatat că, atâta timp cât nu a fost luată nici o decizie privind reintegrarea reclamantului, nu a putut beneficia de achiziții salariale. 20. La 4 decembrie 2004, reclamantul a depus un recurs la Curtea Supremă. La 21 octombrie 2005, Curtea Supremă a respins recursul reclamantului constatând că nu conține niciun motiv legal de recurs în conformitate cu art. 472 din Codul de Procedură Civilă („CCP”). 22. La 26 octombrie 2006, reclamantul a apelat la Curtea Constituțională, bazandu-se pe aceleași argumente ca în fața Curții Supreme. De asemenea, a susținut că instanțele interne nu au fost imparțiale în examinarea cazului său. 23. La 3 iulie 2007, Curtea Constituțională, ședința ca o bancă de trei judecători, a respins recursul vădit nefondat. art. 42 § 2 „În protecția drepturilor, libertăților și intereselor sale constituționale și juridice sau în caz de acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere echitabilă și publică, într-un timp rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială stabilită prin lege.” art. 142 § 3 „Organismele de stat respectă deciziile judiciare”. art. 131 „Curtea Constituțională stabilește: ... (f) Plângerile finale ale persoanelor care susțin încălcarea drepturilor lor constituționale la o audiere echitabilă, după ce toate măsurile legale de protecție a acestor drepturi au fost epuizate.” art. 147 „1. Înaltul Consiliu de Justiție este compus din Președintele Republicii, Președintele Curții Supreme, Ministrul Justiției, trei membri aleși de Parlament și nouă judecători de toate nivelurile aleși de Conferința Judiciară Națională. ... Înaltul Consiliu de Justiție decide cu privire la transferul judecătorilor, precum și responsabilitatea lor disciplinară în temeiul legii. Un judecător poate fi eliminat din funcție de Înaltul Consiliu de Justiție pentru comisioarea unei infracțiuni, a incapacității mentale sau fizice, a unor acte și comportamente care discreditează grav poziția și imaginea unui judecător sau a unei ineficiențe profesionale. Judecătorul are dreptul de a se plânge împotriva acestei decizii în fața Curții Supreme, care hotărăsește de către colegii mixți.” 24. Această lege reglementează aderarea generală, organizarea, funcționarea și responsabilitățile HCJ, care este prezidată de Președintele Republicii. Printre sarcinile sale principale, HCJ decide numirea și concedierea judecătorilor în privința instanțelor de primă instanță și a instanțelor de recurs. Legea reglementează, de asemenea, desfășurarea procedurilor disciplinare împotriva judecătorilor. Potrivit legii, ministrul justiției este obligat să inspecteze instanțe de primă instanță și instanțe de recurs. Ministrul depune cereri de proceduri disciplinare care trebuie luate împotriva judecătorilor la Consiliul Înalt de Justiție, care ia o decizie în acest sens. Un recurs împotriva deciziei HCJ poate fi depus la Curtea Supremă în termen de 10 zile de la notificarea acesteia. 25. Secțiunea 19 din Legea HCJ prevede că președintele decide la ora și data reuniunilor sale, care ar trebui să aibă loc cel puțin o dată la două luni. 26. Secțiunea 27 din Legea judiciară prevede că un judecător este suspendat de la muncă atunci când se inițiează o anchetă penală împotriva lui, până când se ia o decizie finală. În cazul în care judecătorul este achitat de acuzațiile prin o decizie finală a instanței, judecătorul are dreptul să își relueze poziția și să beneficieze de remunerare completă din momentul în care a fost suspendat de la locul de muncă. 27. Secțiunea 38 prevede că un judecător are dreptul de a obține gratuit jurnaliile oficiale, periodicele juridice și buletinurile. 28. Capitolul V din Legea Judiciară reglementează responsabilitatea disciplinară a judecătorilor. Secțiunea 40 prevede că judecătorii sunt responsabili pentru încălcarea disciplinei și comisionarea unor acte sau comportamente care le descreditează în mod serios personal și autoritatea justiției. Secțiunea 42, care a enumerat concedierea din muncă ca una dintre măsurile care trebuie luate împotriva unui judecător pentru încălcarea disciplinării, a fost rescinsă de decizia nr.3 a Curții Constituționale din 20 februarie 2006. 29. art. 324-333 reglementează hotărârea litigiilor administrative. art. 324 prevede că o parte poate introduce o acțiune în fața unei instanțe pentru a contesta refuzul organismului administrativ de a adopta un act administrativ. 30. art. 472, în măsura în care este relevant, se citește după cum urmează: „Deciziile Curții de Apel și ale Curții de District pot fi apelate în fața Curții Supreme din următoarele motive: (a) legea nu a fost respectată sau a fost aplicată în mod eronat; (b) au existat încălcări grave ale normelor procedurale (în temeiul articolului 467 din Codul); (c) au existat încălcări procedurale care au afectat adoptarea deciziei. ...” art. 81 – Execuția hotărârilor „1. Hotărârile Curții Constituționale sunt obligatorii. Execuția hotărârilor Curții Constituționale este asigurată de Consiliul de Miniștri în temeiul organismelor de administrație a statului respective. Curtea Constituțională poate atribui un alt organ responsabil pentru executarea hotărârii sale și, după caz, metoda de execuție a acestuia. Persoanele care nu aplică sau nu împiedică executarea hotărârilor Curții Constituționale, atunci când acțiunea lor nu constituie o infracțiune penală, sunt responsabile de o amendă (...) impuse de Președintele Curții Constituționale, ale căror hotărâre este finală și constituie un titlu executiv.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă