CtEDO 14.12.2010 Auto

CASE OF KANTOROVA v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
14.12.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF KANTOROVA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A KÁNTOROVÁ v. SLOVAKIA (Declarația nr. 44286/06) JUDGMENT STRASBOURG 14 decembrie 2010 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kántorová v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Lech Garlicki, președinte, Ján Šikuta, Vincent Anthony de Gaetano, judecători și Fatoș Aracı, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 23 noiembrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (n. 44286/06) împotriva Republicii Slovace depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, dna Margita Kántorová („reclamantul”), la 23 octombrie 2006, Guvernul Republicii Slovace („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. La 7 februarie 2008, președintele Secțiunii a patra a hotărât să anunțe cererea guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost alocată comitetului de trei judecători. FACTE CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1944 și trăiește în Košice. Faptele cazului, astfel cum a fost depuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura privind distribuirea proprietăților matrimoniale Într-o acțiune din 19 iulie 1991 depusă la Curtea de districtă Košice II, reclamantul a solicitat distribuirea proprietății matrimoniale ale ei și ale fostului soț. Curtea de District a organizat o serie de audieri și a obținut dovezi, inclusiv un aviz expert. Curtea regională Košice a abordat de două ori o provocare de prejudecăți împotriva judecătorului Curții de District și o dată cu recursul reclamantului împotriva unei decizii de a plăti un avans pentru costurile unui aviz expert. La 23 ianuarie 2007, Curtea de District a determinat fondurile cazului. Atât reclamantul, cât și acuzatul au recurs. Curtea de District a transmis cazul la Curtea la 9 ianuarie 2008. Curtea de recurs a anulat hotărârea de primă instanță la 8 iulie 2009 și a trimis cazul la Curtea de District pentru o nouă hotărâre. 2. La 10 mai 2006, Curtea Constituțională a constatat că Curtea de district Košice II a încălcat dreptul reclamantului în temeiul articolului 48 § 2 din Constituție la o audiere fără întârziere nejustificată. Reclamantul de conduita ei a contribuit la durata procedurii. Curtea de District a fost responsabilă pentru întârzieri de 6 ani și 8 luni în perioada ulterioară la 15 februarie 1993 care intră sub jurisdicția Curții Constituționale. 10. Curtea Constituțională a acordat 100.000 de coroane slovace (SKK) reclamantului ca o justă satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale. De asemenea, a ordonat Curții de District să evite orice întârziere suplimentară în cadrul procedurii și să ramburseze costurile juridice ale reclamantului. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Admisibilitatea 12. Guvernul a susținut că reclamantul nu mai poate pretinde că este victimă de o încălcare a dreptului ei la o audiere într-un timp rezonabil, deoarece valoarea justă de satisfacție acordată ei a fost adecvată în circumstanțele cazului. În plus, hotărârea Curții Constituționale a avut efecte preventive de la opt luni de la constatarea sa, Curtea de District a pronunțat o hotărâre. În ceea ce privește cursul procedurii în urma hotărârii Curții Constituționale, Guvernul a susținut că reclamantul este obligat să recurgă din nou la Curtea Constituțională în temeiul articolului 127 din Constituție. 13. Reclamantul nu este de acord. 14. Curtea observă că perioada care urmează să fie luată în considerare a început doar la 18 martie 1992, când a intrat în vigoare recunoașterea de către fosta Republica Federală Cehă și Slovacă, la care Slovacia este unul dintre statele succesoare, a dreptului de cerere individuală. Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după data respectivă, trebuie să se țină seama de faptul că, deja în acel moment, procedurile erau în așteptare de aproape opt luni. În consecință, sub jurisdicția temporală a Curții, durata procedurii la momentul hotărârii Curții Constituționale a durat aproape 14 ani și 2 luni la două niveluri de jurisdicție. Curtea de recurs a abordat trei chestiuni procedurale și pentru majoritatea de timp cazul a fost tratat de instanța de primă instanță. 15. Curtea constată, de asemenea, că Curtea Constituțională a acordat reclamantului 100.000 SKK în justă satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale. În ceea ce privește perioada relevantă a procedurii examinate de Curtea Constituțională, această sumă nu poate fi considerată că a acordat reclamantului un recurs adecvat și suficient, având în vedere jurisprudența stabilită de Curte (a se vedea Scordino v. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-213, ECHR 2006-V, și Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, § 69-107, ECHR 2006-V). Având în vedere cele de mai sus, concluzia că reclamantul nu a pierdut statutul de victimă în sensul articolului 34 din Convenție (a se vedea, de exemplu, Bič c. Slovacia , nr. 23865/03, § 37, 4 noiembrie 2008) de încălcare a dreptului ei în temeiul articolului 6 §§ 16 . Curtea remarcă că această parte a cererii nu este, în mod evident, întărită în sensul art. 35 § 3 din Convenție, și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie să fie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 18. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun la punct chestiuni similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 19. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu constată niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea este de acord cu Curtea Constituțională că durata procedurii până la data hotărârii Curții Constituționale a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temp rezonabil”. 20. Curtea remarcă că, după eliberarea hotărârii Curții Constituționale, procedura în fața Curții de District a durat mai mult de patru ani și cinci luni la două niveluri de competență și acestea sunt încă în așteptare. 21. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, lungimea generală a procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „temps rezonabil”. 22. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § II. După ce cererea a fost comunicată Guvernului, reclamantul s-a plâns, de asemenea, că dreptul ei la bucuria pașnică a bunurilor sale a fost încălcat în urma lungii procedurii, care se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 24. Curtea observă că reclamantul nu a formulat această plângere în fața Curții Constituționale, nici nu a solicitat o soluție a presupusei încălcări în fața instanțelor la nivel intern. 25. Rezulta că această parte a cererii este inadmisibilă pentru neextenuarea recourslor interne și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1 și 4 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 26. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 27. Reclamantul nu a specificat cantitatea de daune care îi invită pe Curtea să stabilească cantitatea adecvată a prejudiciilor materiale și morale pe bază echitabilă. 28. Guvernul a solicitat Curtea să nu acorde reclamantului nici o atribuire în ceea ce privește prejudiciile materiale, deoarece ea nu a demonstrat existența unei legături causale dintre presupusa încălcare și prejudiciu material solicitate. În ceea ce privește cererea privind prejudiciile morale, acestea au lăsat chestiunea la discreție a Curții, subliniind că, la nivel intern, trebuie luată în considerare satisfacția echitabilă acordată reclamantului. 29. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi susținut prejudiciu moral. Legea privind subiectul și faptul că reclamantul a obținut un anumit recurs la nivel intern, acordă reclamantului 6,500 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 30. Reclamantul nu a prezentat o cerere pentru costuri și cheltuieli. Dobânzi implicite 31. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 6,500 EUR (sex mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 decembrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Lech Garlicki Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă