A doua secțiune DECIZIE nr. 8553/09 de către Sławomir NIKOÄAJUK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la decembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Ljiljana Mijović, președinte, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 2 februarie 2009, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 19 octombrie 2010, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Sławomir Nikołajuk, este un național polonez născut în 1964 și trăiește în Bielsk Podlaski. Guvernul polonez („alea) Guvernul” a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 13 februarie 2002, reclamantul a fost respins din muncă. Mai devreme el a fost absent din locul de muncă pentru o perioadă mai lungă de timp. La o dată neespecificată la începutul anului 2003, el a inițiat proceduri în fața autorităților administrative competente pentru a-și recunoaște boala ca fiind de caracter profesionist. La 14 mai 2003, inspectorul local pentru sănătate din Bielsk Podlaski (Powiatowy Inspektor Sanitarny) a hotărât că nu există nicio legătură cauzală între boala reclamantului, sarcinile pe care le îndeplinea și condițiile sale generale de muncă. Reclamantul a apelat. La 26 mai 2003, inspectorul regional pentru sănătate din Białystok ( Wojewódzki Inspektor Sanitarny ) a susținut decizia atacată. Reclamantul a apelat. La 27 noiembrie 2003, Curtea Supremă de Administrație din Białystok (ośrodek zamiejscowy ) a anulat decizia din 26 mai 2003. La 12 martie 2004, inspectorul regional pentru sănătate din Białystok, după ce a reexaminat decizia din 14 mai 2003, nu a găsit motive în sprijinul presupusului invaliditate și a susținut din nou decizia. ) a anulat decizia din 12 martie 2004. El a constatat că procedurile privind eliberarea deciziei au fost afectate de deficiențe formale. La 9 august 2006, inspectorul local pentru sănătate din Bielsk Podlaski nu a găsit motive pentru a recunoaște boala reclamantului ca fiind de caracter ocupațional. La 25 septembrie 2006, inspectorul regional pentru sănătate din Białystok a susținut decizia atacată. Reclamantul a recurs. La 6 februarie 2007, Curtea administrativă regională din Białystok a respins recursul reclamantului. Reclamantul a depus un recurs de cassare la Curtea Administrativă Supremă (Naccelny Sād Administracyjny La 11 septembrie 2007, Curtea Administrativă Supremă a anulat hotărârea atacată, precum și decizia din 25 septembrie 2006 și a remis cazul înapoi pentru reexaminare. La 30 noiembrie 2007, Inspectorul Regional pentru Sănătate din Białystok a anulat decizia din 9 august 2006. La 27 decembrie 2007, Inspectorul Local pentru Sănătate a solicitat Centrul Regional pentru Sănătate Ocupațională din Białystok ( Wojewódzki Ośrodek Medycyny Pracy ) pentru a efectua o nouă examinare medicală a reclamantului. La 8 februarie 2008, reclamantul a depus la Inspectorul Local al Sănătății din Bielsk Podlaski o plângere cu privire la lungimea excesivă a procedurii în cazul său. Prin deciziile din 28 februarie și 27 martie 2008, inspectorul local pentru sănătate din Bielsk Podlaski a prelungit în continuare termenul de eliberare a unei decizii până la 1 mai 2008. Apelul reclamantului a fost respins ca bolnav fondat la 8 aprilie 2008 de către inspectorul regional pentru sănătate din Białystok. La 16 aprilie 2008, rezultatele examinării medicale au fost prezentate inspectorului local de sănătate din Bielsk Podlaski. În consecință, termenul de eliberare a unei decizii a fost prelungit până la 1 iunie 2008. La 24 aprilie 2008, reclamantul a depus la Curtea Administrativă Regională o plângere cu privire la inactivitatea inspectorului local de sănătate din Bielsk Podlaski. La 22 iulie 2008, Curtea Administrativă Regională din Białystok a constatat că plângerea reclamantului a fost bine fondată și a ordonat Inspectorului Local pentru Sănătate din Bielsk Podlaski să emită o decizie în termen de 30 de zile. La 15 octombrie 2008, Inspectorul Local pentru Sănătate din Bielsk Podlaski a emis o decizie refuzând recunoașterea bolii reclamantului ca fiind de caracter ocupațional. La 19 ianuarie 2009, inspectorul regional pentru sănătate din Białystok a susținut decizia din 15 octombrie 2008. Reclamantul a apelat. La 21 mai 2009, Curtea administrativă regională din Białystok a anulat hotărârile din 15 octombrie 2008 și 19 ianuarie 2009. La 13 noiembrie 2009, reclamantul a depus o plângere cu privire la inactivitatea inspectorului local de sănătate din Bielsk Podlaski la Inspectorul regional de sănătate din Białystok. La 17 decembrie 2009, acesta a constatat că plângerea a fost bine fondată și a stabilit un nou termen pentru a avea o decizie, anume 31 ianuarie 2010. La 29 ianuarie 2010, inspectorul local pentru sănătate din Bielsk Podlaski a hotărât că nu există motive pentru a recunoaște boala reclamantului ca fiind de caracter profesionist. Reclamantul a apelat. Se pare că procedurile sunt în prezent în așteptare. Legea și practica internă relevantă Legea internă relevantă și căile de recurs disponibile privind inactivitatea din partea Autoritățile administrative sunt descrise în hotărârea Curții în cazul Olędzki și Olędzka c. Polonia (dec.), nr. 13715/03, 4 ianuarie 2008. COMPLAINTA Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. 1 din Convenție care, în măsura în care este relevant, prevede următoarele: art. 6 § 1 „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul de a ... auzi într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Prin scrisoarea din 18 octombrie 2010, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprime – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea încălcării dreptului de acces al reclamantului la instanță, garantat de art. 6 § 1 din convenție, datorită lungii excesive a procedurii administrative în cazul său. Prin urmare, Guvernul este dispus să plătească reclamantului suma PLN 7,200 care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material, precum și costuri și cheltuieli, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la rata egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de decontare plus cele trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera că declarația de mai sus ar putea fi acceptată de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Într-o scrisoare din 17 noiembrie 2010 reclamantul în fond a exprimat opinia că nu poate accepta recursul propus în declarația guvernului și a dorit ca examinarea cazului să continue Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ...; Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 litera (c)). În consecință, aceaceasta ar trebui să fie eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenția. Fatoș Aracı Ljiljana Mijović Președintele Adjunct al Registrului
Application no. 8553/09
by Sławomir NIKOŁAJUK
against Poland
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on
14
December 2010 as a Committee composed of:
Ljiljana Mijović,
President,
Ledi Bianku,
Nebojša Vučinić,
judges,
and Fatoș Aracı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 2 February 2009,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 October 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Sławomir Nikołajuk, is a Polish national who was born in 1964 and lives in Bielsk Podlaski. The Polish Government (“the
Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of
the Ministry of Foreign Affairs.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as
follows.
On 13 February 2002 the applicant was dismissed from work. Earlier he
had been absent from work on sickness leave for a longer period of time.
On an unspecified date at the beginning of 2003 he instituted proceedings before the competent administrative authorities to have his illness recognised as being of an occupational character.
On 14 May 2003 the Local Health Inspector in Bielsk Podlaski
(Powiatowy
Inspektor
Sanitarny)
decided that there was no causal link between the applicant’s sickness, the tasks he had been performing and his general working conditions. The applicant appealed.
On 26 May 2003 the Regional Health Inspector in Białystok (
Wojewódzki Inspektor Sanitarny
) upheld the contested decision. The applicant appealed.
On 27 November 2003 the Supreme Administrative Court in Białystok (
ośrodek zamiejscowy
) quashed the decision of 26 May 2003.
On 12 March 2004 the Regional Health Inspector in Białystok after having re-examined the decision of 14 May 2003 found no grounds in
support of the alleged invalidity and again upheld the decision. The applicant appealed.
On 17 June 2004 the Regional Administrative Court in Białystok (
Wojewódzki Sąd Administracyjny
) quashed the decision of 12 March 2004. It found that the proceedings concerning the issuance of the decision were tainted with formal shortcomings.
On 9 August 2006 the Local Health Inspector in Bielsk Podlaski found no grounds to have the applicant’s illness recognised as being of
an
occupational character. The applicant appealed.
On 25 September 2006 the Regional Health Inspector in Białystok upheld the contested decision. The applicant appealed.
On 6 February 2007 the Regional Administrative Court in Białystok dismissed the applicant’s appeal. The applicant lodged a cassation appeal with the Supreme Administrative Court (
Naczelny Sąd Administracyjny
).
On 11 September 2007 the Supreme Administrative Court quashed the contested judgment as well as the decision of 25 September 2006 and remitted the case back for reconsideration.
On 30 November 2007 the Regional Health Inspector in Białystok quashed the decision of 9 August 2006.
On 27 December 2007 the Local Health Inspector requested the Regional Occupational Health Centre in Białystok (
Wojewódzki Ośrodek Medycyny Pracy
) to carry out a new medical examination of the applicant.
On 8 February 2008 the applicant filed with the Local Health Inspector in Bielsk Podlaski a complaint about the excessive length of the proceedings in his case.
By decisions of 28 February and 27 March 2008 the Local Health Inspector in Bielsk Podlaski further extended the time-limit for the issuance of a decision until 1 May 2008. The applicant’s appeal was dismissed as
ill
‑
founded on 8 April 2008 by the Regional Health Inspector in
Białystok.
On 16 April 2008 the results of the medical examination were submitted to the Local Health Inspector in Bielsk Podlaski. In consequence the time
‑
limit to have a decision issued was extended until 1 June 2008.
On 24 April 2008 the applicant filed with the Regional Administrative Court a complaint about the inactivity of the Local Health Inspector in
Bielsk Podlaski.
On 22 July 2008 the Regional Administrative Court in Białystok found the applicant’s complaint to be well-founded and ordered the Local Health Inspector in Bielsk Podlaski to issue a decision within 30 days.
On 15 October 2008 the Local Health Inspector in Bielsk Podlaski issued a decision refusing to recognise the applicant’s illness as being of
an
occupational character. The applicant appealed.
On 19 January 2009 the Regional Health Inspector in Białystok upheld the decision of 15 October 2008. The applicant appealed.
On 21 May 2009 the Regional Administrative Court in Białystok quashed the decisions of 15 October 2008 and 19 January 2009.
On 13 November 2009 the applicant filed a complaint about the inactivity of the Local Health Inspector in Bielsk Podlaski with the Regional Health Inspector in Białystok.
On 17 December 2009 the latter Inspector found the complaint to
be
well-founded and fixed a new time-limit to have a decision issued, namely 31 January 2010.
On 29 January 2010 the Local Health Inspector in Bielsk Podlaski decided that there were no grounds to have the applicant’s illness recognised as being of an occupational character. The applicant appealed.
It appears that the proceedings are currently still pending.
B.
Relevant domestic law and practice
The relevant domestic law and available remedies concerning inactivity on the part of
administrative authorities are described in the Court’s decision in the case of
Olędzki and Olędzka v. Poland
(dec.), no. 13715/03, 4 January 2008.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings.
The applicant complained about the length of the proceedings. He relied on Article 6 §
1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as
follows:
Article 6 § 1
“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to
a
... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
By letter dated 18 October 2010 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“(...) the Government hereby wish to express – by way of the unilateral declaration – their acknowledgement of the infringement of the applicant’s right of access to
a
court, guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention, due to excessive length of
the administrative proceedings in his case.
Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant the sum of
PLN
7,200 which they consider to be reasonable in the light of the Court’s case
‑
law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary damage as well costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at
a
rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default periods plus the three percentage points.
The Government would suggest that the above declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of
cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.”
In a letter of 17 November 2010 the applicant in substance expressed the view that he could not accept redress proposed in the Government’s declaration and wished that the examination of the case be continued
.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an
application under Article 37
§
1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular
the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.) no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.) no. 28953/03).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Poland, its practice concerning complaints about the violation of
one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,
Frydlender v.
France
[GC], no.
Cocchiarella v.
Italy
[GC], no.
‑
....;
Majewski v.
Poland
, no.
52690/99, 11 October 2005; and
Wende and Kukówka v.
Poland
, no.
56026/00, 10 May 2007).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37
§
1
(c)).
Accordingly, it should be struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37
§
1
(c) of the Convention.
Fatoș Aracı
Ljiljana Mijović
Deputy Registrar
President