CtEDO 16.12.2010 AI

AFFAIRE ELLES ET AUTRES c. SUISSE

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
16.12.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable;Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ELLES ET AUTRES c. SUISSE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE

CAUZA

ELLÈS ȘI ALȚII c. ELVEȚIA

(Cererea nr. 12573/06)

16 decembrie 2010

16/03/2011

Această hotărâre a devenit definitivă conform articolului 44 § 2 din Convenție. Poate suferi corecturi de formă.

În cauza Ellès și alții c. Elveția,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), sedință în cameră compusă din:

Christos Rozakis,

președinte,

Anatoly Kovler,

Elisabeth Steiner,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

Giorgio Malinverni,

George Nicolaou,

judecători,

și Søren Nielsen,

grefier

de secțiune,

După deliberări în camera de consiliu la 25 noiembrie 2010,

Pronunță hotărârea următoare, adoptată la această dată:

1.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 12573/06) îndreptată împotriva Confederației Elvețiene și sesizată de șase cetățeni ai acestui Stat, d-na și d-nul Christiane și Laurent Ellès, d-na și d-nul Zahra și Christian Pittex, precum și d-na și d-nul Olivia și Frédéric Pittex ("reclamantii"), Curții la data de 23 martie 2006 în virtutea articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția").

2.

Reclamantii sunt reprezentați de d-na F. Roux, avocat la Lausanne. Guvernul elveția ("Guvernul") este reprezentat de agentul acestuia, d-nul F. Schürmann al Oficiului Federal al Justiției.

3.

Reclamantii susțin o încălcare a dreptului la procesmegru echitabil conform articolului 6 § 1 din Convenție și a dreptului la viață (art. 2 din Convenție).

4.

La 26 martie 2008, președintele primei secțiuni a hotărât comunicarea Guvernului grievului bazat pe încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție. După cum permite art. 29 § 1 din Convenție, s-a hotărât, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp asupra admisibilității și fondului.

I.

5.

Prin convenție din 20 decembrie 2001, comunele Ormont-Dessous, Ormont-Dessus și Leysin (cantonul Vaud) creaseseîn o instituție școlară regrupând, între altele, clasele primare ale acestor trei comune. art. 6 § 2 al acestei convenții se citește după cum urmează:

"În măsura posibilului, clasele elevilor ciclului inițial și claselor primare vor rămâne în comuna lor respectivă."

6.

La 4 mai 2005, reclamantii fuseseîn informați că copiii lor, N.E., M.P. și C.P., vârstnici la atunci de cinci ani, ar fi școlarizați într-o comună diferită de cea a domiciliului lor.

7.

Prin cale de atac din 17 mai 2005, reclamantii au sesizat departamentul formării și tineretului al cantonului Vaud (după aceasta: departamentul). Ei se plângeau că transportul copiilor lor între comuna domiciliului și cea unde se găsea școala era organizat de o manieră nesatisfăcătoare. În particular, ei susțineau că nicio concesiune nu fusese încheiată între transportator și comuna în cauză, că asigurările necesare nu fuseseîn contractate și că traseu prevăzut era periculos iarna.

8.

Prin decizie din 13 iulie 2005, departamentul respingé cererea lor "sub rezerva că comuna organizeze un transport adecvat [...] pentru anul școlar 2005-2006". La această privință, observă "că se putea admite că transport va fi pus în loc în termenul stabilit și că va răspunde cerințelor de adecvare, securitate și asigurare pe care [reclamantii] au avut ocazia să menționeze". Privind pericolul traseului prevăzut, departamentul constatat că drumul era corect întreținut iarna, deci copiii nu vor fi pericol.

9.

La 12 august 2005, reclamantii au sesizat Tribunalul Federal. În sprijinul cerei lor de drept public, ei susțineau că decizia din 13 iulie 2005 era "arbitrară" și "disproporționată". Ei expuneau că niciun transport adecvat copiilor nu fusese organizat încă și că singura persoană presimțită pentru aceasta renunțase. Ei se plângeau de asemenea de încălcarea dreptului lor de a fi auziți, motivat prin aceea că autoritățile strânseseîn anumite informații fără a-i informa.

10.

La 18 august 2005, comuna rezidență a reclamantilor adresa Tribunalului Federal o copie a unei convenții încheiată 17 august 2005 cu privire la transportul copiilor.

11.

Printr-o scrisoare din 27 septembrie 2005, reclamantii cerseîn să poată prezenta observații suplimentare privind conținutul convenției din 17 august 2005. La 29 septembrie 2005, președintele curții competente a Tribunalului Federal refuze să dea curs acestei cereri. Ei s-au exprimat în acești termeni:

"Condițiile pentru a ordona o schimbare ulterioară de scrisori – care nu are loc în altfel excepțional (art. 93, alineatul 3, legea federală privind organizarea judiciară) – nu sunt reunite în cazul de față. Nu se vede cum răspunsul autorităților ar conține elemente noi și importante pe care reclamantii nu aveau posibilitatea să se determine."

12.

Prin hotărâre din 29 noiembrie 2005, Tribunalul Federal respingé cere de drept public a reclamantilor. Observă că decizia de a obliga copiii reclamantilor să frecventeze altă instituție școlară răspundea imperativelor de gestionare a resurselor financiare și că nu era un act arbitrar. Constatând că o convenție cu privire la transportul copiilor fusese final încheiată și că drumul luat era regulat întreținut iarna, înalta instanță estimé că nimic nu permitea îndoi caracterul adecvat al prestațiilor. Ea a dedus deci că reclamantii nu aveau "mai departe interes juridic protejat nici chiar interes practic de a face tranșa o problemă rezolvată în favoarea lor de autoritatea intimată". Tribunalul Federal adaugă că parțile aveau ocazia să se exprime pe ansamblul elementelor factice și juridice în cauză, deci o doua schimbare observații nu era necesară și nicio încălcare dreptului lui reclamantilor de a fi auziți nu era stabilită în cazul de față.

II.

A.

Constituția Confederației Elvețiene din 18 aprilie 1999

art. 9 – Interzicerea arbitrarului

"Orice persoană are dreptul să fie tratată de organele Statului fără arbitrar și în conformitate cu regulile bunei credințe."

B.

Legea școlară a cantonului Vaud din 12 iunie 1984

art. 6

"1.

Toți părinții domiciliați sau rezidând în canton au dreptul și obligația de a trimite copiii lor în vârsta de obligație școlară într-o școală publică sau privată, sau să le ofere învățământ la domiciliu (...)"

art. 13 (versiune în vigoare la epoca faptelor)

"1.

Sub rezerva articolului 6, copiii frecventează clasele comunei, grupării școlare sau a arondismentului școlar (...) domiciliului sau rezidență a părinților (...)"

C.

Legea federală privind organizarea judiciară din 16 decembrie 1943 (în vigoare la epoca faptelor)

art. 93

"1.

Dacă tribunalul ordine o schimbare de scrisori, comunică cere Tribunalul Federalul autorității care a luat decreto sau decizia atacate, precum și părții adverse și altor interesați eventuali, cărora li se stabilește un termen suficient pentru a răspunde și produce dosarul.

(...) 3.

O schimbare ulterioară a scrisorilor nu are loc decât excepțional."

I.

13.

Reclamantii se plâng sub unghiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura nu a fost echitabilă. Ei susțin că procedura din fața Tribunalului Federal nu a respectat egalitatea armelor. art. 6 § 1 este redactat după cum urmează în pasajele sale relevante:

"Orice persoană are dreptul ca cauza sa fie ascultată echitabil (...) de către tribunal (...) care va decide (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale de natură civilă (...)"

A.

Cu privire la admisibilitate

14.

Guvernul susține că art. 6 din Convenție nu era aplicabil în cazul de față, litigiul nepriving un drept de natură civilă. În particular, expune că dreptul intern pertinent nu conferea niciun drept reclamantilor să exigă ca copiii lor să frecventeze școala comunei domiciliului. Deciziile privind școlarizarea copiilor nu puneau în joc "interese individuale de natură economică sau pecuniară", ci constituiau "măsuri statale bazate pe act suveranitate". Făcând referință la hotărârea dată în cauza Balmer-Schafroth c. Elveția (hotărâre din 26 august 1997, § 40, Culegere hotărâri și decizii 1997-IV), el susține că rezultatul procedurii nu era determinant pentru dreptul la viață pe care reclamantii invocaseseîn altfel.

15.

Reclamantii retorchează că un drept se poate recunoaște de dreptul intern, chiar dacă legea condiționează utilizarea la mai multe condiții și autorizează administrația stabilească anumite. Existența simplă element discreționar în redactarea unei dispoziții legale nu ar exclude de la sine existența un drept. De altfel, reclamantii observă că Tribunalul Federal s-a pronunțat asupra cerei lor. Ei deducând că trebuie admis că dreptul invocă prezintă grad suficient de seriozitate. Privind natura civilă contestație, reclamantii susțin că decizia privind școlarizarea copiilor nu constituia "act suveranitate" și că rezultatul litigului era determinant pentru dreptul la viață copiilor.

16.

Curtea amintește că art. 6 valoarează pentru contestații privind droit pe care se poate pretinde, cel puțin o manieră defensabilă, recunoscut in dreptul intern. Trebuie să fie contestație reală și serioasă; putea privi de asemenea existența drite însuși că amploarea sau modalități exercitării. Rezultatul procedurii trebuie să fie direct determinant pentru drept în cauză, art. 6 § 1 necontentindu-se, pentru a intra joc, legătură tenue nici repercusiuni îndepărtate (Athanassoglou și alții c. Elveția [GC], nr. 27644/95, § 53, CEDO 2000-IV; Balmer-Schafroth și alții c. Elveția, 26 august 1997, § 40, Culegere 1997-IV). Existența simplă element discreționar redactarea dispoziție legală nu exclude cu toate acestea de la sine existența drept (Camps c. Franța (dec.), nr. 42401/98, 23 noiembrie 1999).

17.

În cazul de față, Curtea observă că Tribunalul Federal, sesizat de reclamanti, examinase cere pe fond și pronunțase asupra eventual încălcării dreptului constituțional reclamantilor de a nu fi tratați arbitrar organele Statului, drept garantat la art. 9 Constituției elvețiene. Curtea deduce deci că înalta instanță examinase cererea pe fond și trebuie presupun că Tribunalul Federal pronunțase deci contestație privind drepturile interesaților (mutatis mutandis, Vilho Eskelinen și alții c. Finlanda [GC], nr. 63235/00, §§ 40-41, CEDO 2007-IV).

18.

Curtea observă, după aceasta, că art. 13 legii școlare vaudoise și convenția din 20 decembrie 2001 (vezi §5 mai sus) aplicabile în cazul de față confereau reclamantilor drept că copiii lor fie școlarizați în comuna domiciliului "în măsura posibilului". Tribunalul Federal examinase, de altfel, manieră detaliată condițiile în care copiii vor fi transportați între locul domiciliului și instituția școlară care urma frecventeze înainte concluziona că soluție adoptă autoritățile era satisfăcătoare (vezi §12 mai sus).

19.

Curtea observă în fine că prezenta specie diferă de asemenea cazurilor Balmer-Schafroth și Athanassoglou, precitate, care reclamantii nu putuse obține o decizie tribunal asupra grievurilor. Ea deduce deci procedura din fața Tribunalului Federal constituia contestație reală și serioasă privind drepturile reclamantilor.

20.

Pentru ca art. 6 Convenției găsească aplicare, dreptul trebuie, după aceasta, revistă caracter civil (Voggenreiter c. Germania, nr. 47169/99, § 34, CEDO 2004-I; Gutfreund c. Franța, nr. 45681/99, § 38, CEDO 2003-VII; Le Compte, Van Leuven și De Meyere c. Belgia, 23 iunie 1981, § 47, seria A nr. 43). La această privință, Curtea subliniază că, potrivit jurisprudenței sale, noțiunea "drepturi și obligații natură civilă" nu putea fi interpretată doar referință dreptul intern Statului pârât (Maaouia c. Franța [GC], nr. 39652/98, § 34, CEDO 2000-X; Malige c. Franța, 23 septembrie 1998, § 34, Culegere 1998-VII; Baraona c. Portugalia, 8 iulie 1987, § 42, seria A nr. 122; König c. Germania, 28 iunie 1978, §§ 88-89, seria A nr. 27). O procedură putea, deci, releva art. 6 § 1 Convenției, chiar dacă desfășura înaintea o instanță constituțională (Voggenreiter, citat anterior, § 31; Kraska c. Elveția, 19 aprilie 1993, § 26, seria A nr. 254-B) sau dacă entraînă aplicarea dispoziții administrative (Ringeisen c. Austria, 16 iulie 1971, § 94, seria A nr. 13).

21.

În cazul de față, Curtea observă procedura litigioas a fost introdusă de reclamanti plângi că copiii nu fost școlarizați instituția școlară comunei domiciliului și că condițiile transport nu erau adecvate (vezi §9 mai sus). Tribunalul Federal, de surcroit, specific examinase caracterul adecvat prestații transport și problema siguranță copiilor (vezi §12 mai sus). Reclamantii doar exercitat, împrumutând căile atac interne dispoziție, drepturile parentale, dintre care figură dreptul preocupa bunăstarea copiilor. Faptul autoritățile aveau puterea restrânge drept impunând copiilor reclamantilor frecventarea altei instituții școlare, nu semnifică neapărat, ochii Curții, dispariție orice drept parental materia îndată înainte luată măsuri în cauză (mutatis mutandis W. c. Regatul Unit, 8 iulie 1987, §§ 74–77, seria A nr. 121).

22.

Introducând recurs drept public înaintea Tribunalului Federal, reclamantii au deci folosit unic mijloc dispoziție plângi atingere bunăstarea copiilor din cauza obligație frecventarea alta instituție școlară că comunei domiciliului (mutatis mutandis, Gorraiz Lizarraga și alții c. Spania, nr. 62543/00, §§ 46-47, CEDO 2004-III). Prin urmare, rezultatul procedurii înaintea Tribunalului Federal putea fi considerat aferent drepturi natură civilă reclamantilor.

23.

Aceste elemente sunt suficiente Curții concluziona că art. 6 § 1 Convenției era aplicabil în cazul de față. Ea constată de altfel că grievul nu manifestă rău fondat sensul art. 35 § 3 Convenției nu se ciocnește niciun alt motiv inadmisibilitate. Prin urmare, trebuie declarat admisibil.

B.

Cu privire la fond

24.

Făcând referință la cauza Gorraiz Lizarraga (hotărâre 27 aprilie 2004, nr. 62543/00, § 56, CEDO 2004-III), reclamantii expun că principiul egalității armelor exigă fiecare parte ofere posibilitate rezonabilă prezintă cauza condiții nu o plasează situație net dezavantaj față partea adversă. Ei consideră egalitate armelor implică de altfel în principiu facultate părțile proces cunosc orice piesă observație discuta.

25.

Guvernul retorchează că întrebare rămâia litigios înaintea Tribunalului Federal era aceea știind dacă transportul copiilor reclamantilor fusese organizat o manieră adecvată. Întrebarea fiind rezolvată cursul procedurii înaintea instanță, aceasta nu mai niciun motiv examina. Nu era deci necesar oferi reclamantilor oportunitate prezintă observații despre conținutul convenției încheiată acest scop.

26.

Curtea amintește că garantiile procesului echitabil implică respectarea principiu egalității armelor, adică, în special, drept, pentru părțile proces, cunosc orice piesă observație prezentată judecător discuta (Lobo Machado c. Portugalia, 20 februarie 1996, § 31, Culegere 1996-I).

27.

În mai multe cazuri privind Elveția, Curtea constatat o încălcare art. 6 § 1 motivul reclamantul nu fusese invitat să se exprime observații o autoritate judiciară inferioară, o autoritate administrativă sau partea adversă (Nideröst-Huber c. Elveția, 18 februarie 1997, § 24, Culegere 1997-I; F.R. c. Elveția, nr. 37292/97, § 36, 28 iunie 2001; Ziegler c. Elveția, nr. 33499/96, § 33, 21 februarie 2002; Contardi c. Elveția, nr. 7020/02, § 40, 12 iulie 2005; Spang c. Elveția, nr. 45228/99, § 28, 11 octombrie 2005; Ressegatti c. Elveția, nr. 17671/02, § 30, 13 iulie 2006; Kessler c. Elveția, nr. 10577/04, § 31, 26 iulie 2007).

28.

În cazul de față, Curtea constată că reclamantii au adresat recurs drept public Tribunalului Federal 12 august 2005 (§9 mai sus). Convenția privind transportul copiilor frecventând alta instituție școlară că domiciliu a fost încheiată 17 august 2005 și a fost adusă cunoștinței Tribunalului Federal a doua zi (§10 mai sus), adică după ce reclamantii prezentaseseîn memoriul cerei. Tribunalul Federal s-a după aceasta referit convention în hotărâre 29 noiembrie 2005 (§12 mai sus). Ne-a autoriza reclamantii prezintă observații suplimentare această nouă piesă, deși era determinantă rezultat litigiu, Tribunalul Federal nu deci respectat principu egalității armelor.

29.

Aceste elemente sunt suficiente Curții concluziona că art. 6 § 1 Convenției a fost încălcat în cazul de față.

II.

30.

Reclamantii se plâng în fine încălcarea dreptul la viață, măsura în care condițiile care se desfășura transportul copiilor nu respectă cerințele legale materie siguranță rutieră. Ei expun convention încheiată 17 august 2005 prevede utilizare unui autobuz școlar cu banci laterale lipsite sprijin-capete fără centuri siguranță. Ei susțin că utilizare unui asemenea vehicul este legal interzis face cursă copiilor un pericol mortal. Ei invocă această privință art. 2 Convenției, deci redactat pasajele sale relevante:

"Dreptul oricărei persoane la viață este protejat (...)"

Cu privire la admisibilitate

31.

Curtea amintește că art. 2 Convenției implică obligația pozitivă Statul lua toate măsuri necesare protecția viață persoanelor sub jurisdicție lor. Această obligație valabilă în contextul oricărei activități, publice sau nu, susceptibilă pune joc dreptul la viață (Öneryıldız c. Turcia [GC], nr. 48939/99, § 71, CEDO 2004-XII). Nu trebuie totuși interpretată o manieră impune autorități fardel insoportabil sau excesiv. Orice amenință presupusă viață nu obliga autoritățile, privirile Convenției, lua măsuri concrete pentru preveni realizare. Pentru ca răspunderea Statului fie angajată, trebuie ca autoritățile menționat ait conștiință că unu sau mai mulți indivizi sunt amenințați o manieră reală și imediată viață, și nu ia măsuri care, dintr- punct de vedere rezonabil, putea palliate acest risc (mutatis mutandis, Osman c. Regatul Unit, 28 octombrie 1998, § 116, Culegere 1998-VIII).

32.

În cazul de față, Curtea observă că reclamantii se plâng în esență nerespect regulile legale materie transport copiilor. Curtea observă cu toate acestea că simpla încălcare unor dispoziții nu este de la sine susceptibilă ridica o problemă sub unghiul art. 2 Convenției. Trebuie deci că reclamantii demonstreze, dincolo de orice îndoielnicie rezonabilă (mutatis mutandis, Mathew c. Țările de Jos, nr. 24919/03, § 156, CEDO 2005-IX; Natchova și alții c. Bulgaria [GC], nr. 43577/98 și 43579/98, § 147, CEDO 2005-VII), că absența intervenție autorități face cursă un risc reală și imediată copiilor. Curtea observă că reclamantii sunt tăcuți asupra acestui punct, alegații nu fi suficient susținute. Ținând seama elementele dispoziție, Curtea nu observa nicio aparență încălcării art. 2 Convenției.

33.

Rezultă deci grievul este manifestă rău fondat trebuie respins aplicare art. 35 §§ 3 și 4 Convenției.

III.

34.

Conform art. 41 Convenției,

"Dacă Curtea declară că a existat o încălcare Convenției sau Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern Înaltei Părți contractante nu permite ștergerea decât o manieră imperfectă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții prejudiciate, după caz, o satisfacție echitabilă."

A.

Paguba

35.

Reclamantii cer 5 000 franci elvețieni (CHF), adică 3 770 euro (EUR) per familie la titlu prejudiciu moral suferit din cauza comportament contradictoriu autorități judiciare adresa lor și pericolelor care copiii sunt exponenți.

36.

Guvernul se opune acestei cereri. Făcând referință la hotărârile date Curt în cauzele Ressegatti c. Elveția (nr. 17671/02, hotărâre 13 iulie 2006, § 32) și Contardi c. Elveția (nr. 7020/02, hotărâre 12 iulie 2005, § 62), el estimează că constatarea încălcării art. 6 § 1 Convenției constituie de la sine o satisfacție echitabilă suficientă orice prejudiciu moral pe care reclamantii ar fi putut suferi.

37.

Pronunțând în echitate, Curtea estimează că trebuie acordat 3 000 EUR d-nei și d-nului Christiane și Laurent Ellès în solidar, 3 000 EUR d-nei și d-nului Zahra și Christian Pittex în solidar, precum și 3 000 EUR d-nei și d-nului Olivia și Frédéric Pittex în solidar, la titlu prejudiciu moral suferit din cauza încălcării dreptului acces tribunal, plus orice sumă care putea fi datorată sub formă impozit.

B.

Cheltuieli și costuri

38.

Reclamantii cer de asemenea, note onorariile și facturile cheltuieli judiciare în sprijin, 36 232 CHF, adică 27 312 EUR pentru cheltuielile și costurile suportate înaintea instanțele interne și înaintea Curții.

39.

Guvernul se opune acestei cereri. El susține că cheltuielile procedură angajate înainte 29 septembrie 2005 nu sauriu fi indemnizate fiind dat că nu fost angajate pentru face constata încălcarea art. 6 § 1 Convenției. Cât privește onorariile avocat, el susține activitate defender nu este pusă legătură cu sume facturat, sumele cerute nu find deci stabilite. El concluzionează deci acest montant cheltuielile și costurilor fie ramene la 2 000 CHF, adică 1 508 EUR.

40.

Potrivit jurisprudenței Curții, reclamant nu putea obține rambursarea cheltuielilor și costurilor decât măsura se dovedesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr. 31107/96, § 54, CEDO 2000-XI).

41.

În cazul de față, ținând seama documentele dispoziție și criteriile susmenționat, Curtea estimează rezonabilă suma 3 000 EUR toate cheltuielile confundate și o acordă șase reclamantii în solidar plus orice sumă care putea fi datorată de ei sub formă impozit.

C.

Dobânzi moratorii

42.

Curtea judecă potrivit calcheze rata dobânzilor moratorii pe rata dobânzii facilitate împrumut marginal Băncii Centrale Europene majorată trei puncte procentuale.

1.

Declară

petiția admisibilă cât privește grievul bazat pe art. 6 § 1 Convenției și neadmisibilă pentru rest;

2.

Declară

că a existat o încălcare art. 6 § 1 Convenției;

3.

Declară

a)

că Statul pârât trebuie versa, în trei luni de la data care hotărârea va deveni definitivă conform art. 44 § 2 Convenției, 3 000 EUR (trei mii euro) d-nei și d-nului Christiane și Laurent Ellès în solidar, 3 000 EUR (trei mii euro) d-nei și d-nului Zahra și Christian Pittex în solidar și 3 000 EUR (trei mii euro) d-nei și d-nului Olivia și Frédéric Pittex în solidar, la titlu prejudiciu moral, precum și 3 000 EUR (trei mii euro) șase reclamantii în solidar, pentru cheltuielile și costuri, plus orice sumă care putea fi datorată sub formă impozit, a converti în franci elvețieni la rata aplicabilă la data reglementării;

b)

că de la expirarea respectivul termen și până la versare, acest montant va fi majorat cu o dobândă simplă la o rată egală cu rata facilitații împrumut marginal Băncii Centrale Europene aplicabilă această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale;

4.

Respinge

cererea de satisfacție echitabilă pentru rest.

Întocmit în franceză, apoi comunică în scris la 16 decembrie 2010, în aplicare art. 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-04-26
0,94
AFFAIRE STEULET c. SUISSE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE STEULET c. SUISSE (Requête n o 31351/06) ARRÊT STRASBOURG 26 avril 2011 DÉFINITIF 26/07/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’a
CtEDO 2010-10-28
0,94
AFFAIRE SCHALLER-BOSSERT c. SUISSE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SCHALLER-BOSSERT c. SUISSE (Requête n o 41718/05) ARRÊT STRASBOURG 28 octobre 2010 DÉFINITIF 28/01/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de fo
CtEDO 2005-12-15
0,93
AFFAIRE HURTER c. SUISSE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE HURTER c. SUISSE (Requête n o 53146/99) ARRÊT STRASBOURG 15 décembre 2005 DÉFINITIF 15/03/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
CtEDO 2007-03-15
0,93
AFFAIRE KAISER c. SUISSE
CINQUIÈME SECTION AFFAIRE KAISER c. SUISSE (Requête n o 17073/04) ARRÊT STRASBOURG 15 mars 2007 DÉFINITIF 15/06/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
CtEDO 2013-07-30
0,93
AFFAIRE LOCHER ET AUTRES c. SUISSE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE LOCHER ET AUTRES c. SUISSE (Requête n o 7539/06) ARRÊT STRASBOURG 30 juillet 2013 DÉFINITIF 30/10/2013 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de for
Sursă