Arabadzhiev și Alexiev împotriva Bulgariei

A cincea secțiune CAUZA ARABADZHIEV ȘI ALEXIEV c. BULGARIA (Depunerea nr. 20484/05) HOTĂRÂREA Strasburg 21 decembrie 2010 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Arabadzhiev și Alexiev c. Bulgaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Rait Maruste, președinte, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, după ce s-a deliberat în privat la 30 noiembrie 2010, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 20484/05) împotriva Republicii Bulgaria depusă Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți bulgari, dl Ivan Delev Arabadzhiev și dl Grigor Dimitrov Alexiev („reclamanții”), la 10 mai 2005. Reclamanții au fost reprezentați de dna S. Stefanova și dl Atanasov, avocați care practică în Plovdiv.

Guvernul bulgar („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna M. Dimova, al Ministerului Justiției. La 11 martie 2009, președintele Secțiunii a cincea a hotărât să anunte cererea guvernului. În conformitate cu Protocolul No. 14, cererea a fost alocată unui comitet de trei judecători. FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamanții s-au născut în 1963 și, respectiv, 1964 și trăiesc în Plovdiv. La 3 octombrie 1994 a apărut un conflict între reclamanții și alți indivizi, pe de o parte, și patru polițiști, pe de altă parte, în timp ce acesta din urmă încearcă să aresteze o persoană căutată. Primul reclamant a fost arestat. A doua zi a fost acuzat de hooliganism și obstrucție a autorităților publice și a fost eliberat pe cauțiune.

La 10 octombrie 1994, al doilea reclamant a fost interogat și aceleași acuzații au fost acuzate împotriva lui. Cazul a rămas îndormit până în 2002. În iulie și august 2002 au fost interogați mai mulți martori. În septembrie și noiembrie 2002 și în februarie și martie 2003 investigatorul a reformulat acuzațiile împotriva reclamanților și le-a interogat. La 14 iunie 2003, procurorul public a depus o acuzație împotriva lor. Curtea de district Plovdiv a efectuat două audieri și la 18 Noiembrie 2004 a aprobat un acord de înțelegere între reclamanții și procurorul public și a întrerupt procedura. Reclamanții au fost pedepsiți de trei luni de închisoare.

PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plângea că durata procedurii împotriva lor era incompatibilă cu cererea de „tempă rezonabilă”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În decizia de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” Guvernul nu a formulat comentarii. În sensul articolului 35 § 3 din Convenție, Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată, în sensul articolului 35 § 3 din Convenție.

Curtea constată că perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 3 octombrie 1994 în ceea ce privește primul reclamant și la 10 octombrie 2004 în ceea ce privește cel de-al doilea reclamant (a se vedea punctul 5 de mai sus , de asemenea Maleckov c. Bulgaria , nr. 57830/00 , § 95 , 28 iunie 2007 , și Filipov c. Bulgaria , nr. 40495/04, § 34, 10 iunie 2010). Perioada s-a încheiat la 18 noiembrie 2004 cu privire la ambele solicitante (a se vedea punctul 7 de mai sus). Astfel, a durat mai mult de zece ani și o lună pentru o investigație preliminară și un nivel de competență. 12. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și de următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999-II).

13. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea, printre altele, Yankov și Manchev v. Bulgaria , nr. 27207/04 și 15614/05 , §§ 17-26, 22 octombrie 2009; și Stefanov și Yurukov v. Bulgaria , nr. 25382/04 , § 17, 1 aprilie 2010). Cazul instantaneu nu a fost complex și nu pare a fi nici o întârziere semnificativă atribuibilă reclamanților. Principalul motiv pentru care acuzațiile împotriva acestora nu au fost determinate pentru atât de mult timp a fost faptul că, între octombrie 1994 și iulie 2002, cazul a rămas inactiv (a se vedea punctele 5 și 6). Guvernul nu a furnizat nici o explicație pentru această diferență.

14. Având în vedere considerentele de mai sus și jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că lungimea procedurii împotriva reclamanților a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” 15. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1 din Convenție. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 13 A CONVENȚIEII 16. Reclamanții se plângeau în continuare de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii împotriva acestora, care se bazează pe art. 13 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” 17. Guvernul nu a formulat comentarii.

18. Curtea constată că această plângere este legată de cea examinată mai sus și, prin urmare, trebuie să fie declarată admisibilă. 19. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței prevăzute la art. 6 § 1 pentru a auzi un caz într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia) [GC], nr. 30210/96, § 156, ECHR 2000-XI). Referindu-se la raționamentul său în alte cazuri împotriva Bulgariei, în care a constatat că, în timp material și în condiții similare, legislația bulgară nu prevedea un remediu eficace (a se vedea, de exemplu, Sidjimov v. Bulgaria , nr. 55057/00, § 40-43, 27 ianuarie 2005 și Yankov și Manchev v. Bulgaria , citat mai sus, §§ 32-34), Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în acest caz.

20. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 13 din Convenție. III. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Rănile pecuniare suportate ca urmare a lungii necorespunzătoare a procedurii împotriva acestora, care au solicitat în continuare 6,000 EUR pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a lipsei de remedii eficace împotriva lungii excesive a procedurii. prejudiciu material ca urmare a lungii excesive a procedurii împotriva acestora și a lipsei de remedii eficace în acest sens.

Luând în considerare circumstanțele specifice și premiile efectuate în cazuri similare, și hotărând pe bază echitabilă, conform articolului 41, Curtea aprobă fiecare dintre solicitanți 2,500 EUR, plus orice impozit care poate fi imputabil. Costuri și cheltuieli 25. Reclamanții au solicitat, de asemenea, 3.150 EUR în taxele avocatului pentru acțiunea dinaintea Curții și 155 EUR pentru alte costuri, printre care traducerea observațiilor, a posturilor și a materialelor de birou. În sprijinul acestei cereri, reclamanții au prezentat un acord cu avocații lor și un interval de patruzeci de ore, cu o rată de 70 EUR pe oră. Reclamanții au solicitat ca suma acordată pentru costurile și cheltuielile din cadrul acestui șef să fie plătită direct avocaților lor, dna S. Stefanova și dl Atanasov.

26. Guvernul a contestat aceste afirmații ca fiind excesive. 27. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere documentele în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei de 500 EUR, care acoperă costurile și cheltuielile sub toate șefurile. Această sumă trebuie plătită în contul bancar al reprezentanților legali ai reclamanților, dna Stefanova și dl A. Atanasov. Dobânzile implicite 28. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din cauza lungii excesive a procedurii penale împotriva reclamanților; deține că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție, din cauza lipsei de remedii eficace în ceea ce privește durata procedurii; deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din convenție, următoarele sume care urmează să fie convertite în levii bulgare la rata aplicabilă la data decontare: (i) dl Arabadzhiev, 2.500 EUR (2 mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) către dl Alexiev, 2.500 EUR (2 mii cinci sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) în comun pentru ambele solicitante, 500 EUR (cincă sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie plătit în contul bancar al reprezentanților lor juridici, dna Stefanova și dl A. Atanasov; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale;

respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 decembrie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Stephen Phillips Rait Maruste Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF ARABADZHIEV AND ALEXIEV v. BULGARIA (Application no. 20484/05) JUDGMENT STRASBOURG 21 December 2010 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Arabadzhiev and Alexiev v. Bulgaria, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Rait Maruste, President, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 30 November 2010, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

4. The applicants were born in 1963 and 1964 respectively and live in Plovdiv.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

8. The applicants complained that the length of the proceedings against them had been incompatible with the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 13 OF THE CONVENTION

16. The applicants further complained of the lack of an effective remedy in respect the excessive length of the proceedings against them. They relied on Article 13 of the Convention, which reads as follows: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

21. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Declares the application admissible; 2. Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention on account of the excessive length of the criminal proceedings against the applicants; 3. Holds that there has been a violation of Article 13 of the Convention, on account of the lack of effective remedies in respect of the length of the proceedings; 4. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, the following amounts, to be converted into Bulgarian levs at the rate applicable at the date of settlement: (i) to Mr Arabadzhiev, EUR 2,500 (two thousand five hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non ‑ pecuniary damage; (ii) to Mr Alexiev, EUR 2,500 (two thousand five hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non ‑ pecuniary damage; (iii) jointly to both applicants, EUR 500 (five hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of costs and expenses, to be paid into the bank account of their legal representatives, Ms S. Stefanova and Mr A. Atanasov;

(b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 21 December 2010, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Stephen Phillips Rait Maruste Deputy Registrar President