Anayo împotriva Germaniei

Reclamantul s-a născut în 1967 și a trăit în Achern, Germania, înainte de a se muta în Spania în 2008. Reclamantul, care s-a născut în Nigeria, a intrat în Germania în 2003 și a solicitat azil. Cererea sa de azil a fost respinsă, o decizie care a devenit finală în februarie 2006. Începând din iunie 2003, reclamantul a avut o relație cu dna B. care a fost căsătorit cu dl B.; soții au trei copii născuți în 1996, 1998 și 2000. Deși ea a considerat inițial un divorț, dna B., care nu a trăit niciodată cu reclamantul, a părăsit reclamantul în august 2005 și a locuit cu soțul ei, dl B. și copiii din nou. 10. În decembrie 2005 dna B. a dat naștere la gemeni. În conformitate cu art. 1592 nr. 1 din Codul Civil (a se vedea punctul 28 de mai jos), dl B. este tatăl lor legal.

Dl și dna B. au refuzat în mod repetat cererile făcute de solicitant, atât înainte, cât și după nașterea gemenilor, pentru a fi permisă contactul cu gemenii. 11. La 27 septembrie 2006, Curtea de district Baden-Baden, după ce a auzit reclamantul și dl și dna B. în trei audieri, a acordat reclamantului contact cu gemenii o dată pe lună timp de o oră, inițial în prezența unei a trei persoane și a dnei sau a doamnei B. dacă doresc să fie prezent. 12. Curtea de district a constatat că reclamantul are dreptul de a accesa în temeiul articolului 1685 § 2 din Codul Civil (a se vedea punctul 27 de mai jos), deoarece el era o persoană cu care copiii avea legături strânse. Faptul că el nu a suportat încă nici o responsabilitate pentru copii nu a împiedicat acest drept, deoarece reclamantul nu a avut posibilitatea de a lua o astfel de responsabilitate deoarece gemenii s-au născut în decembrie 2005. Prin urmare, drepturile sale de acces nu au putut fi negate.

13. Tribunalul de district a mai considerat că contactul dintre solicitant și gemeni este în interesul cel mai bun al copiilor. Acesta este de acord cu constatările expertului psihologic pe care l-a consultat, care, după ce l-a auzit pe dl și doamna B. și reclamantul, a concluzionat că contactul cu reclamantul este benefic pentru bunăstarea copiilor. În special având în vedere originile lor africa-germane, o relație cu reclamantul, tatăl lor natural, ar fi esențial pentru a-și cunoaște rădăcinile, pentru a-și construi identitatea, pentru a înțelege de ce au fost diferite și pentru a-și dezvolta stima de sine normală.

De asemenea, Curtea de District a constatat că drepturile de acces ale reclamantului nu ar putea fi întârziate în continuare, deoarece acestea au fost contestate din ce în ce mai mult de domnul și doamna B. Accesul reclamantului la gemeni nu ar afecta în mod negativ alți trei copii ai domnului și al doamnei B. deoarece, după cum a argumentat psihologul convingător, abordarea sinceră a realităților ar fi în interesul cel mai bun al tuturor în cauză. 14. În urma hotărârii sale, Curtea de District a luat în considerare faptul că atunci când dna B. și reclamanta s-au despărțit în august 2005, reclamantul a convenit că gemenii pot rămâne în familia B., dar a declarat că „vroia să aibă o șansă în procedura de azil”.

El a cerut ulterior să primească acces la gemeni după nașterea lor, ceea ce dl și doamna B. au refuzat. El a susținut că dacă el nu stă în Germania, ar fi imposibil în practică să aibă orice contact cu copiii săi și să construiască o relație cu ei. În depunerea dlui și doamnei B., reclamantul a dorit acces la copiii săi numai pentru a obține un permis de ședere în Germania. Expertul psihologic, din partea ei, a declarat că a apărut că dl și doamna B. interpretau acum relația reclamantului cu dna B. – în mod nedrept și în conformitate cu prejudecățile comune – ca o simplă încercare de a obține un permis de ședere, pentru a-l învinovăți pentru situația lor dificilă. 15. La 12 decembrie 2006, Curtea de Apel Karlsruhe a permis un recurs depus de dl și dna B., a anulat decizia Curții de District și a respins cererea reclamantului de acces la gemeni.

16. Curtea de Apel a constatat că reclamantul nu a avut dreptul la acces la copii în temeiul articolului 1684 din Codul Civil (a se vedea punctul 26 de mai jos), deoarece dispoziția se referă numai la dreptul tatălui juridic (în opinia tatălui biologic), care în acest caz este dl B. (art. 1592 nr. 1 din Codul Civil, a se vedea punctul 28 de mai jos). Deoarece copiii locuiau cu tatăl lor juridic, reclamantul nu a avut dreptul de a recunoaște paternitatea (art. 1594 § 2 din Codul civil, a se vedea punctul 29 mai jos) nici nu a putut contesta paternitatea dlui B. (art. 1600 § 2 din Codul civil, a se vedea punctul 30 mai jos). 17. Curtea de apel a constatat în continuare că reclamantul nu a avut dreptul de a avea acces în temeiul articolului 1685 din Codul civil.

Fiind tatăl biologic al gemenilor, el a fost, în principiu, considerat o persoană cu care copiii aveau legături strânse (regain Bezugsperson) în sensul acestei dispoziții. Cu toate acestea, el nu a îndeplinit cerința rămasă a articolului 1685 din Codul Civil, deoarece el nu a suportat nici o responsabilitate pentru copiii în trecut și, prin urmare, nu are nicio relație socială și familiară cu ei. 18. Întrucât reclamantul nu are dreptul de a cere acces, este irelevant dacă contactul dintre el și gemeni este în interesul superior al copiilor. 19. Dreptul fundamental de a respecta viața familiei și drepturile parentale ale unei persoane în temeiul articolului 6 din Legea de bază (a se vedea punctul 24 de mai jos) și art. 8 din Convenție nu au solicitat o interpretare diferită a dispozițiilor Codului Civil.

În ceea ce privește art. 6 din Legea de bază, Curtea de Apel a constatat că reclamantul, fiind tatăl biologic, dar nu tatăl juridic al gemenilor, nu a fost un „parent” în sensul alineatului (2) din această dispoziție, în special deoarece coexistația a doi tați nu a fost în concordanță cu noțiunea de responsabilitate parentală. În plus, art. 6 § 1 din Legea de bază a protejat accesul tatălui biologic la copilul său numai în cazul în care o relație socială și familiară dintre ei existase deja în trecut; aceasta nu a protejat dorința de a consolida o relație cu copilul în viitor. Motivele pentru care nu exista nicio relație între tatăl biologic și copilul erau irelevante. 20. Curtea de Apel a remarcat că refuzul de a acorda reclamantului acces la copii ar însemna că el nu va fi în măsură să construiască o relație cu ei și va fi expulzată în Nigeria.

Prin urmare, copiii, probabil, nu ar putea niciodată să-și cunoască tatăl biologic. Cu toate acestea, pentru că gemenii trăiau într-o familie împreună cu tatăl lor juridic care a asumat de fapt rolul tatălui. A fost evaluarea legislatorului, exprimată în art. 1600 § 2 din Codul Civil, că relația existentă dintre tatăl legal și copil a avut prioritate asupra relației dintre tatăl biologic și copil. 21. În ceea ce privește art. 8 din Convenție, Curtea de Apel a remarcat că nu a existat niciodată o legătură familială între solicitant și gemeni. De asemenea, a distins cazul în cauză cu cazul Görgülü c. Germania (nr. 74969/01, 26 februarie 2004), întrucât reclamantul în acest caz a fost, de asemenea, tatăl legal al copilului său și a obținut dreptul la custodie.

22. La 29 martie 2007, fără a da motive, Curtea Constituțională Federală a refuzat să ia în considerare plângerea constituțională a reclamantului, în care a susținut că refuzul de a-i acorda accesul la gemeni și-a încălcat dreptul de a respecta viața sa de familie (fișierul nr. 1 BvR 183/07). 23. La 15 mai 2007, Curtea Administrativă de Freiburg a respins cererea reclamantului de a suspenda expulzarea sa până când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis cererea sa. Acțiunea principală în fața Curții administrative de Freiburg, în care reclamantul a solicitat din nou un permis de ședere, se pare că este încă în așteptare. Reclamantul s-a mutat în Spania în 2008. 24. art. 6 din Legea de bază, în măsura în care este cazul, prevede: (1) Căsnicia și familia se bucură de protecția specială a statului.

(2) Atenția și educarea copiilor este dreptul natural al părinților și o datorie care le revine în primul rând. Statul se ocupă de ei în îndeplinirea acestei datorii. 25. custodia parentală include dreptul de a determina accesul la copil (art. 1632 § 2 din Codul Civil). 26. În conformitate cu art. 1684 § 1 din Codul Civil, un copil are dreptul de acces la fiecare părinte, iar fiecare părinte, la rândul său, are dreptul și datoria de a avea contact cu copilul. Instanța de familie poate determina domeniul de aplicare al dreptului de acces și prevede norme mai specifice pentru exercitarea acestuia, de asemenea în ceea ce privește părțile terțe (art. 1684 § 3). Acestea pot limita sau suspenda acest drept dacă o astfel de măsură este necesară pentru bunăstarea copilului.

O decizie de restricționare sau suspendare a acestui drept pentru o perioadă lungă sau permanentă nu poate fi luată decât dacă bunăstarea copilului ar fi în pericol. Curtea de familie poate ordona ca dreptul de acces să fie exercitat în prezența unei terțe părți, cum ar fi un Oficiu de Tineret sau o asociație (art. 1684 § 4). 27. art. 1685 § 2 din Codul Civil, în versiunea sa aplicabilă la momentul respectiv, prevede ca persoanele cu care copilul are legături strânse (revenge Bezugspersonen) să aibă dreptul de a avea acces la copil dacă acest lucru servește interesul cel mai bun al copilului și dacă acestea au responsabilitatea reală pentru copil sau au făcut-o în trecut (relație socială și familiară).

Se presupune, ca o regulă, că o persoană care a locuit cu copilul în comunitatea internă pentru o perioadă lungă de timp a suportat o astfel de responsabilitate reală. art. 1684 §§ 3 și 4 se aplică mutatis mutandis. 28. În conformitate cu art. 1592 din Codul Civil, tatăl copilului este fie omul care la data nașterii copilului a fost căsătorit cu mama copilului (nu. 1), sau omul care a recunoscut paternitatea (n. 2) sau al cărui paternitate este înființată în mod judiciar în temeiul articolului 1600d din Codul Civil (n. 3). 29. Un recunoaștere a paternității nu este valabil atâta timp cât există paternitatea unui alt om (art. 1594 § 2 din Codul Civil). 30. Paternitatea poate fi contestată.

În conformitate cu art. 1600 § 1 din Codul Civil, dreptul de a provoca paternitatea este al omului al cărui paternitate există în temeiul articolului 1592 nr. 1 și 2, al mamei și al copilului, precum și al omului care face o declarație legală de a avea relații sexuale cu mama copilului în timpul perioadei de concepție. Cu toate acestea, în temeiul § 2 din art. 1600, acest om are dreptul de a contesta paternitatea omului care este tatăl legal al copilului în temeiul articolului 1592 nr. 1 sau 2 numai dacă este tatăl biologic al copilului și dacă nu există relații sociale și familiale între tatăl juridic și copilul. 31. Dacă nu există paternitate în temeiul articolului 1592 nr. 1 sau 2 din Codul Civil, aceasta trebuie stabilită de instanța de familie (art. 1600d § 1 din Codul Civil).

32. Cercetările efectuate de Curte în legătură cu 23 de state membre ale Consiliului Europei arată că nu există o abordare uniformă în statele membre ale Consiliului Europei cu privire la întrebarea dacă, și dacă este așa, în ce circumstanțe, un tată biologic (care nu este doar un donator de spermă) are dreptul de a contacta cu copilul său în cazul în care un alt tată există în lege. 33. Într-un număr considerabil de state (în special Bosnia și Herțegovina, Estonia, Franța, Irlanda, Portugalia, Rusia, Slovenia, Spania, Regatul Unit și Ucraina), în cazul în care un copil se naște la o femeie care locuiește cu soțul ei, un tată biologic poate asigura drepturile de contact prin provocarea, în primul rând, a presunției de paternitate în vigoare, în parte într-un termen fix.

În aceste state, ca și în toate țările examinate, există o presupunere în lege în ceea ce privește faptul că un copil născut dintr-o femeie căsătorită în timpul duratei căsătoriei este presupus, de asemenea, că este copilul soțului ei. După ce a fost recunoscut ca tatăl (legal) al copilului în cauză, tatăl biologic are atunci dreptul de a contacta cu copilul său ca orice alt părinte neprihănit, sub rezerva interesului superior al copilului. 34. Potrivit unui raport de experți elaborat în martie 2010 de Institutul german pentru servicii umane pentru tineret și dreptul familial (Deutsches Institut für Jugendhilfe und Familienrecht e.V., o asociere înregistrată și o organizație neguvernamentală), care a fost prezentată de guvern, același lucru se aplică în Grecia.

Cu toate acestea, acest raport interpretează în mod diferit dispozițiile aplicabile în Franța și Spania. Cercetările efectuate de reclamant confirmă cercetările Curții, în special în ceea ce privește situația juridică din Franța și Spania. Reclamantul susține că un tată biologic poate, de asemenea, contesta paternitatea tatălui juridic în circumstanțe similare cu cele din prezenta cerere în mai multe țări, printre altele, în Norvegia. 35. Într-un număr considerabil de state membre ale Consiliului Europei, potrivit cercetării Curții, tatăl biologic al unui copil nu ar putea contesta, din contră, această presupunere de paternitate în circumstanțe similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea, în special, Azerbaidjan, Belgia, Croația, Finlanda, Ungaria, Italia, Letonia, Luxemburg, Monaco, Țările de Jos, Polonia, Slovacia și Elveția).

Tații biologici din aceste țări lipsesc să pună măsuri pentru a contesta această presupunere fie în orice circumstanță, fie cel puțin în cazurile în care mama locuiește încă cu soțul ei (a se vedea în acest moment legea în vigoare în Belgia și Luxemburg). 36. Potrivit raportului de experți elaborat de Institutul german pentru servicii umane pentru tineret și dreptul familial prezentat de Guvern, același lucru se aplică în Austria, Republica Cehă, Danemarca, Liechtenstein, Suedia și Turcia. Reclamantul interpretează în mod diferit dispozițiile aplicabile în Italia și Elveția; raportul prezentat de Guvern, totuși, confirmă concluziile Curții în ceea ce privește situația juridică în aceste țări.

37. În aceste state membre, este, prin urmare, doar deschis tatălui biologic să solicite contactul ca terță parte, nu ca părinte. Cu toate acestea, în unele dintre aceste state (Azerbaidjan, Croația, Finlanda, Ungaria, Italia, Luxemburg și Polonia) tatăl biologic nu are dreptul de a solicita contact ca terță, fie deoarece legea oferă un drept de contact numai părinților juridici și (în parte) la alte rude. 38. Potrivit raportului de experți al Institutului german pentru servicii umane pentru tineret și dreptul familiei prezentat de Guvern, tatăl biologic nu ar avea, de asemenea, posibilitatea de a solicita contact în Liechtenstein și în Republica Cehă.

39. În celelalte state membre examinate de Curte, în care presupunerea de paternitate nu poate fi contestată de un tată biologic (Belgia, Letonia, Monaco, Țările de Jos, Slovacia și Elveția), diferite condiții preliminare se aplică pentru ca tatăl respectiv să fie contactat dacă acest contact este în interesul copilului. În conformitate cu art. 375 bis din Codul Civil Belgian, trebuie să existe „proba unei cravate de afecțiune specială cu copilul”; în conformitate cu art. 181 § 3 din Codul Civil Leton, tatăl trebuie să trăiască împreună cu copilul de mult timp în aceeași gospodărie. În Monaco, un al treilea om poate fi contactat de către un judecător în cazul în care acest lucru ar fi în interesul cel mai bun al copilului, fără a fi obligat să fie îndeplinite condițiile prealabile suplimentare (în conformitate cu art. 300 din Codul Civil Monegasc).

În Țările de Jos, persoanele terțe (inclusiv doar donatorii de spermă) pot fi acordate contacte în temeiul articolelor 1:377f și 1:377a § 3 din Codul Civil al Țărilor de Jos dacă au o relație personală strânsă cu copilul, cu excepția cazului în care contactele sunt contrare interesului superior al copilului. În conformitate cu secțiunea 25 § 5 din Legea privind familia slovacă, tatăl biologic poate avea acces dacă este considerat o „persoană apropiată” copilului (în conformitate cu raportul de experți prezentat de Guvern, se aplică o dispoziție similară în Suedia) și în conformitate cu art. 274a din Codul Civil al Elvețian, el are dreptul de a contacta în circumstanțe excepționale (în conformitate cu raportul de experți prezentat de Guvern, aceeași condiție se aplică în Turcia).

40. Potrivit raportului prezentat de Guvern, secțiunea 20 din Legea daneză privind responsabilitatea parentală prevede că accesul poate fi acordat doar rudelor apropiate care au legături personale strânse cu copilul în cauză dacă părinții nu au sau nu au nici un contact cu copilul. Acest raport menționează în continuare că, în temeiul articolului 148 § 3 din Codul Civil austriac, un tată biologic poate avea acces la copil dacă bunăstarea copilului este în pericol altfel.

7. The applicant was born in 1967 and lived in Achern, Germany, before moving to Spain in 2008. 8. The applicant, who was born in Nigeria, entered Germany in 2003 and applied for asylum. His asylum request was dismissed, a decision which became final in February 2006. 9. Starting in June 2003 the applicant had a relationship with Mrs B. who was married to Mr B.; the spouses have three children born in 1996, 1998 and 2000. Although she initially considered a divorce, Mrs B., who never lived with the applicant, left the applicant in August 2005 and lived with her husband, Mr B., and the children again. 10. In December 2005 Mrs B. gave birth to twins. The applicant is the biological father of the twins.

Mr and Mrs B. are bringing up the twins together. According to Article 1592 no. 1 of the Civil Code (see paragraph 28 below), Mr B. is their legal father. Mr and Mrs B. repeatedly refused requests made by the applicant, both before and after the twins’ birth, to be allowed contact with the twins. 11. On 27 September 2006 the Baden-Baden District Court, having heard the applicant and Mr and Mrs B. in three hearings, granted the applicant contact with the twins once per month for one hour, initially in the presence of a third person and of either Mr or Mrs B. if they wished to be present. 12. The District Court found that the applicant was entitled to access under Article 1685 § 2 of the Civil Code (see paragraph 27 below) as he was a person with whom the children had close ties.

The fact that he had not yet borne any responsibility for the children did not hinder that entitlement, as the applicant had had no possibility to take such responsibility since the twins had been born in December 2005. Hence his access rights could not be denied. 13. The District Court further considered that contact between the applicant and the twins was in the children’s best interest. It agreed with the findings of the psychological expert it had consulted, who, having heard Mr and Mrs B. and the applicant, had concluded that contact with the applicant was beneficial for the children’s welfare. Particularly in view of their African-German origins, a relationship with the applicant, their natural father, would be essential for them to get to know their roots, to build up their identity, to understand why they were different and to develop normal self-esteem.

The District Court also found that the applicant’s access rights could not be delayed any further as they were being increasingly contested by Mr and Mrs B. The applicant’s access to the twins would not adversely affect Mr and Mrs B.’s other three children because, as the psychologist had convincingly argued, dealing frankly with the realities would be in the best interest of all concerned. 14. In coming to its decision, the District Court took into consideration that when Mrs B. and the applicant had separated in August 2005, the applicant had agreed that the twins could stay with the B. family but had stated that “he wanted to have a chance in the asylum proceedings”. He had subsequently asked to be granted access to the twins after their birth, which Mr and Mrs B. had refused.

He had argued that if he did not stay in Germany, it would be impossible in practice for him to have any contact with his children and build up a relationship with them. In Mr and Mrs B.’s submission, the applicant wanted access to his children only in order to obtain a residence permit in Germany. The psychological expert, for her part, stated that it appeared that Mr and Mrs B. were now interpreting the applicant’s relationship with Mrs B. – wrongly and in accordance with common prejudices – as a mere attempt to obtain a residence permit, in order to blame him for their own difficult situation. 15. On 12 December 2006 the Karlsruhe Court of Appeal allowed an appeal lodged by Mr and Mrs B., quashed the decision of the District Court and dismissed the applicant’s request for access to the twins.

16. The Court of Appeal found that the applicant was not entitled to access to the children under Article 1684 of the Civil Code (see paragraph 26 below) because the provision only referred to the entitlement of the legal father (as opposed to the biological father), who in the present case was Mr B. (Article 1592 no. 1 of the Civil Code, see paragraph 28 below). As the children were living with their legal father, the applicant was also not entitled to acknowledge paternity (Article 1594 § 2 of the Civil Code, see paragraph 29 below) nor could he contest Mr B.’s paternity (Article 1600 § 2 of the Civil Code, see paragraph 30 below). 17. The Court of Appeal further found that the applicant was not entitled to access under Article 1685 of the Civil Code.

Being the biological father of the twins, he was, in principle, considered a person with whom the children had close ties (enge Bezugsperson) within the meaning of that provision. He nevertheless had not fulfilled the remaining requirements of Article 1685 of the Civil Code, as he had not borne any responsibility for the children in the past and thus had no social and family relationship with them. 18. As the applicant was therefore not entitled to claim access, it was irrelevant whether contact between him and the twins was in the children’s best interests. 19. The fundamental right to respect for one’s family life and one’s parental rights under Article 6 of the Basic Law (see paragraph 24 below) and Article 8 of the Convention did not require a different interpretation of the provisions of the Civil Code.

With regard to Article 6 of the Basic Law, the Court of Appeal found that the applicant, being the biological, but not the legal father of the twins, was not a “parent” within the meaning of paragraph 2 of that provision, in particular because the coexistence of two fathers was not consistent with the notion of parental responsibility. Moreover, Article 6 § 1 of the Basic Law protected the access of the biological father to his child only where a social and family relationship between them had already existed in the past; it did not protect the wish to build up a relationship with the child in the future. The reasons why there was no relationship between the biological father and the child were irrelevant.

20. The Court of Appeal noted that the refusal to grant the applicant access to the children would mean that he would be unable to build up a relationship with them and would be expelled to Nigeria. Therefore, the children would most probably never be able to get to know their biological father. However, that was because the twins lived in a family together with their legal father who was actually assuming the father’s role. It was the legislator’s evaluation, expressed in Article 1600 § 2 of the Civil Code, that the existing relationship between legal father and child took precedence over the relationship between biological father and child. 21. With regard to Article 8 of the Convention, the Court of Appeal observed that there had never been a family bond between the applicant and the twins.

It also distinguished the present case from the case of Görgülü v. Germany (no. 74969/01, 26 February 2004) inasmuch as the applicant in that case had also been the legal father of his child and had obtained the right to custody. 22. On 29 March 2007, without giving reasons, the Federal Constitutional Court declined to consider the applicant’s constitutional complaint, in which he had claimed that the refusal to grant him access to the twins had violated his right to respect for his family life (file no. 1 BvR 183/07). 23. On 15 May 2007 the Freiburg Administrative Court dismissed the applicant’s request for an interim order suspending his expulsion until the European Court of Human Rights had decided upon his application.

The applicant did not appeal against that decision. The main proceedings before the Freiburg Administrative Court, in which the applicant again applied for a residence permit, are apparently still pending. The applicant moved to Spain in 2008. 24. Article 6 of the Basic Law, in so far as relevant, provides: (1) Marriage and the family shall enjoy the special protection of the state. (2) The care and upbringing of children is the natural right of parents and a duty primarily incumbent upon them. The state shall watch over them in the performance of this duty. 25. Parental custody includes the right to determine access to the child (Article 1632 § 2 of the Civil Code). 26. According to Article 1684 § 1 of the Civil Code, a child has a right of access to each parent, and each parent in turn has the right and the duty to have contact with the child.

The family courts can determine the scope of the right of access and prescribe more specific rules for its exercise, also with regard to third parties (Article 1684 § 3). They may restrict or suspend that right if such a measure is necessary for the child’s welfare. A decision restricting or suspending that right for a lengthy period or permanently may only be taken if the child’s well-being would otherwise be endangered. The family courts may order that the right of access be exercised in the presence of a third party, such as a Youth Office or an association (Article 1684 § 4). 27. Article 1685 § 2 of the Civil Code, in its version applicable at the relevant time, provides for persons with whom the child has close ties (enge Bezugspersonen) to have a right of access to the child if this serves the child’s best interest and if they are bearing actual responsibility for the child or have done so in the past (social and family relationship).

It is to be assumed, as a rule, that a person who lived with the child in domestic community for a lengthy period of time has borne such actual responsibility. Article 1684 §§ 3 and 4 apply mutatis mutandis. 28. According to Article 1592 of the Civil Code, a child’s father is either the man who at the date of the child’s birth was married to the child’s mother (no. 1), or the man who acknowledged paternity (no. 2) or whose paternity is judicially established under Article 1600d of the Civil Code (no. 3). 29. An acknowledgement of paternity is not valid as long as the paternity of another man exists (Article 1594 § 2 of the Civil Code). 30. Paternity may be challenged. Under Article 1600 § 1 of the Civil Code, entitlement to challenge paternity lies with the man whose paternity exists under Article 1592 nos.

1 and 2, with the mother and with the child, and also with the man who makes a statutory declaration that he had sexual intercourse with the child’s mother during the period of conception. However, pursuant to § 2 of Article 1600, this last man has a right to challenge the paternity of the man who is the child’s legal father under Article 1592 nos. 1 or 2 only if he is the child’s biological father and if there is no social and family relationship between the legal father and the child. 31. If there is no paternity under Article 1592 nos. 1 or 2 of the Civil Code, it is to be established by the family court (Article 1600d § 1 of the Civil Code).

32. Research undertaken by the Court in relation to 23 Council of Europe Member States shows that there is no uniform approach in the Member States of the Council of Europe to the question whether, and if so, under what circumstances, a biological father (who is not only a sperm donor) has a right to contact with his child where a different father exists in law. 33. In a considerable number of States (comprising, in particular, Bosnia and Herzegovina, Estonia, France, Ireland, Portugal, Russia, Slovenia, Spain, the United Kingdom and Ukraine), where a child is born to a woman who is living with her husband, a biological father can ensure his contact rights by challenging, first, the paternity presumption in place, partly within a fixed time-limit.

In these States, as indeed in all of the countries surveyed, a presumption exists in law to the effect that a child born of a married woman during the subsistence of the marriage is presumed also to be the child of her husband. Having been recognised as the (legal) father of the child concerned, the biological father then has a right to contact with his child like any other non-custodial parent, subject to the child’s best interests. 34. According to an expert report drawn up in March 2010 by the German Institute for Youth Human Services and Family Law (Deutsches Institut für Jugendhilfe und Familienrecht e.V., a registered association and non-governmental organisation), which has been submitted by the Government, the same applies in Greece.

That report, however, interprets differently the provisions applicable in France and Spain. Research undertaken by the applicant confirms the Court’s research notably in respect of the legal situation in France and Spain. The applicant submits that a biological father may also challenge the legal father’s paternity in circumstances similar to those in the present application in several further countries, inter alia, in Norway. 35. In a considerable number of Council of Europe Member States, according to the Court’s research, the biological father of a child would, on the contrary, not be able to challenge the said paternity presumption in circumstances similar to those in the present application (see, in particular, Azerbaijan, Belgium, Croatia, Finland, Hungary, Italy, Latvia, Luxembourg, Monaco, the Netherlands, Poland, Slovakia and Switzerland).

Biological fathers in those countries lack standing to bring an action to challenge that presumption either in all circumstances or at least in cases in which the mother is still living with her husband (see in this latter respect the law in force in Belgium and Luxembourg). 36. According to the expert report drawn up by the German Institute for Youth Human Services and Family Law submitted by the Government, the same applies in Austria, the Czech Republic, Denmark, Liechtenstein, Sweden and Turkey. The applicant interprets differently the provisions applicable in Italy and Switzerland; the report submitted by the Government, however, confirms the Court’s findings in respect of the legal situation in these countries.

37. In those latter Member States, it is thus only open to the biological father to apply for contact as a third party, not as a parent. However, in some of these States (Azerbaijan, Croatia, Finland, Hungary, Italy, Luxembourg and Poland) the biological father does not have standing to apply for contact as a third party either as the law provides a right of contact only to legal parents and (partly) to other relatives. 38. According to the expert report of the German Institute for Youth Human Services and Family Law submitted by the Government, the biological father would also not have standing to apply for contact in Liechtenstein and in the Czech Republic.

39. In the remaining Member States surveyed by the Court in which the paternity presumption may not be challenged by a biological father (Belgium, Latvia, Monaco, the Netherlands, Slovakia and Switzerland), different pre-conditions apply for that father to be granted contact if such contact is in the child’s best interests. According to Article 375 bis of the Belgian Civil Code, there has to be “proof of a tie of special affection with the child”; according to Article 181 § 3 of the Latvian Civil Code, the father must have lived together with the child for a long time in the same household. In Monaco a third person can be granted contact by a judge where that would be in the best interests of the child, without additional pre-conditions having to be met (compare Article 300 of the Monegasque Civil Code).

In the Netherlands, third persons (including mere sperm donors) may be granted contact under Articles 1:377f and 1:377a § 3 of the Civil Code of the Netherlands if they have a close personal relationship with the child unless contacts run counter to the child’s best interests. According to Section 25 § 5 of the Slovakian Family Act, the biological father may be granted access if he is to be regarded as a “close person” to the child (according to the expert report submitted by the Government, a similar provision applies in Sweden) and according to Article 274a of the Swiss Civil Code, he has a right to contact in exceptional circumstances (according to the expert report submitted by the Government, the same precondition applies in Turkey).

40. According to the report submitted by the Government, Section 20 of the Danish Act on Parental Responsibility provides that access may only be granted to close relatives having close personal ties with the child concerned if the parents have no or hardly any contact with the child. That report further states that under Article 148 § 3 of the Austrian Civil Code, a biological father may be granted access to his child if the child’s welfare is endangered otherwise.