CtEDO 11.01.2011 Auto

AFFAIRE SOCIEDADE AGRICOLA VALE DE OURO S.A. c. PORTUGAL

RESPONDENT
PRT
HOTĂRÂRE
11.01.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SOCIEDADE AGRICOLA VALE DE OURO S.A. c. PORTUGAL (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA SUCIEDADE AGRÍCOLA VALE DE OURO S.A. c. PORTUGALIA (solicitarea nr. 44051/07) HOTĂRÂREA (fond) STRASBURG 11 ianuarie 2011 DEFINITIVF 11/04/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Sociedade Agricola Vale de Uro S.A.c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișul Karakaș, Kristina Pardalos, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 decembrie 2010, a adoptat hotărârea adoptată la această dată de procedură. La originea cauzei se află o cerere (n 44051/07) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și a cărei societate din acest stat, Societatea Agricola Vale de Ourro S.A., a sesizat Curtea la 2 octombrie 2007 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( J. A. Fernandes de Barros, avocat la Lisabona. Guvernul portughez ( Reclamantul susține că stabilirea și plata întârziată a despăgubirii ca urmare a exproprierii efectuate în cadrul reformei agrare au adus atingere dreptului la respectarea bunurilor lor. Președinta celei de a doua secțiuni a Curții a decis să comunice prezenta cerere guvernului la 2 noiembrie 2009. 3 din Convenție, aceasta a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR SPĂLĂȚII recurenta este o societate de drept portughez al cărei sediu social este la Ferreira do Alentejo. reclamanta deținea mai multe terenuri cu o suprafață totală de 2 159, 22 hectare, care au făcut obiectul unei exproprieri în 1975 în cadrul politicii de reformă agrară. Legislația relevantă în acest domeniu prevedea că proprietarii pot, în anumite condiții, să-și exercite dreptul de rezervă ) pe o parte a terenului pentru a-și continua activitățile agricole; de asemenea, aceasta prevedea despăgubirea părților interesate; suma, termenul limită și condițiile de plată a unei astfel de compensații rămâneau de definit; reclamanta și-a exercitat dreptul de rezervă și a recuperat, la 4 iunie 2004, toate terenurile care fuseseră expropriate. Prin decretele ministeriale comune ale ministrului agriculturii și ale secretarului de stat la Trezorerie din 2 februarie 2007 și, respectiv, din 8 martie 2007, aduse la cunoștința recurentei la 16 aprilie 2007, despăgubirea definitivă a fost stabilită la 30 317 489 escudos portughez (PTE), adică 151 223 EUR (EUR). II. DREPTUL ȘI PRACTIA INTERNĂ PERTINENTE 10. Almeida Garrett, Macarenhas Falcăo și alții c. Portugalia 29813/96 și 30229/96, CEDO 2000-I) descrie, la punctele 31-37, dreptul și practica internă relevante în materie de reformă agrară. Trebuie adăugat că Tribunalul Constituțional și-a confirmat jurisprudența în această privință (hotărârea Almeida Garrett citată anterior, punctul 37) prin Hotărârea nr. 85/03/T din 12 februarie 2003 în drept. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 11 1 la Convenție, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 12. Guvernul se opune acestei teze. Cu privire la admisibilitatea 13. Cu condiția ca recurenta să se plângă cu privire la valoarea despăgubirii acordate la nivel intern, Curtea amintește de la început că nu este competentă să examineze aspectele direct legate de privarea de proprietate și, a fortiori, cele referitoare la cuantumul compensațiilor, care se află în afara competenței sale raționale temporale Almeida Garrett menționate anterior, §§ 43 și 48). 14. Cu excepția celor menționate anterior, Curtea constată că cererea nu este în mod evident întemeiată greșit în sensul art. 353 din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate (a se vedea în acest sens Almeida Garrett, Mascarenhas Falcao și alții c. Portugalia menționată anterior, §§ 43). Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea amintește că a fost deja chemată să examineze cauze similare, în ceea ce privește politica de compensare a naționalizărilor și a exproprierilor care au avut loc în Portugalia în 1975 (a se vedea Hotărârea Almeida Garrett, Mascarenhas Falcao și alte cauze menționate anterior și, în ultimă instanță, Fernandes Formigal de Arriaga și alte 15 cauze , 13 iulie 2010). În toate aceste cazuri, Comisia a ajuns la concluzia încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1, considerând că părțile interesate au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect dintre, pe de o parte, cerințele de interes general și, pe de altă parte, protecția dreptului la respectarea bunurilor. 16. În temeiul articolului 41 din Convenție, Curtea nu percepe motive pentru a se abate de la această jurisprudență în prezenta cauză. 17. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 18. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 21. Curtea constată că documentele prezentate de părți sunt contradictorii; în acest caz, Curtea arată divergențe între declarații, ambele emise de Institutul de Credit Public (Instituto de Gestão e Crédito Público), organul de stat însărcinat cu demersurile administrative, în ceea ce privește despăgubirea provizorie și dobânda care au fost plătite recurentei în cadrul procedurii interne. În aceste împrejurări, Curtea consideră, în speță, că problema aplicării articolului 41 nu se află în stare în măsura în care este vorba de prejudiciul material, astfel încât aceasta trebuie rezervată ținând seama de eventualul acord între statul pârât și reclamantă. Comisioane și cheltuieli de judecată 22. Reclamantul solicită, de asemenea, 2 23. Guvernul contestă aceste cereri. 24. Curtea decide, în conformitate cu practica sa în acest tip de cauze și ținând seama de documentele prezentate de recurentă, să acorde cu titlu de cheltuieli și cheltuieli suma forfetară de 2 000 EUR. Interese moratoriu 25. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 2 000 EUR (două mii EUR) recurentei pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozite de către reclamantă; că problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare, cu condiția ca prejudiciul material să fie vizat; în consecință, rezerva invită guvernul și recurenta să îi adreseze în scris, în termen de șase luni de la data notificării prezentei hotărâri, observațiile lor cu privire la această chestiune, în special să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge rezervă procedura ulterioară și deleagă președintelui camerei sarcina de a o stabili, dacă este necesar. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 ianuarie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Stanley Naismith Françoise Tulkens Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-01-11
0,97
AFFAIRE SOCIEDADE AGRICOLA DO AMEIXIAL, S.A c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SOCIEDADE AGRÍCOLA DO AMEIXIAL, S.A c. PORTUGAL (Requête n o 10143/07) ARRÊT STRASBOURG 11 janvier 2011 DÉFINITIF 11/04/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
CtEDO 2009-12-15
0,96
AFFAIRE COMPANHIA AGRICOLA DO VALE DE AGUA, S.A. c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE COMPANHIA AGRÍCOLA DO VALE DE ÁGUA, S.A. c. PORTUGAL (Requête n o 11019/06) ARRÊT STRASBOURG 15 décembre 2009 DÉFINITIF 15/03/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peu
CtEDO 2011-02-22
0,96
AFFAIRE COMPANHIA AGRICOLA DO MARANHAO - CAMAR SA c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE COMPANHIA AGRÍCOLA DO MARANHÃO - CAMAR SA c. PORTUGAL (Requête n o 335/10) ARRÊT STRASBOURG 22 février 2011 DÉFINITIF 22/05/2011 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut
CtEDO 2008-01-15
0,95
AFFAIRE COMPANHIA AGRICOLA DA BARROSINHA S.A. c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE COMPANHIA AGRÍCOLA DA BARROSINHA S.A. c. PORTUGAL (Requête n o 21513/05) ARRÊT STRASBOURG 15 janvier 2008 DÉFINITIF 15/04/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Conv
CtEDO 2010-03-16
0,95
AFFAIRE COMPANHIA AGRICOLA DAS POLVOROSAS S.A. c. PORTUGAL
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE COMPANHIA AGRÍCOLA DAS POLVOROSAS S.A. c. PORTUGAL (Requête n o 12883/06) ARRÊT STRASBOURG 16 mars 2010 DÉFINITIF 16/06/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
Sursă