AFFAIRE PAGONIS c. GRECE

În cauza Pagonis c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-un comitet compus din Anatoly Kovler, președinte, Suva Erik Jebens, George Nicolaou, judecători, și Andrei Wampach, grefier adjunct din secțiune, După ce a intenționat în camera Consiliului la 9 decembrie 2010, Renunță la hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 23916/08) îndreptată împotriva Republicii Elene, inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Evangelos Pagonis ( La 15 mai 2008, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului).

Guvernul elen a fost reprezentat de delegații agentului său, domnul G. Papadaki, care se ocupă de Consiliul juridic al statului și domnul R. Chatzpavlou, auditor pe lângă Consiliul juridic al statului. La 6 noiembrie 2009, președinta primei secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost atribuită unui comitet. La 29 ianuarie 2001, reclamantul a fost arestat de poliție pentru posesie și trafic de droguri. La 22 iulie 2002, Curtea de Assisi din Salonic l-a condamnat la o pedeapsă de 17 ani și trei luni de detenție, precum și la o amendă de 10 000 EUR (hotărârea nr. 825/2002). Ședința a fost stabilită la 17 martie 2005. La această dată, reclamantul a solicitat amânarea examinării cauzei din motive de sănătate a reprezentantului său.

Curtea de Apel din Salonic a amânat ședința la 4 octombrie 2005. La această dată, Curtea de Apel din Salonic a confirmat hotărârea atacată (hotărârea nr. 882-883/2005). La 15 noiembrie 2006, Curtea de Casație a atacat hotărârea și a trimis cauza în fața Curții de Apel pe motivul că aceasta nu a motivat respingerea afirmației reclamantului că acesta era toxicoman (hotărârea nr 1867/2006). Potrivit legislației relevante, dependenții de droguri beneficiază de un regim mai puțin sever decât traficanții de droguri. La 28 martie 2007, Curtea de Apel a dispus efectuarea unor expertize suplimentare și a amânat ședința la 25 iunie 2007 (hotărârea nr. 581/2007). 10. La această dată, reclamantul a solicitat amânarea examinării cazului din motive de sănătate ale reprezentantului său.

Cererea sa a fost primită prin Hotărârea nr. 1060/2007. 11. La 14 noiembrie 2007, Curtea de Apel a reexaminat cazul și l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de 17 ani de condamnare și la o amendă de 10 000 EUR (hotărârea nr. 1454/2007). La 8 august 2008, reclamantul s-a ocupat din nou de Casație. 12. La 2 iunie 2009, Curtea de Casație și-a respins recursul (hotărârea nr. 1336/2009).Părțile nu au informat Curtea cu privire la data punerii la dispoziție a acestei hotărâri. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA ÎN REGARDIA DURATA PROCEDURII 13. Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei.

14. Guvernul se opune acestei tezei. 15. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 29 ianuarie 2001, cu arestarea reclamantului și s-a încheiat la 2 iunie 2009, cu hotărârea nr. 1336/2009 al Curții de Casație și, prin urmare, a durat mai mult de opt ani pentru trei instanțe, care au examinat cazul de patru ori. Cu privire la admisibilitate 16. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Cu privire la fondul 17. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999-II.

18. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Pelios și Sassi citată anterior). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința termenului rezonabil Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) punctul II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 20. Invocând articolele 3 și 6 din convenție, reclamantul se plânge că instanțele interne nu i-au recunoscut consumul de droguri.

21. În ceea ce privește motivul întemeiat pe art. 3 din convenție, Curtea consideră că, presupunând chiar că îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 35 alineatul (1) din convenție, acest motiv nu este justificat în niciun fel. 22. Cu condiția ca reclamantul să se plângă de încălcarea procedurilor penale, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, Curtea, în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, nu a identificat nicio încălcare a drepturilor și libertăților garantate de convenție sau de protocoalele sale. În special, aceasta ia notă de deciziile în litigiu, motivate în mod corespunzător, care au avut loc în urma unei proceduri contradictorii în cursul căreia reclamantul a putut invoca toate argumentele și observațiile pe care le-a considerat necesare.

23. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 24. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă decât în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Prejudiciul 25: Reclamantul solicită mai multe sume din cauza prejudiciului material și solicită, de asemenea, 1 000 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit 26. Guvernul invită Curtea să excludă cererea pentru daune materiale și afirmă că o constatare a încălcării ar constitui, în sine, o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral.

Cu titlu alternativ, acesta afirmă că suma alocată în acest sens nu poate depăși 2 000 EUR. 27. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 4 000 EUR pentru prejudiciul moral, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit. Taxa și cheltuielile de judecată 28. Reclamantul solicită, de asemenea, 23 315,28 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate de instanțele interne și de Curte. 29. Guvernul contestă aceste pretenții. 30. Curtea amintește că alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 54, CEDO 2000 XI.

Având în vedere lipsa oricărei justificări din partea reclamantului și jurisprudența sa în materie, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată. Interese moratorii 31. Curtea consideră adecvată stabilirea ratei dobânzii moratorii pe baza ratei dobânzii la facilitatea de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale.

PRIN CES MOTIVE, CURTEA LA UNANIMITATE, Se precizează cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și inadmisibilitate pentru surplusul menționat 6 alin. (1) din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 4 000 EUR (patru mii EUR) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit; că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale; respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 13 ianuarie 2011, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. André Wampach Anatoly Kovler Modululer Adjunct Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE PAGONIS c. GRÈCE ( Requête n o 23916/08) ARRÊT STRASBOURG 13 janvier 2011 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Pagonis c. Grèce, La Cour européenne des droits de l'homme (première section), siégeant en un Comité composé de : Anatoly Kovler, président, Sverre Erik Jebens, George Nicolaou, juges, et de André Wampach, greffier adjoint de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 9 décembre 2010, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L'ESPÈCE

4. Le requérant est né en 1954 et réside à Thessalonique.

SUR LES AUTRES VIOLATIONS ALLÉGUÉES

20. Invoquant les articles 3 et 6 de la Convention, le requérant se plaint que les juridictions internes n'ont pas reconnu sa toxicomanie.

SUR L'APPLICATION DE L'ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

24. Aux termes de l'article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage