Mouvement Raëlien Suisse împotriva Elveției

Asociația solicitantă, care a fost înființată în 1977, este o asociație fără scop lucrativ înregistrată în Rennaz (Canton Vaud). Este ramura națională a Mișcării Raeliane, o organizație cu sede la Geneva și fondată în 1976 de Claude Vorilhon, cunoscută sub numele de „Raël”. Potrivit constituției sale, scopul acestuia este să facă primii contacte și să stabilească relații bune cu extratereștrii.

La 7 martie 2001, asociația solicitantă a solicitat o autorizație de la administrația de poliție pentru orașul Neuchâtel („administrația de poliție”) pentru a desfășura o campanie de publicitate a posterului în perioada cuprinsă între 2 și 13 aprilie 2001. Posterul în cauză, care măsoară 97x69 cm, a prezentat în partea superioară următoarea formulare în personaje galbene mari pe un fundal albastru întunecat: „Mesajul extraterestrului”; în partea inferioară a posterului, în caractere de aceeași dimensiune, dar în felul îndrăzneț, adresa site-ului Mișcării Raeliane, împreună cu un număr de telefon în Franța, a putut fi văzut; în partea inferioară era expresia „Scienția în sfârșit înlocuiește religia”.

În mijlocul posterului au fost luate poze cu fețele extratereștrilor și cu o piramide, împreună cu un platou zburător și cu Pământul. La 29 martie 2001, administrația de poliție a refuzat autorizația, referindu-se la două refuzuri anterioare. Acesta a fost indicat într-un raport parlamentar francez privind sectele din 1995, și într-o hotărâre a președintelui Curții Civile pentru districtul La Saline (Canton din Fribourg), că Mișcarea Raeliană angajată în activități care au fost contrar ordinei publice (ordon publice) și imorale. Într-o decizie din 19 decembrie 2001 consiliul municipal al orașului Neuchâtel a respins un apel din partea asociației reclamante, constatand că aceasta nu se poate baza pe protecția libertății religioase, deoarece trebuia considerată o sectă periculoasă.

Interferencia cu libertatea de exprimare s-a bazat pe art. 19 din Regulamentele administrative pentru orașul Neuchâtel („Regulamentele”); scopul acestuia a fost de a proteja interesul public și a fost proporțional, deoarece organizația a susținut, printre altele, clonarea umană, “geniocrația” și “meditarea sensibilă”. 10. La 27 octombrie 2003, Hotărârea de Management a Terenului Neuchâtel a susținut această decizie. Acesta a remarcat că, pentru Mișcarea Raeliană, viața pe pământ a fost creată de extratereștri, care au fost, de asemenea, fondatorii diferitelor religii și au fost capabili să salveze lumea, și au acceptat că acest lucru a constituit o condamnare religioasa protejată de libertatea conștiinței și credințelor.

De asemenea, a acceptat că Regulamentele Neuchâtel constituiau o bază juridică suficientă în aceste chestiuni. Hotărârea a observat că nu există nimic ofensiv în text și imagine pe poster, sau în aluzie către extratereștri. Totuși, a subliniat faptul că Mișcarea Raeliană a susținut „geniocrația” (un model politic bazat pe inteligență) și clonarea umană. În plus, într-o hotărâre din 13 februarie 1998, cu privire la un drept de răspuns, Curtea Cantonală Fribourg a constatat că mișcarea, de asemenea, „teoretică” a susținut pedofilia și incestul, în special în lucrarea lui Raël însuși. Practicea „mediteziunii sensibile” ar putea duce cu ușurință la abuzuri. În plus, site-ul Clonaid, la care site-ul Mișcării Raeliane avea o legătură, propunea servicii specifice în domeniul clonării, și eugenismul era contrar principiului nediscriminării.

Campania de publicitate a posterului a fost prejudicială moralității și drepturilor altora. În orice caz, Mișcarea Raelian a avut alte mijloace de a-și difuza ideile. 11. Asociația reclamantă a apelat la Curtea Administrativă pentru Cantonul Neuchâtel. A afirmat, printre altele, că pur și simplua apărare a „geniocrației”, clonarea și meditația senzuală nu au fost opinii ofensive. În plus, a susținut că mișcarea a denunțat pedofilie prin asocierea sa Nonodo. Refuzul de autorizare a posterului său a constituit, astfel, pur și simplu cenzură, în special deoarece site-ul asociației solicitante a fost, în orice caz, accesibil printr-un motor de căutare. 12. Într-o hotărâre din 22 aprilie 2005, Curtea Administrativă a respins recursul, după ce a recunoscut însă că asociația reclamantă a apărat o viziune globală a lumii și a avut dreptul atât la libertatea de opinie, cât și la libertatea religioasă.

În primul rând, s-a constatat că măsura acuzată a fost bazată pe Regulamentele administrative, care constituie o lege în sensul de fond, și că afișul trebuie evaluat în raport cu mesajul transmis de cărțile și site-urile web care ar putea fi accesate pe site-ul mișcării. Serviciile propuse de Clonaid au fost în mod evident contrar ordinei publice elvețiene. Curtea a observat, de asemenea, că plângerile criminale au fost depuse împotriva Mișcării Raeliane, susținând existența unor practici sexuale care erau destinate să corupe sistematic tinerii tineri. Conținutul lucrărilor privind „geniocrația” și „meditarea sensibilă” ar putea duce anumite adulți la copiii abuzivi sexuali, copilul fiind descris în anumite lucrări ca un „objet sexual privilegiat”.

Observațiile privind „geniocrația” și criticile ale democrațiilor contemporane au fost probabil de a submina ordinea publică, siguranța și moralitatea. Din aceste motive, Curtea Administrativă a concluzionat că nu este justificabil să autorizeze diseminarea unor astfel de idei pe autostrada publică. 13. Asociația reclamantă a depus un recurs de drept public împotriva acestei hotărâri în fața Curții Federale, cerând ca aceasta să fie anulată și ca cazul să fie remis la autoritatea contestată pentru o nouă decizie. 14. În hotărârea din 20 septembrie 2005, a fost deferită asociației reclamantă la 10 octombrie 2005, Curtea Federală a respins recursul.

Pasajele relevante se citesc după cum urmează: „Hotărârea, apoi Curtea Administrativă, a recunoscut că asocierea [aplicătoare] ar putea baza pe dreptul la libertatea religiei (art. 15 din Constituție, art. 9 CEDO și art. 18 Hotărârea ONU II), în măsura în care a apărat o viziune globală a lumii, în special în ceea ce privește crearea și originea diferitelor religii. Orașul Neuchâtel contestă acest lucru, menționând că scopul asociației [aplicătoare], astfel cum este definit la art. 2 din Constituția sa, nu este de natură religioasă. Potrivit unui raport privind „sectele” produs în 1995 pentru Adunarea Națională Franceză, Mișcarea Raeliană este clasificată printre mișcările care prezintă pericole pentru individ, în special din cauza cererilor financiare excesive făcute de membrii și de practici care cauzează prejudicii corporale, precum și pericole pentru comunitate, în special printr-un discurs antisocial.

Multe publicații ale mișcării conțin pasaje descrise ca ofensive. Nu este necesar să se asigure dacă o mișcare religioasă poate fi împiedicată, din cauza pericolelor pe care le reprezintă, să se bazeze pe dreptul la libertatea religiei sau dacă asocierea [aplicantă] prezintă astfel de pericole. Într-adevăr, părțile sunt de acord că reclamantul are dreptul de a se baza pe dreptul la libertate de opinie. În ceea ce privește condițiile în care această libertate poate fi restricționată, astfel cum se prevede la art. 36 din Constituție, nu are nicio diferență dacă art. 15 sau art. 16 din Constituție se bazează pe (a se vedea, de asemenea, articolele 9 § 2 și 10 § 2 CEDO). Asociația solicitantă nu susține că măsura impugnată afectează însăși esența libertății sale religioase, sau că restricțiile.

Dimpotrivă, asociația solicitantă se bazează pe principiile proporționalității și interesului public, fără distincție în ceea ce privește dreptul constituțional invocat… 5.2 Potrivit jurisprudenței, cetățenii nu au dreptul necondiționat la o utilizare extinsă a spațiului public, în special în cazul în care un mijloc de publicitate pe autostrada publică implică activități de o anumită scară și durată și exclude orice utilizare similară de către terți (Hotărârea Curții Federale 128 I 295 punctul 3c/aa, p. 300 și hotărârile menționate în respectiva jurisprudență).

Atunci când dorește să acorde autorizații pentru utilizarea extinsă sau privată a spațiului public sau atunci când supraveghează condițiile în care este utilizată o licență, statul trebuie să ia în considerare, totuși, în echilibrarea intereselor în joc, conținutul substanțial al dreptului la libertate de exprimare (Hotărârea Curții Federale 100 Ia 392 punctul 5 p. 402). 5.3 În acest caz, motivele prezentate de Curtea Cantonale pentru confirmarea refuzului de către Orașul Neuchâtel se referă la respectarea moralității și a ordinului legal al Elveției. Curtea Administrativă a considerat că este necesar să se țină seama nu numai de conținutul posterului, ci și de ideile transmise de Mișcarea Raeliană, împreună cu lucrările și site-urile web care ar putea fi accesate de pe site-ul mișcării.

Trei critici diferite sunt astfel îndreptate împotriva asociației [aplicante]. În primul rând, site-ul [aplicător] al asociației conține o legătură cu cea din Clonaid, prin care această companie oferă servicii specifice legate de clonare publicului în general și anunțat, la începutul anului 2003, nașterea copiilor clonați. Clonarea este interzisă în temeiul legii elvețiene, în conformitate cu art. 119 din Constituție și cu Legea privind reproducerea medicală (RS 814.90). În al doilea rând, Curtea Administrativă a făcut trimitere la o hotărâre a Curții de District din La Saline, care a menționat posibilele abuzuri sexuale asupra copiilor. În plus, mulți membri ai mișcării au fost investigați de poliție din cauza practicilor sexuale.

În al treilea rând, promovarea „geniocrației”, o doctrină conform căreia ar trebui acordată puterea persoanelor cele mai inteligente, precum și criticile adresate în consecință democrațiilor contemporane, ar fi probabil să submineze menținerea ordinului public, a siguranței și a moralității. 5.4 Reclamantul nu mai concurează, în această etapă, existența unei baze juridice suficiente, și anume, în acest caz, art. 19 din regulament. Un protocol municipal oferă aceleași garanții, în ceea ce privește legitimitatea democratică, ca lege cantonală, și constituie astfel o bază juridică suficientă (decizia 1P.293/2004 din 31 mai 2005 punctul 4.3 Hotărârea Curții Federale 131 I xxx; Hotărârea Curții Federale 122 I 305 punctul 5a p. 312; 120 Ia 265 punctul 2a p. 266/267 și referințele menționate în acest articol).

Cu toate acestea, reclamantul invocă principiul interesului public și critică autoritățile contestate pentru că au mers dincolo de conținutul afișului și au participat la o evaluare a activităților asociației [aplicante]. Acesta susține că, dacă în general s-ar fi implicat în conduită imorală sau în încălcarea ordinului public, ar fi fost dizolvat de către instanțe în temeiul articolului 78 din Codul Civil. Dacă nu ar fi fost luată nicio decizie în acest sens, nu ar fi putut fi interzisă să își divulge filozofia și viziunea mondială. 5.5 Posterul în sine nu conține nimic, fie în textul său, fie în ilustrațiile sale, care a fost ilegal sau probabil de ofensare publicului în general. Deasupra desenului central care reprezintă extraterestrii apare textul „Mesajul extraterestrilor”, fără nici o explicație.

Mai jos, adresa web asociației [aplicătoare] și un număr de telefon sunt imprimate în tip mai îndrăzneț. Fraza „Sciențele în sfârșit înlocuiește religia” este în mod admis capabilă să ofenseze convingerile religioase ale anumitor persoane, dar este doar expresia doctrinei mișcării și nu poate fi descrisă ca fiind deosebit de provocatoare. Afișul ca un întreg poate fi, așadar, văzut ca o invitație de a vizita site-ul asociației [aplicătoare] sau de a-l contacta prin telefon. În fața acestei publicități, autoritatea trebuie să examineze nu numai admisibilitatea mesajului publicității ca atare, ci și a conținutului acestuia. Prin urmare, este legitim să se asigure dacă site-ul în cauză ar putea conține informații, date sau legături capabile să ofenseze persoanele sau să violeze legea.

În plus, în conformitate cu afirmația reclamantului, o asociere poate fi criticată pentru avize sau activități care, fără a constitui motive de dizolvare în sensul articolului 78 din Codul Civil, justifică totuși o restricție a publicității. 5.5.1 În ceea ce privește clonarea, avizele exprimate de asociația [aplicantă] în favoarea unor astfel de practici (în special în cartea Da pentru omul Cloning, publicată în 2001 și disponibilă pe site-ul reclamantului) nu au fost penalizate, ci legătura cu societatea Clonaid, înființată de asociație în sine, care propune diferite servicii practice în acest domeniu de plată. Prin urmare, problema nu este pur și simplu, în contrast cu ceea ce a susținut reclamantul, exprimarea unui aviz favorabil de clonare, protejat de art. 16 din Constituție, ci practica acestei activități, în încălcarea interdicției sale în temeiul articolului 119 alineatul (2) litera (a) din Constituție.

Această dispoziție, acceptată în 1992 de majoritatea populației și de Cantonii Elvețieni (în formă de art. 24novii litera (a) din Constituție), intră în special în cadrul unei politici de protecție a demnității umane, în conformitate cu concepția acesteia care este împărtășită în general în această țară (FF 1996 III 278; a se vedea, de asemenea, răspunsul Consiliului Federal la o întrebare de la R. Gonseth din 9 iunie 1997). Reclamantul nu contesta ilegalitatea clonării umane, mai ales în cazul în care este realizată pentru câștig comercial (art. 36 § Legea privind reproducerea medicală; art. 119 § 2 litera (e) din Constituție). Nici nu poate contesta serios faptul că legătura cu site-ul Clonaid contribuie la promovarea unei activități ilegale și va mai departe de simpla exprimare a unui aviz.

Pe acest prim punct, care justifică deja decizia atacată, reclamantul nu a prezentat niciun argument real relevant în sensul articolului 90 § 1 litera (b) din Legea Organizației Judiciare. 5.5.2 La 15 octombrie 2003, Centrul Intercantonal de Informații a furnizat informații despre Mișcarea Raeliană. Aceste informații arată, printre altele, că mișcarea aparent are o misiune politică. Atacând virulent democrația, care se numește „mediocrația”, apără noțiunea de „geniocrație”, un model politic bazat pe nivelul de inteligență al persoanelor fizice. Un guvern mondial ar fi format din genii, ales de persoane ale căror inteligență este de 10% mai mare decât media. Recunoaște, „geniocrația” este prezentată ca o utopie și nu ca un proiect politic autentic; contrar constatării Curții administrative, această doctrina nu pare probabil să submineze ordinea publică sau siguranța.

Cu toate acestea, în afară de faptul că doctrina pare să fie în mare parte inspirată de eugenism, este în mod evident capabilă să ofanseze convingerile democratice și antidiscriminatorii care susțin statul de drept (a se vedea, în special, formularea preambulului Constituției Federale din 18 aprilie 1999, împreună cu art. 8 din Constituție privind egalitatea și interdicția discriminării). 5.5.3 În sfârșit, în conformitate cu hotărârea atacată, nu se poate considera că Mișcarea Raeliană susține pedofilia. Cu toate acestea, se pare că numeroși membri au fost investigați de poliție din cauza practicilor lor sexuale. Potrivit unei hotărâri pronunțate la 28 noiembrie 1997 de Curtea de District din La Saline, cu privire la un drept de răspuns solicitat de Mouvement raëlien Suisse, remarcile formulate de Raël în lucrarea sa ar putea duce anumite adulte la comiterea unor abuzuri sexuale împotriva copiilor.

Hotărârea citează extracte din lucrări de Raël care pot fi descărcate de pe site-ul asociației [aplicătoare], conform căreia educația sexuală a copiilor ar trebui să fie nu numai teoretică, ci ar trebui să constă într-o educație senzuală care să le arate cum să obțină plăcere din ea. În plus, această hotărâre indică faptul că, în ciuda negării publicate ulterior în acest punct, anumite articole publicate în newsletterul trimestrial Apocalypse descriu copilul ca fiind un „objet sexual privilegiat”. În cele din urmă, se afirmă că un prieten și un membru al Mișcării Raeliane au fost condamnați de Curtea Assize Vaucluse și condamnați la cinci ani de închisoare pentru agresiune sexuală a unei fete de 12 ani.

Hotărârea a fost susținută la 13 februarie 1998 de Curtea Cantonale Fribourg. Un recurs obișnuit și un recurs public de către Mouvement raëlien au fost respinse la 24 august 1998 de către Curtea Federală, având în vedere, în special, scrierile echivoce ale fondatorului sau membrilor mișcării (legislațiile 5P.172/1998 și 5C.104/1998). În plus, dosarul conține diverse documente privind procedurile penale introduse împotriva membrilor asociației [aplicătoare] pentru agresiune sexuală. Hotărârea din 24 ianuarie 2002 a Curții de Apel de la Lyon arată în mod clar că actele de abuz sexual au fost comise de liderii mișcării împotriva minorilor.

Prin urmare, se spune că liderii mișcării au susținut „o libertate sexuală largă care încurajează puternic comisia actului”; au corupt astfel tinerii tineri prin discursuri supuși filozofice, prin afectarea sexuală din ce în ce mai specifică și prin stimularea lor din ce în ce mai puternică, pentru a satisface „nevoile și fantaciele lor sexuale cu fetele care tocmai au împlinit 15 ani, și care au schimbat partenerii foarte repede”. Faptul că articolele neprevăzute dată din anii 1980 și că nu a existat condamnare în Elveția nu negustă implicarea membrilor asociației [aplicătoare] în acte care conduc la sancțiuni penale.Asociația solicitantă nu contestă faptul că anumite pasaje din cărțile disponibile prin intermediul site-ului său ar putea duce adulții la abuzuri pentru copii.

În acest sens, argumentele reclamantei nu se referă la motivele prezentate în decizia în cauză. Întrucât actele de abuz au fost înregistrate de către anumite membri ale Mișcării Raeliane, argumentul potrivit căruia pedofilia este condamnată în mod ferm de doctrina oficială a mișcării nu este decisiv. 5.6 Având în vedere cele de mai sus, refuzul acordat asociației solicitante pare să fie justificat de suficiente motive de interes public, deoarece este necesar să se împiedice comisia unor acte care constituie infracțiuni penale în temeiul legislației elvețiene (acturi de clonare reproductivă și sexuale cu copii). În plus, anumite pasaje din lucrările disponibile prin intermediul site-ului reclamantului (în special în ceea ce privește „sensibilizarea” a copiilor și „geniocrația”) sunt probabil ofensive grave pentru cititorii.

5.7 Asociația solicitantă invocă principiul proporționalității. Acesta subliniază faptul că posterul în sine nu conține nimic contrar ordinului public și susține că măsura nu este adecvată pentru obiectivul urmărit. 5.7.1 În conformitate cu art. 36 § 3 din Constituție., orice restricție privind un drept fundamental trebuie să fie proporțională cu obiectivul urmărit. Trebuie să fie adecvată îndeplinirii acestui obiectiv și orice daune aduse intereselor private trebuie să fie păstrată la minimum (Hotărârea Curții Federale 125 I 474 punctul 3 p. 482 și referințele menționate în acest articol).

5.7.2 În acest caz, interesul public nu constă doar în limitarea publicității acordate site-ului [asociației aplicanți], având în vedere rezervele exprimate mai sus în ceea ce privește ordinea publică și moralitatea; este și mai important să se asigure că statul nu oferă niciun sprijin pentru această publicitate prin punerea la dispoziție a acestuia spațiu public, ceea ce ar putea sugera să susțină sau să tolereze opiniile sau comportamentul în cauză. Din această perspectivă, interzicerea afișelor este adecvată pentru scopul urmărit. În plus, măsura criticată de către solicitant este limitată la expunerea afișelor în spații publice. Asociația [aplicantă] rămâne liberă de a-și exprima convingerile prin multe alte mijloace de comunicare la dispoziția sa (a se vedea Hotărârea Murphy din 10 iulie 2003, ECHR 2003-IX, p. 33, § 74). 5.7.3 Reclamantul consideră că autoritatea ar fi trebuit să sugereze să facă modificări la poster pentru a face admisibil conținutul.

Cu toate acestea, chiar dacă a fost conștientă de obiecțiile formulate împotriva campaniei sale de afișare, reclamantul însuși nu a propus niciodată o versiune a posterului care ar putea fi autorizat. Curtea Administrativă, din partea sa, a constatat că posterul ar trebui interzis chiar și fără trimiterea la site-ul web, dar acest lucru pare dublă; nu există nici o îndoială că îndepărtarea adresei în cauză ar priva campania de poster a obiectului său, care, după cum s-a arătat, este în esență de a face publicitate site-ului în sine. Prin urmare, este dificil de observat ceea ce ar fi putut fi înțeles în sensul afișului fără această trimitere la site-ul web și la numărul de telefon. 5.7.4 Măsura impugnată respectă, prin urmare, principiul proporționalității, în toate aspectele sale.

Acesta constituie, din aceleași motive, o restricție necesară „în societatea democratică”, în special pentru protecția moralității, în sensul articolelor 9 § 2 și 10 § 2 din CEDO”. 15. art. 119 din Constituția Federală se referă la medicina reproductivă și tehnologia genică care implică ființe umane. Această dispoziție se menționează după cum urmează: „Ființele umane vor fi protejate împotriva abuzului de medicină reproductivă și tehnologiei genetice. Confederația va legisla asupra utilizării materialelor genetice și reproductive umane. În acest scop, aceasta asigură protecția demnității umane, a vieții private și a familiei și respectă în special următoarele principii: (a) Toate formele de clonare și de interferență cu materialul genetic al celulelor reproductive umane și embrionilor sunt ilegale.

(b) Materialul non-human reproductiv și genetic nu pot fi introduse în materialul uman reproductiv și nu poate fi combinat cu materialul uman reproductiv. (c) Metodele de reproducere medicală pot fi utilizate numai dacă infertilitatea sau riscul de transmitere a unei boli grave nu pot fi depășite altfel, dar nu pentru a concepe un copil cu caracteristici specifice sau în scopuri de cercetare; fertilizarea celulelor de ovule umane în afara corpului unei femei este permisă numai în condițiile stabilite de lege; nu mai multe celule de ovule umane pot fi dezvoltate în embrioni în afara corpului unei femei decât sunt capabile să fie implantate imediat. (d) Donarea embrionilor și a tuturor formelor de maternitate surogată sunt ilegale.

(e) Comerțul cu material reproductiv uman și în produsele obținute din embrioni este interzis. (f) Materialul genetic al unei persoane poate fi analizat, înregistrat sau făcut public numai cu consimțământul persoanei în cauză sau dacă legea prevede acest lucru. (g) Oricine are acces la datele referitoare la ascendenta lor.”

6. The applicant association, which was set up in 1977, is a non-profit association registered in Rennaz (Canton of Vaud). It is the national branch of the Raelian Movement, an organisation based in Geneva and founded in 1976 by Claude Vorilhon, known as “Raël”. According to its constitution, its aim is to make the first contacts and establish good relations with extraterrestrials.

7. On 7 March 2001 the applicant association requested authorisation from the police administration for the city of Neuchâtel (the “police administration”) to conduct a poster advertising campaign in the period between 2 and 13 April 2001. The poster in question, measuring 97x69 cm, featured in the upper part the following wording in large yellow characters on a dark blue background: “The Message from Extraterrestrials”; in the lower part of the poster, in characters of the same size but in bolder type, the address of the Raelian Movement’s website, together with a telephone number in France, could be seen; at the very bottom was the phrase “Science at last replaces religion”. The middle of the poster was taken up by pictures of extraterrestrials’ faces and a pyramid, together with a flying saucer and the Earth.

8. On 29 March 2001 the police administration denied authorisation, referring to two previous refusals. It had been indicated in a French parliamentary report on sects, dating from 1995, and in a judgment of the president of the Civil Court for the district of La Sarine (Canton of Fribourg), that the Raelian Movement engaged in activities that were contrary to public order (ordre public) and immoral. 9. In a decision of 19 December 2001 the municipal council of the city of Neuchâtel dismissed an appeal from the applicant association, finding that it could not rely on the protection of religious freedom because it was to be regarded as a dangerous sect.

The interference with freedom of expression had been based on Article 19 of the Administrative Regulations for the City of Neuchâtel (the “Regulations”); its purpose was to protect the public interest and it was proportionate, since the organisation advocated, among other things, human cloning, “geniocracy” and “sensual meditation”. 10. On 27 October 2003 the Neuchâtel Land Management Directorate upheld that decision. It noted that, for the Raelian Movement, life on earth had been created by extraterrestrials, who were also the founders of the various religions and were capable of saving the world, and accepted that this amounted to a religious conviction protected by freedom of conscience and belief.

It further accepted that the Neuchâtel Regulations constituted a sufficient legal basis in such matters. The Directorate observed that there was nothing offensive in the text and picture on the poster, or in the allusion to extraterrestrials. However, it pointed to the fact that the Raelian Movement advocated “geniocracy” (a political model based on intelligence), and human cloning. Moreover, in a judgment of 13 February 1998, concerning a right of reply, the Fribourg Cantonal Court had found that the movement also “theoretically” advocated paedophilia and incest, especially in the works of Raël himself. The practice of “sensual meditation” could also easily lead to abuse. In addition, the website of Clonaid, to which the Raelian Movement’s site had a link, proposed specific services in the area of cloning, and eugenism was contrary to the principle of non-discrimination.

The poster advertising campaign was prejudicial to morals and to the rights of others. In any event, the Raelian Movement had other means to disseminate its ideas. 11. The applicant association appealed to the Administrative Court for the Canton of Neuchâtel. It claimed, among other things, that the mere defence of “geniocracy”, cloning and sensual meditation were not offensive opinions. Moreover, it argued that the movement denounced paedophilia through its association Nopedo. The refusal to authorise its poster thus amounted purely and simply to censorship, especially as the applicant association’s website was, in any event, accessible through a search engine. 12. In a judgment of 22 April 2005 the Administrative Court dismissed the appeal, after acknowledging, however, that the applicant association defended a global vision of the world and was entitled to both freedom of opinion and religious freedom.

It found first that the impugned measure was based on the Administrative Regulations, which constituted a law in the substantive sense, and that the poster had to be assessed in relation to the message conveyed by the books and websites that could be accessed from the movement’s website. The services proposed by Clonaid were manifestly contrary to Swiss public order. The court further observed that criminal complaints had been filed against the Raelian Movement alleging the existence of sexual practices that were intended to systematically corrupt young teenagers. The content of the works on “geniocracy” and “sensual meditation” could lead certain adults to sexually abuse children, the child being described in certain works as a “privileged sexual object”.

The comments on “geniocracy” and the criticisms of contemporary democracies were likely to undermine public order, safety and morality. For those reasons the Administrative Court concluded that it was not justifiable to authorise the dissemination of such ideas on the public highway. 13. The applicant association lodged a public-law appeal against that judgment with the Federal Court, requesting that it be set aside and that the case be referred back to the respondent authority for a new decision. 14. In a judgment of 20 September 2005, served on the applicant association on 10 October 2005, the Federal Court dismissed the appeal.

The relevant passages read as follows: “The Directorate, then the Administrative Court, acknowledged that the [applicant] association could rely on the right to freedom of religion (Art. 15 of the Constitution, Art. 9 ECHR and Art. 18 UN Covenant II), in so far as it defended a global vision of the world, especially as regards its creation and the origin of the various religions. The City of Neuchâtel disputes this, noting that the aim of the [applicant] association as defined in Article 2 of its Constitution, is not religious in nature. According to a report on ‘sects’ produced in 1995 for the French National Assembly, the Raelian Movement is classified among the movements that present dangers for the individual, especially on account of the excessive financial demands made of its members and practices that cause bodily harm, and also dangers for the community, in particular through an antisocial discourse.

Many of the movement’s publications contain passages described as offensive. There is no need to ascertain whether a religious movement may, on account of the dangers it represents, be precluded from relying on the right to freedom of religion, or whether the [applicant] association presents such dangers. Indeed, the parties agree that the applicant is entitled to rely on the right to freedom of opinion. As to the conditions in which such freedom may be restricted, as laid down in Article 36 of the Constitution, it makes little difference whether Article 15 or Article 16 of the Constitution is relied on (see also Articles 9 § 2 and 10 § 2 ECHR). The applicant association does not argue that the impugned measure impairs the very essence of its religious freedom, or that the restrictions . On the contrary, the applicant association relies on the principles of proportionality and public interest, without distinction as to the constitutional right invoked…

5.2 According to case-law, citizens do not have an unconditional right to an extended use of public space, in particular when a means of advertising on the public highway involves activity of a certain scale and duration, and excludes any similar use by third parties (Federal Court judgment 128 I 295 point 3c/aa p. 300 and the judgments cited therein). When it wishes to grant authorisation for extended or private use of public space, or when it supervises the conditions under which a licence is used, the State must nevertheless take into account, in balancing the interests at stake, the substantive content of the right to freedom of expression (Federal Court judgment 100 Ia 392 point 5 p. 402). 5.3 In the present case, the grounds given by the Cantonal Court to confirm the refusal by the City of Neuchâtel relate to respect for morality and the Swiss legal order.

The Administrative Court took the view that it was necessary to take into account not only the content of the poster but also the ideas conveyed by the Raelian Movement, together with the works and websites that could be accessed from the movement’s website. Three different criticisms are thus directed against the [applicant] association. Firstly, the [applicant] association’s website contains a link to that of Clonaid, via which this company offers specific cloning-related services to the general public and announced, in early 2003, the birth of cloned babies. Cloning is prohibited under Swiss law, pursuant to Art. 119 of the Constitution and to the Medically-Assisted Reproduction Act (RS 814.90).

Secondly, the Administrative Court referred to a judgment of the District Court of La Sarine, which mentioned possible sexual abuse of children. Numerous members of the movement had, moreover, been investigated by the police because of their sexual practices. Thirdly, the promotion of ‘geniocracy’, a doctrine according to which power should be given to the most intelligent individuals, and the criticism consequently directed at contemporary democracies, was likely to undermine the maintaining of public order, safety and morality. 5.4 The applicant no longer contests, at this stage, the existence of a sufficient legal basis, namely, in this case, Article 19 of the Regulations.

A municipal by-law offers the same guarantees, in terms of democratic legitimacy, as a Cantonal law, and thus constitutes a sufficient legal basis (judgment 1P.293/2004 of 31 May 2005 point 4.3 Federal Court judgment 131 I xxx; Federal Court judgment 122 I 305 point 5a p. 312; 120 Ia 265 point 2a p. 266/267 and the references cited therein). The applicant invokes, however, the principle of public interest and criticises the respondent authorities for going beyond the content of the poster and engaging in an assessment of the [applicant] association’s activities. It argues that if it had generally engaged in conduct that was immoral or in breach of public order, it would have been dissolved by the courts pursuant to Article 78 of the Civil Code.

If no decision had been taken to that effect, it would not be possible to prohibit it from publicising its philosophy and world vision. 5.5 The poster in itself does not contain anything, either in its text or in its illustrations, that was unlawful or likely to offend the general public. Above the central drawing representing extra-terrestrials appears the text ‘The Message from Extraterrestrials’, without any explanation. Below that, the [applicant] association’s website address and a telephone number are printed in bolder type. The phrase ‘Science at last replaces religion’ is admittedly capable of offending the religious beliefs of certain persons, but it is merely the expression of the movement’s doctrine and cannot be described as particularly provocative.

The poster as a whole can thus clearly be seen as an invitation to visit the website of the [applicant] association or to contact it by telephone. Faced with such advertising, the authority must examine not only the admissibility of the advertisement’s message as such, but also that of its content. It is therefore legitimate to ascertain whether the website in question might contain information, data or links capable of offending people or of infringing the law. Moreover, contrary to the applicant’s allegation, an association may be criticised for opinions or activities which, without constituting grounds for dissolution within the meaning of Article 78 of the Civil Code, nevertheless justify a restriction on advertising.

5.5.1 As regards cloning, it was not the opinions expressed by the [applicant] association in favour of such practices (particularly in the book Yes to Human Cloning, published in 2001 and available via the applicant’s website) that were penalised, but the link with the company Clonaid, set up by the association itself, which proposes various practical services in this area for payment. The issue is thus not simply, contrary to what the applicant has argued, the expression of a favourable opinion of cloning, protected by Article 16 of the Constitution, but the practice of that activity, in breach of its prohibition under Article 119 § 2 (a) of the Constitution.

That provision, accepted in 1992 by the majority of the population and of the Swiss Cantons (in the form of Article 24novies (a) of the Constitution), falls in particular within a policy of protection of human dignity, according to the conception thereof that is generally shared in this country (FF 1996 III 278; see also the response of the Federal Council to a question from R. Gonseth of 9 June 1997). The applicant does not contest the unlawfulness of human cloning, especially if it is carried out for commercial gain (Section 36 § Medically-Assisted Reproduction Act; Art. 119 § 2 (e) of the Constitution). Nor can it seriously contest the fact that the link to the Clonaid website contributes to the promotion of an unlawful activity, and goes further than the mere expression of an opinion.

On that first point, which already justifies the decision under appeal, the applicant has not put forward any real relevant argument within the meaning of Art. 90 § 1 (b) of the Judicial Organisation Act. 5.5.2 On 15 October 2003 the Intercantonal Beliefs Information Centre provided information on the Raelian Movement. This information shows, among other things, that the movement apparently has a political mission. Virulently attacking democracies, which are referred to as ‘mediocracies’, it defends the notion of ‘geniocracy’, a political model based on individuals’ level of intelligence. A world government would consist of geniuses, elected by individuals whose intelligence is 10% higher than average.

Admittedly, “geniocracy” is presented as a utopia and not as a genuine political project; contrary to the finding of the Administrative Court, this doctrine does not appear likely to undermine public order or safety. However, apart from the fact that the doctrine appears to be largely inspired by eugenism, it is manifestly capable of offending the democratic and anti-discriminatory convictions that underpin the rule of law (see, in particular, the wording of the preamble to the Federal Constitution of 18 April 1999, together with Article 8 of the Constitution concerning equality and the prohibition of discrimination). 5.5.3 Lastly, according to the judgment under appeal, it cannot be considered that the Raelian Movement advocates paedophilia.

However, numerous members have apparently been investigated by the police on account of their sexual practices. According to a judgment delivered on 28 November 1997 by the District Court of La Sarine, concerning a right of reply requested by the Mouvement raëlien suisse, the remarks made by Raël in his works could lead certain adults to commit acts of sexual abuse against children. The judgment quotes extracts from works by Raël that can be downloaded from the website of the [applicant] association, according to which the sexual education of children should not only be theoretical but should consist of a sensual education aimed at showing them how to derive pleasure from it. That judgment further indicates that, notwithstanding the denial subsequently issued on this point, certain articles published in the quarterly newsletter Apocalypse described the child as a ‘privileged sexual object’.

Lastly, it is stated that a friend and a member of the Raelian Movement were convicted by the Vaucluse Assize Court and sentenced to five years’ imprisonment for sexually assaulting a 12-year-old girl. The judgment was upheld on 13 February 1998 by the Fribourg Cantonal Court. An ordinary appeal and a public-law appeal by the Mouvement raëlien were dismissed on 24 August 1998 by the Federal Court, having regard in particular to the equivocal writings of the movement’s founder or members (judgments 5P.172/1998 and 5C.104/1998). The case-file, moreover, contains various documents concerning criminal proceedings brought against members of the [applicant] association for sexual assault. A judgment of 24 January 2002 of the Lyon Court of Appeal clearly shows that acts of sexual abuse were committed by leaders of the movement against minors.

The movement’s leaders are thus said to have advocated ‘a broad sexual freedom strongly encouraging commission of the act’; they had thus corrupted young teenagers by supposedly philosophical discourse, by increasingly specific sexual fondling and by inciting them more and more forcefully, in order to satisfy ‘their sexual needs and fantasies with young girls who had just turned fifteen, and who were changing partners very quickly’. The fact that the impugned articles date from the 1980s and that there has been no conviction in Switzerland does not negate the involvement of members of the [applicant] association in acts leading to criminal sanctions. The applicant association does not dispute the fact that certain passages in the books available via its website could lead adults to abuse children.

On that point also, the applicant’s arguments do not address the grounds set out in the decision under appeal. Since acts of abuse have indeed been recorded on the part of certain members of the Raelian Movement, the argument that paedophilia is strongly condemned by the movement’s official doctrine is not decisive. 5.6 Having regard to the foregoing, the refusal issued to the applicant association appears to be justified by sufficient public-interest grounds, because it is necessary to prevent the commission of acts constituting criminal offences under Swiss law (reproductive cloning and sexual acts with children). Moreover, certain passages in the works available via the applicant’s website (in particular about the ‘sensual awakening’ of children, and ‘geniocracy’) are likely to be seriously offensive to readers.

5.7 The applicant association invokes the principle of proportionality. It points out that the poster itself contains nothing that is contrary to public order, and maintains that the measure is not appropriate to the aim pursued. 5.7.1 In accordance with Article 36 § 3 of the Constitution., any restriction on a fundamental right must be proportionate to the aim pursued. It must be appropriate to the fulfilment of that aim and any damage to private interests must be kept to a minimum (Federal Court judgment 125 I 474 point 3 p. 482 and the references cited therein).

5.7.2 In the present case, the public interest does not only consist in limiting the publicity given to the [applicant] association’s website, in view of the reservations expressed above about public order and morality; it is even more important to ensure that the State does not provide any support for such publicity by making public space available for it, which might suggest that it endorses or tolerates the opinions or conduct in question. From that perspective, the prohibition of the posters is appropriate to the aim pursued. Furthermore, the measure criticised by the applicant is confined to the display of posters in public spaces.

The [applicant] association remains free to express its beliefs by many other means of communication at its disposal (see the Murphy judgment of 10 July 2003, ECHR 2003-IX, p. 33, § 74). 5.7.3 The applicant takes the view that the authority should have suggested that it make changes to the poster in order to make the content admissible. However, even though it was aware of the objections raised against its poster campaign, the applicant itself never proposed a version of the poster that was likely to be authorised. The Administrative Court, for its part, found that the poster should be prohibited even without the reference to the website, but this seems questionable; there is no doubt, however, that the removal of the address in question would deprive the poster campaign of its object, which, as has been shown, is essentially to advertise the website itself.

It is therefore difficult to see what comprehensible meaning the poster could have had without that reference to the website and to the telephone number. 5.7.4 The impugned measure therefore respects the principle of proportionality, in all its aspects. It constitutes, for the same reasons, a restriction that is necessary ‘in a democratic society’, in particular for the protection of morals, within the meaning of Articles 9 § 2 and 10 § 2 of the ECHR.” 15. Article 119 of the Federal Constitution concerns reproductive medicine and gene technology involving human beings. That provision reads as follows: “Human beings shall be protected against the misuse of reproductive medicine and gene technology.

The Confederation shall legislate on the use of human reproductive and genetic material. In doing so, it shall ensure the protection of human dignity, privacy and the family and shall adhere in particular to the following principles: (a) All forms of cloning and interference with the genetic material of human reproductive cells and embryos are unlawful. (b) Non-human reproductive and genetic material may neither be introduced into nor combined with human reproductive material. (c) Methods of medically-assisted reproduction may be used only if infertility or the risk of transmitting a serious illness cannot otherwise be overcome, but not in order to conceive a child with specific characteristics or for research purposes; the fertilisation of human egg cells outside a woman’s body is permitted only under the conditions laid down by the law; no more human egg cells may be developed into embryos outside a woman’s body than are capable of being immediately implanted.

(d) The donation of embryos and all forms of surrogate motherhood are unlawful. (e) Trade in human reproductive material and in products obtained from embryos is prohibited. (f) The genetic material of a person may be analysed, registered or made public only with the consent of the person concerned or if the law so provides. (g) Everyone shall have access to data relating to their ancestry.”