- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 ianuarie 2011
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Restul cererii — inadmisibil
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Chuykina împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1949 și locuiește în orașul Kamenka-Dniprovska, Ucraina. La 5 februarie 1998, reclamantul a inaunțat o procedură de compensare în cadrul Curții Locale Energodar („Cortea Energodar”) împotriva unei societăți private, G., pentru vânzarea ei un set de televiziune defectuos. La 18 iunie 1998, cazul a fost transferat la Curtea Locală Kamenka-Dniprovskiy („Cortea Kamenka-Dniprovskiy”). La 28 iulie 1998, această ultimă instanță a constatat împotriva reclamantului. La 8 septembrie 1998, Curtea regională Zaporizhzhya („Curtea Zaporizhzya”) a anulat această hotărâre și a înmânat cazul la instanța de primă instanță pentru o examinare proaspătă. La 19 octombrie 1998, Curtea Kamenka-Dniprovskiy a constatat pentru reclamant.
La 24 noiembrie 1998, Curtea Zaporizhzhya a anulat această hotărâre și a trimis cazul la Curtea Kamenka-Dniprovskiy pentru o examinare proaspătă. La 19 mai 1999, după decizia președintelui Curții Zaporizhzhya, cazul a fost transferat la Curtea Locală Vasilivskiy („Curtea Vasilivskiy”). 10. La 6 septembrie 1999, cauza a fost transferată Curtei Energodar, care, într-o audiere din 26 ianuarie 2000, a lăsat reclamantul neexaminat. Reclamantul a interzis. 11. La 14 martie 2000, Curtea Zaporizhzhya a anulat decizia din 26 ianuarie 2000 și a remis cazul Curții Kamenka-Dniprovsky pentru o atenție proaspătă. 12. La 13 noiembrie 2000, cazul a fost transferat Curtei Vasilivskiy, care la 1 februarie 2001 a lăsat reclamantul neexaminat.
La 6 martie 2001, Curtea Zaporizhzhya a anulat decizia respectivă și a trimis cazul pentru o atenție proaspătă la aceeași instanță. 13. La 13 decembrie 2001, Curtea Vasilivskiy a lăsat reclamantul neexaminat. La 6 iunie 2002, Curtea Zaporizhzhya a susținut această decizie. La 13 martie 2003, Curtea Supremă a anulat hotărârile instanțelor inferioare și a trimis cazul pentru o proaspătă considerație la instanța de primă instanță. 14. La 12 februarie 2004, Curtea Energodar a permis în parte cererea reclamantului, atribuind 17.614 hryvnies ucrainene (UAH) în compensare pentru prejudiciu material și moral. 15. La 28 aprilie 2004, Curtea Zaporizhzhya a susținut că hotărârea cu amendamente minore. 16. Reclamantul nu face apel la Curtea Supremă.
17. În 2004 au fost inițiate proceduri de insolvență împotriva societății inculpate. 18. Hotărârea din 12 februarie 2004 rămâne neexecutată. 19. La 26 mai 2004, Departamentul de Justiție al Departamentului de Justiție al Comunului Energodar ( Departamentul Bailiff nu a pus în aplicare hotărârea și reclamantul s-a plâns la Curtea Energodar, care, prin hotărâri din 17 ianuarie, 23 iunie și 25 octombrie 2005 și 27 aprilie 2006, a considerat departamentul Bailiff responsabil pentru nerespectarea hotărârii din 12 februarie 2004. 21. În urma reorganizării mecanismului de stat pentru aplicarea hotărârilor, Departamentele de Stat Bailiff au fost închise fără succesori legali. Serviciile de Stat Bailiffs au fost create ca noi organisme de aplicare a legii interne relevante (a se vedea mai jos).
22. În iulie 2006, reclamantul a inaugurat o procedură împotriva Serviciului de nou-creat Energodar Bailiffs (… , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , În Curtea Energodar, care solicită compensarea pentru daunele cauzate ca urmare a neexecuției hotărârii. La 16 octombrie 2006, instanța a ordonat ca Departamentul Bailiffs, care nu mai îndeplinește funcții, dar a rămas în registrul de stat al entităților juridice, să fie alăturat ca co-apărător în acest caz. 23. La 10 noiembrie 2006, Curtea Energodar a acordat în parte cererile reclamantei și a acordat UAH 3,660 în compensație pentru prejudiciile morale cauzate de neexecuția hotărârii, care urmează să fie plătite de Departamentul de Bailiffs.
La 16 ianuarie 2007, Departamentul de Bailiffs a fost lichidat și eliminat din registrul de stat al entităților juridice. 25. La 1 martie 2007, Curtea Zaporizhzhya a examinat recursul reclamantului și a constatat că instanța de primă instanță a efectuat o evaluare corectă a relației juridice dintre părți. În plus, aceasta a anulat hotărârea în partea în care a atribuit reclamantul UAH 3.660 împotriva Departamentului Bailiffs și a anulat procedura din această parte din cauza faptului că Departamentul Bailiffs a fost lichidat fără un succesor legal. 26. La 25 iunie 2007, Curtea Supremă a respins o cerere a reclamantului de autorizare a recursului în casă.
27. Dispoziția relevantă a Constituției prevede următoarele: art. 55 „...Toată lumea este garantat dreptul de a contesta în instanță deciziile, acțiunile sau omisiunile organismelor de competență de stat, organismele autoguvernamentului local, funcționarii și ofițerii...” 28. Dispozițiile relevante ale Codului prevăd în conformitate cu art. 205. Motivele de anulare a procedurii „1. Prin hotărârea sa, o instanță anulează procedura, dacă: ... 7) o persoană juridică care a fost parte la procedură a fost lichidată.” 29. În 2005 Serviciul Bailiffs a fost restructurat în temeiul decretului nr. 320 al Cabinetului de Miniștri din 23 aprilie 2005 și a Actului Parlamentului din 23 iunie 2005 „pentru introducerea de modificări la Legea de Serviciu a Statului Bailiffs și la Actul de Procedura de Execuție”.
Decretul guvernamental de mai sus a specificat faptul că serviciile noilor judecători ar trebui create în locul departamentelor de judecători ale Ministerului Justiției. 30. În punerea în aplicare a acestei restructurări, Ministerul Justiției a emis Ordinea nr. 1482 din 19 august 2005, și aceaceasta a fost urmată de ordinele departamentelor regionale de justiție. Departamentul Regional de Justiție din Zaporizhzhya a emis o astfel de ordine la 25 august 2005 (Ordinul nr. 521/15). Conform ordinelor, departamentele judecătorilor au fost lichidate fără succesori legali și serviciile noilor judecători au fost create în locul lor ca noi persoane juridice.
4. The applicant was born in 1949 and lives in the town of Kamenka-Dniprovska, Ukraine.
On 5 February 1998 the applicant instituted proceedings for compensation in the Energodar Local Court (“the Energodar Court”) against a private company, G., for selling her a defective television set.
On 18 June 1998 the case was transferred to the Kamenka-Dniprovskiy Local Court (“the Kamenka-Dniprovskiy Court”).
On 28 July 1998 the latter court found against the applicant. On 8 September 1998 the Zaporizhzhya Regional Court (“the Zaporizhzya Court”) quashed that judgment and remitted the case to the first-instance court for fresh consideration.
On 19 October 1998 the Kamenka-Dniprovskiy Court found for the applicant. On 24 November 1998 the Zaporizhzhya Court quashed that judgment and remitted the case to the Kamenka-Dniprovskiy Court for fresh consideration.
On 19 May 1999, following a decision by the President of the Zaporizhzhya Court, the case was transferred to the Vasylivskiy Local Court (“the Vasylivskiy Court”).
On 6 September 1999 the case was transferred to the Energodar Court, which, in a hearing on 26 January 2000, left the applicant's claim unexamined. The applicant appealed.
On 14 March 2000 the Zaporizhzhya Court quashed the decision of 26 January 2000 and remitted the case to the Kamenka-Dniprovsky Court for fresh consideration.
On 13 November 2000 the case was transferred to the Vasylivskiy Court, which on 1 February 2001 left the applicant's claim unexamined. On 6 March 2001 the Zaporizhzhya Court quashed that decision and remitted the case for fresh consideration to the same court.
On 13 December 2001 the Vasylivskiy Court left the applicant's claim unexamined. On 6 June 2002 the Zaporizhzhya Court upheld that decision. On 13 March 2003 the Supreme Court quashed the decisions of the lower courts and remitted the case for fresh consideration to the first-instance court.
On 12 February 2004 the Energodar Court allowed the applicant's claim in part, awarding her 17,614 Ukrainian hryvnias (UAH) in compensation for pecuniary and non-pecuniary damage.
On 28 April 2004 the Zaporizhzhya Court upheld that judgment with minor amendments.
The applicant did not appeal in cassation to the Supreme Court.
In 2004 insolvency proceedings were initiated against the defendant company.
The judgment of 12 February 2004 remains unenforced.
On 26 May 2004 the Bailiffs' Department of the Energodar Town Department of Justice (Відділ Державної виконавчої служби міського управління юстиції в Запорізькій області – “the Bailiffs' Department”) initiated enforcement proceedings in respect of the judgment of 12 February 2004.
The Bailiffs' Department did not enforce the judgment and the applicant complained to the Energodar Court, which, by judgments of 17 January, 23 June and 25 October 2005 and 27 April 2006, found the Bailiffs' Department liable for the failure to enforce the judgment of 12 February 2004.
Following the reorganisation of the State mechanism for enforcing judgments, the State Bailiffs' Departments were closed down without legal successors. The State Bailiffs' Services were created as the new enforcement bodies (see Relevant Domestic Law below).
In July 2006 the applicant instituted proceedings against the newly created Energodar Bailiffs' Service (Державна виконавча служба у м. Енергодар – “the Bailiffs' Service”) in the Energodar Court, seeking compensation for the damage caused as a result of the failure to enforce the judgment. On 16 October 2006 the court ordered that the Bailiffs' Department, which no longer performed any functions but remained in the State register of legal entities, should be joined as a co-defendant in the case.
On 10 November 2006 the Energodar Court granted the applicant's claims in part and awarded her UAH 3,660 in compensation for non-pecuniary damage caused by the non-enforcement of the judgment, to be paid by the Bailiffs' Department. It dismissed all her claims against the newly created Bailiffs' Service as it had not been found liable for the non-enforcement of the judgment in the applicant's favour.
On 16 January 2007, the Bailiffs' Department was finally liquidated and removed from the State register of legal entities.
On 1 March 2007 the Zaporizhzhya Court examined the applicant's appeal and found that the first-instance court had made a correct assessment of the legal relationship between the parties. It further quashed the judgment in the part awarding the applicant UAH 3,660 against the Bailiffs' Department and nullified the proceedings in this part on the ground that the Bailiffs' Department had been liquidated without a legal successor.
On 25 June 2007 the Supreme Court rejected a request by the applicant for leave to appeal in cassation.
The relevant provision of the Constitution provides as follows: Article 55 “...Everyone is guaranteed the right to challenge in court the decisions, actions or omissions of bodies of State power, bodies of local self-government, officials and officers...”
The relevant provisions of the Code provide as follows Article 205. Grounds for nullification of the proceedings “1. A court shall, by its ruling, nullify the proceedings, if: ... 7) a legal person that was a party to the proceedings has been liquidated.”
In 2005 the Bailiffs' Service was restructured under Decree No. 320 of the Cabinet of Ministers of 23 April 2005 and the Act of Parliament of 23 June 2005 “on introducing amendments to the State Bailiffs' Service Act and the Enforcement Proceedings Act”. The above government decree specified that new bailiffs' services were to be created in place of the bailiffs' departments of the Ministry of Justice.
In implementing this restructuring, the Ministry of Justice issued Order No 1482 of 19 August 2005, and this was followed by orders of the regional departments of justice. The Zaporizhzhya Regional Department of Justice issued such an order on 25 August 2005 (Order No. 521/15). Under the orders the bailiffs' departments were liquidated without legal successors and the new bailiffs' services were created in their stead as new legal persons.