- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 18 ianuarie 2011
- Stat pârât
- SVN
- Concluzia
- Partly struck out of the list
- Partly inadmissible
Maj împotriva Sloveniei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 1607/06 a Ika Antonija MAJ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 18 ianuarie 2011 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 martie 2006, Având în vedere propunerile Guvernului de decontare făcute reclamantului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Ika Antonija Maj, este un național sloven care s-a născut în 1958 și trăiește în Škofja Loka. Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General.
Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 mai 1995, M.B. a instituit o procedură civilă împotriva reclamantului în Curtea de District de Kranj ( Okrožno sodišče/Kranju ), care a căutat o parte mai mare a proprietății lor comune. La o dată nedeterminată, N.P. și Z.P. au aderat la procedura ca terțe părți din partea pârților La 3 martie 2004, Curtea de district Kranj a pronunțat o hotărâre, susținând în parte reclamația M.B. și respingând restul. M.B., N.P. și Z.P. au interzis apelul. La 6 octombrie 2004, Curtea Superioră Ljubljana ( Višje sodišče v Ljubljani ) a pronunțat o hotărâre susținând apelurile și respingând cazul de reexaminare.
La 29 iunie 2005, Curtea de District Kranj a respins cererea M.B.. Reclamantul, M.B. și N.P. au interzis recursul. La 31 ianuarie 2006, Curtea Supremă Ljubljana a susținut hotărârea de primă instanță. Apoi, M.B.
a depus un recurs asupra punctelor de drept care a fost respinsă de Curtea Supremă ( Vrhovno sodišče ) la 31 august 2006. Legea internă relevantă 11. Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere neîntârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial, nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. 12. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja pendente în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a formulat o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare.
Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu… (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care părții și-a făcut propunerea, partea poate depune o cerere [ pentru satisfacție ] cu instanța competentă în temeiul prezentei Acte. Partea poate depune o cerere în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru Biroul Procuror de Stat pentru a decide dacă se procedează la soluționare.
Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe.” COMPLAINTES 13. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura civilă a fost excesiv de mult timp. De asemenea, s-a plâns că nu are un remediu intern efectiv în acest sens (art. 13 din Convenție). În scrisorile sale din 24 iunie 2009 și 9 septembrie 2009 primite de Registrul Curții la 29 iunie 2009 și, respectiv, la 11 septembrie 2009, reclamantul De asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 privind nedreptatea procedurii interne.
HOTĂRÂREA plânge cu privire la durata procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenția 14. Curtea remarcă că, după ce guvernul a primit notificarea depunerii în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură, reclamantul a primit propunerea procurorului de stat de soluționare în temeiul articolului 25 din Legea de 2006 care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și care oferă remediere pentru prejudiciu moral. De asemenea, menționează că, de atunci, reclamantul a fost în măsură să negocieze un acord cu Procuratura de Stat sau, dacă acest lucru nu ar fi reușit, să depună o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus).
Aceasta din urmă a fost considerată de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a nerespectării cerinței de timp rezonabil prevăzute la art. 6 care s-a întâmplat deja (a se vedea Pohlen/Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008, Kešelj și altele 6 împotriva Sloveniei (dec.), nr. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 și 44915/05, 19 mai 2009). 15. Curtea reiterează art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, se citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.
Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele sale, este necesar. 16. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în ceea ce privește durata procedurii și lipsa unei soluții eficace în acest sens; prin urmare, această parte a cererii ar trebui eliminată din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție de a restabili situația în lista cazurilor sale, dacă consideră că circumstanțele justifică acest lucru.
În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la nedreptatea procedurii interne, Curtea constată că decizia finală din acest caz a fost transmisă reclamantului la 3 octombrie 2006, în timp ce reclamantul și-a prezentat plângerea suplimentară numai în scrisorile sale din 24 iunie 2009 și 9 septembrie 2009, ceea ce este mai mult decât șase luni de la data deciziei finale. 18. Rezultă că această plângere a fost introdusă din timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerile despre durata procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție; declara restul cererii inadmisibil.
Marialena Tsirli Elisabet Fura Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 16007/06 by Ika Antonija MAJ against Slovenia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 18 January 2011 as a Committee composed of: Elisabet Fura, President, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 12 March 2006, Having regard to the Government’s settlement proposals made to the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS
The applicant, Ms Ika Antonija Maj, is a Slovenian national who was born in 1958 and lives in Škofja Loka. The Slovenian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Lucijan Bembič, State Attorney-General. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 9 May 1995 M.B. instituted civil proceedings against the applicant in the Kranj District Court ( Okrožno sodišče v Kranju ), seeking a larger share of their joint property.
On an undetermined date, N.P. and Z.P. joined the proceedings as third parties on the defendant’s side .
On 3 March 2004 the Kranj District Court delivered a judgment, upholding M.B.’s claim in part and rejecting the remainder. M.B., N.P. and Z.P. appealed.
On 6 October 2004 the Ljubljana Higher Court ( Višje sodišče v Ljubljani ) gave a judgment upholding the appeals and remitting the case for re-examination.
On 29 June 2005 the Kranj District Court rejected M.B.’s claim. The applicant, M.B. and N.P. appealed.
On 18 January 2006 the Ljubljana Higher Court upheld the first-instance judgment.
Subsequently, M.B. lodged an appeal on points of law which was dismissed by the Supreme Court ( Vrhovno sodišče ) on 31 August 2006.
The Supreme Court’s decision was served on the applicant on 3 October 2006. B. Relevant domestic law
The Act on the Protection of the Right to a Trial without Undue Delay (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Official Journal, No. 49/2006 – “the 2006 Act”) became operational on 1 January 2007.
Section 25 lays down the following transitional rules in relation to applications already pending before the Court: Section 25 - Just satisfaction for damage sustained prior to implementation of this Act “(1) In cases where a violation of the right to a trial without undue delay has already ceased and the party has made a claim for just satisfaction with the international court before the date of implementation of this Act, the State Attorney’s Office shall offer the party a settlement on the amount of just satisfaction within four months of the date of receipt of the case referred by the international court for the settlement procedure. The party shall submit a settlement proposal to the State Attorney’s Office within two months of the date of receipt of the proposal of the State Attorney’s Office. The State Attorney’s Office shall decide on the proposal as soon as possible and within a period of four months at the latest… (2) If the proposal for settlement referred to in paragraph 1 of this section is not acceded to or the State Attorney’s Office and the party fail to negotiate an agreement within four months of the date on which the party made its proposal, the party may lodge a claim [ for just satisfaction ] with the competent court under this Act. The party may lodge a claim within six months of receiving the State Attorney’s Office reply that the party’s proposal referred to in the previous paragraph was not acceded to, or after the expiry of the period fixed in the previous paragraph for the State Attorney’s Office to decide whether to proceed with settlement. Irrespective of the type or amount of the claim, the provisions of the Civil Procedure Act concerning small claims shall apply in proceedings before a court.” COMPLAINTS
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the civil proceedings had been excessively long. She also complained that she did not have an effective domestic remedy in this regard (Article 13 of the Convention). In her letters of 24 June 2009 and 9 September 2009 received by the Court’s Registry on 29 June 2009 and on 11 September 2009 respectively, the applicant also complained under Article 6 of the Convention and under Article 1 of Protocol No. 1 about the unfairness of the domestic proceedings. THE LAW A. Complaints about the length of the proceedings and the lack of an effective remedy in that respect under Articles 6 and 13 of the Convention
The Court notes that, after the Government had been given notice of the application under Article 54 § 2(a) of the Rules of Court, the applicant received the State Attorney’s Office’s settlement proposal under section 25 of the 2006 Act acknowledging a violation of the right to a trial within a reasonable time and offering redress for non-pecuniary damage. It further notes that the applicant has since then been in a position to either negotiate a settlement with the State Attorney’s Office or, if that would be unsuccessful, lodge a “claim for just satisfaction” in accordance with the relevant provisions of the 2006 Act (see “Relevant domestic law” above). The latter has been considered by the Court to constitute appropriate means of redressing a breach of the reasonable time requirement of Article 6 that has already occurred (see Pohlen v Slovenia (dec.), no. 28457/03, §§ 40-43, 3 June 2008, and Kešelj and 6 others v. Slovenia (dec.), nos. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 and 44915/05, 19 May 2009).
The Court reiterates Article 37 of the Convention, which in the relevant part reads as follows: “1. The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that ... (c) for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application. However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.
Having regard to the foregoing, the Court considers that it is no longer justified to continue with the examination of the application as far as it concerns the length of the proceedings and the lack of an effective remedy in that respect; therefore, this part of the application should be struck out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c). In reaching this conclusion, the Court has taken into account its competence under Article 37 § 2 of the Convention to restore the case to its list of cases if it considers that the circumstances justify such a course. B. Complaint about the unfairness of the proceedings
As to the applicant’s complaint about the unfairness of the domestic proceedings, the Court notes that the final decision in the present case was served on the applicant on 3 October 2006, while the applicant introduced her additional complaint only in her letters of 24 June 2009 and 9 September 2009, which is more that six months after the date of the final decision.
It follows that this complaint has been introduced out of time and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases with regard to the complaints about the length of the proceedings and the lack of an effective remedy in that respect under Articles 6 and 13 of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. Marialena Tsirli Elisabet Fura Deputy Registrar President