MAJ v. SLOVENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
MAJ v. SLOVENIA (CtEDO, 2011)
Decizia nr. 1607/06 a Ika Antonija MAJ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 18 ianuarie 2011 în calitate de comitet compus din: Elisabet Fura, președinte, Boštjan M. Zupančič, Ineta Ziemele, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 martie 2006, Având în vedere propunerile Guvernului de decontare făcute reclamantului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Ika Antonija Maj, este un național sloven care s-a născut în 1958 și trăiește în Škofja Loka. Guvernul sloven („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Lucijan Bembič, Procuror General. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 mai 1995, M.B. a instituit o procedură civilă împotriva reclamantului în Curtea de District de Kranj ( Okrožno sodišče/Kranju ), care a căutat o parte mai mare a proprietății lor comune. La o dată nedeterminată, N.P. și Z.P. au aderat la procedura ca terțe părți din partea pârților La 3 martie 2004, Curtea de district Kranj a pronunțat o hotărâre, susținând în parte reclamația M.B. și respingând restul. M.B., N.P. și Z.P. au interzis apelul. La 6 octombrie 2004, Curtea Superioră Ljubljana ( Višje sodišče v Ljubljani ) a pronunțat o hotărâre susținând apelurile și respingând cazul de reexaminare. La 29 iunie 2005, Curtea de District Kranj a respins cererea M.B.. Reclamantul, M.B. și N.P. au interzis recursul. La 31 ianuarie 2006, Curtea Supremă Ljubljana a susținut hotărârea de primă instanță. Apoi, M.B. a depus un recurs asupra punctelor de drept care a fost respinsă de Curtea Supremă ( Vrhovno sodišče ) la 31 august 2006. Legea internă relevantă 11. Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere neîntârziere (Zakon o varstvu pravice do sojenja brez nepotrebnega odlašanja , Jurnalul Oficial, nr. 49/2006 – „Legea 2006”) a devenit operațională la 1 ianuarie 2007. 12. Secțiunea 25 stabilește următoarele norme tranzitorii în ceea ce privește cererile deja pendente în fața Curții: Secțiunea 25 - Satisfacție echitabilă pentru prejudiciile suferite înainte de punerea în aplicare a prezentei legi „(1) În cazurile în care încălcarea dreptului la un proces fără întârziere nejustificată a încetat deja și partea a formulat o cerere de justă satisfacție față de instanța internațională înainte de data punerii în aplicare a prezentei acte, Biroul Procurorului de Stat oferă părții o soluție cu privire la valoarea satisfăcării juste în termen de patru luni de la data primirii cazului menționat de instanța internațională pentru procedura de decontare. Partea prezintă o propunere de decontare Biroului Procurorului de Stat în termen de două luni de la data primirii propunerii Biroului Procurorului de Stat. Biroul Procurorului de Stat decide asupra propunerii cât mai curând posibil și în termen de patru luni cel târziu.... (2) În cazul în care propunerea de soluționare menționată la alineatul (1) din prezenta secțiune nu este aderată la Biroul Procurorului de Stat și partea nu a negociat un acord în termen de patru luni de la data la care părții și-a făcut propunerea, partea poate depune o cerere [ pentru satisfacție ] cu instanța competentă în temeiul prezentei Acte. Partea poate depune o cerere în termen de șase luni de la primirea Biroului Procurorului de Stat pentru a răspunde că propunerea părții menționate în paragraful anterior nu a fost aderată la, sau după expirarea termenului stabilit în paragraful anterior pentru Biroul Procuror de Stat pentru a decide dacă se procedează la soluționare. Indiferent de tipul sau valoarea cererii, dispozițiile Legii de procedură civilă privind cererile mici se aplică în cadrul unei proceduri în fața unei instanțe.” COMPLAINTES 13. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura civilă a fost excesiv de mult timp. De asemenea, s-a plâns că nu are un remediu intern efectiv în acest sens (art. 13 din Convenție). În scrisorile sale din 24 iunie 2009 și 9 septembrie 2009 primite de Registrul Curții la 29 iunie 2009 și, respectiv, la 11 septembrie 2009, reclamantul De asemenea, în temeiul articolului 6 din Convenție și în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 privind nedreptatea procedurii interne. HOTĂRÂREA plânge cu privire la durata procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenția 14. Curtea remarcă că, după ce guvernul a primit notificarea depunerii în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură, reclamantul a primit propunerea procurorului de stat de soluționare în temeiul articolului 25 din Legea de 2006 care recunoaște o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil și care oferă remediere pentru prejudiciu moral. De asemenea, menționează că, de atunci, reclamantul a fost în măsură să negocieze un acord cu Procuratura de Stat sau, dacă acest lucru nu ar fi reușit, să depună o „reclamație pentru satisfacție echitabilă” în conformitate cu dispozițiile relevante ale Legii 2006 (a se vedea „Legea internă relevantă” de mai sus). Aceasta din urmă a fost considerată de Curte ca fiind mijloace adecvate de remediere a nerespectării cerinței de timp rezonabil prevăzute la art. 6 care s-a întâmplat deja (a se vedea Pohlen/Slovenia (dec.), nr. 28457/03, §§ 40-43, 3 iunie 2008, Kešelj și altele 6 împotriva Sloveniei (dec.), nr. 20674/05, 20680/05, 28380/05, 28441/05, 38861/05, 39198/05 și 44915/05, 19 mai 2009). 15. Curtea reiterează art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, se citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să ia o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că ... (c) din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolele sale, este necesar. 16. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii în ceea ce privește durata procedurii și lipsa unei soluții eficace în acest sens; prin urmare, această parte a cererii ar trebui eliminată din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 (c) Ca urmare a acestei concluzii, Curtea și-a luat în considerare competența în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție de a restabili situația în lista cazurilor sale, dacă consideră că circumstanțele justifică acest lucru. În ceea ce privește plângerea reclamantului cu privire la nedreptatea procedurii interne, Curtea constată că decizia finală din acest caz a fost transmisă reclamantului la 3 octombrie 2006, în timp ce reclamantul și-a prezentat plângerea suplimentară numai în scrisorile sale din 24 iunie 2009 și 9 septembrie 2009, ceea ce este mai mult decât șase luni de la data deciziei finale. 18. Rezultă că această plângere a fost introdusă din timp și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri în ceea ce privește plângerile despre durata procedurii și lipsa unui remediu eficace în acest sens în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Elisabet Fura Președintele adjunct al grefierului