CASE OF JECZMIENIOWSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 5-3
CASE OF JECZMIENIOWSKI v. POLAND (CtEDO, 2011)
CAUZA DE CUARTA SECȚIUNE A CUZMIENIOWSKI c. POLONIA (Depunerea nr. 747/09) JUDGMENT STRASBOURG 25 ianuarie 2011 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Jęczminiowski c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Ján Šikuta, președinte, Lech Garlicki, Mihai Poalelungi, judecători și Fatoș Aracı, Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 4 ianuarie 2011, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 747/09) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Krzysztof Jęczmieniowski („reclamantul”), la 22 decembrie 2008. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Jakub Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul a susținut, în special, că detenția sa retrasă depășește un „temp rezonabil” în sensul articolului 5 § 3 din Convenție La 7 decembrie 2009, președintele celei de-a patra secțiuni a Curții a hotărât să anunțe cererii guvernului. În conformitate cu Protocolul nr. 14, cererea a fost atribuită unui comitet de trei judecători. FACTE CIRCUMSTANCESUL CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1972 și trăiește în Varșovia. El este în prezent reținut în Centrul Recomandat de Varșovia. La 26 octombrie 2005, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de trafic de droguri, acționând într-un grup criminal organizat și înarmat. La 27 octombrie 2005, Curtea de district din Varșovia (Sād Rejonowy ) l-a retras în custodie, se bazează pe suspiciunile rezonabile că a comis infracțiunile în cauză care a fost susținută de mărturia martorilor coroanei. Acesta a considerat, de asemenea, că menținerea reclamantului în detenție a fost necesară pentru a asigura conduita corectă a procedurii, având în vedere riscul ca acesta să induce martorii să dea mărturie falsă. Curtea a subliniat, de asemenea, severitatea sentinței anticipate și caracterul complex al cauzei. Mai târziu, douăzeci și opt de membri ai acelui grup criminal au fost reținuți și acuzați în legătură cu ancheta împotriva reclamantului. Apelul reclamantului împotriva ordinului de detenție, precum și apelurile sale suplimentare împotriva deciziilor de prelungire a detenției sale și toate cererile sale de eliberare ulterioare au fost eșuate. 10. În cursul anchetei, detenția reclamantului a fost prelungită prin hotărârile Curții Regionale de Varșovia ( Sād Okregowy ) pronunțate la 12 ianuarie, 20 aprilie și 28 august 2006, precum și prin hotărârile Curții de Apel din Varșovia ( Sād Apelacyjny ) pronunțate la 24 octombrie 2006, 24 aprilie, 21 august și 23 octombrie 2007 și 26 februarie 2008. 11. În toate deciziile lor de detenție, autoritățile se bazau în mod repetat pe o suspiciune puternică de faptul că reclamantul a comis infracțiunile în cauză, care a fost susținută de dovezi de la martorii, în special de mărturia unui martor de la coroană, subliniind natura gravă a acestor infracțiuni și probabilitatea impusării unei condamnații severe asupra reclamantului. Instanțele acordă o mare importanță complexității cauzei, numărului semnificativ de persoane implicate (aproximativ 100 de persoane) și documentația voluminoasă adunătă în cadrul procedurii. Aceste considerații au condus instanța să presupună că, dacă reclamantul a fost eliberat, ar putea manipula dovezile, ar putea induce martorii să își schimbe mărturiile și să obstrugă cursul corect al procedurii. Curtea a subliniat, în mai multe ocazii, că o serie de avize ale experților trebuiau solicitate și trebuiau solicitate asistență juridică de la Suedia și Bulgaria. Nu au găsit motive speciale, astfel cum se prevede la art. 259 § 1 din Codul de Procedură Penală, care ar justifica ridicarea deținerii și impunerea unei măsuri mai puțin severe. Într-o ocazie, instanța a remarcat că o sală specială trebuie să fie rezervată pentru audieri în acest caz, având în vedere un grup criminal periculos. În plus, în decizia sa din 23 octombrie 2007, instanța a subliniat importanța de a desfășura audieri în mod regulat, pentru a se desfășura procedurile într-un termen rezonabil. 12. La 26 septembrie 2007 a fost depus un proiect de pronunțare la Curtea Regională de Varșovia. Au fost douăzeci și nouă de inculpați în acest caz, care au fost acuzați, printre altele, de numeroase conturi de trafic de droguri și deținerea ilegală de arme, comise într-un grup criminal organizat. 13. La 25 martie 2008, tribunalul de judecată a avut prima audiere. 14. În timpul procedurii de judecată, autoritățile au prelungit în continuare detenția reclamantului în cursul procesului. Detenția reclamantului a fost prelungită de hotărârile Curții de Apel din Varșovia din 26 iunie și 4 decembrie 2008 și 18 iunie 2009. Instanțele au repetat motivele acordate anterior pentru continuarea detenției reclamantei, însă au subliniat, în primele două hotărâri, că unele sarcini trebuiau să fie întreprinse de instanța de primă instanță, pentru a se încheia procedurile într-un timp rezonabil. 15. Reclamantul a fost auzit în fața instanței de judecată la 4 februarie 2009. 16. La 22 iunie 2010, Curtea de Apel din Varșovia a prelungit detenția reclamantului până la 31 octombrie 2010. 17. Procedura este încă în așteptare în fața instanței de primă instanță. II. HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ ȘI PRATICE Măsuri preventive, inclusiv detenția anterioară 18. Legea internă relevantă și practică privind impunerea deținerii în rezidenție (resztowanie tymczasowe ), motivele pentru prelungirea, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” (środki zapobiegawcze ) sunt exprimate în hotărârile Curții în cazurile Gołek v. Polonia , nr. 31330/02 , §§ 27-33, 25 aprilie 2006 și Celejewski v. Polonia , nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006. Date statistice relevante 19. Datele statistice relevante, amendamentele recente ale Codului de procedură penală destinate raționalizării procedurilor penale și a trimiterilor la materialele relevante ale Consiliului Europei pot fi găsite în hotărârea Curții în cazul lui Kauczor (a se vedea Kauczor c. Polonia , nr. 45219/06, § 27-28 și 30-35, 3 februarie 2009). La 23 iulie 2010, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală similară cu cea din cazul Tahsin Acar c. Turcia Tahsin Acar c. Turcia (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, CEDO 2003 VI) și au informat Curtea că sunt dispuși să accepte că au existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, ca urmare a lungii excesive a detenției anterioare. În ceea ce privește prejudiciile morale, Guvernul a propus acordarea 8,000 PLN reclamantului ( Guvernul a invitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 21. Reclamantul nu a fost de acord cu propunerea Guvernului și a considerat că suma propusă nu constituie suficientă satisfacție pentru daunele pe care le-a susținut. În acest sens, el a subliniat că detenția sa a fost prelungită în continuare. În sfârșit, el solicită Curții să continue examinarea cererii. 22. Curtea remarcă că, după cum a deținut deja în multe ocazii, ar putea fi adecvat, în anumite circumstanțe, să se îndepărteze o cerere sau o parte a unei cereri în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către guvernul contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. Aceasta va depinde de circumstanțele specifice dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale nu impune Curții să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar, citat mai sus, § 75 și Melnic Moldova , nr. 6923/03, § 22, 14 noiembrie 2006). 23. Potrivit jurisprudenței Curții, suma propusă într-o declarație unilaterală poate fi considerată o bază suficientă pentru eliminarea unei cereri sau a unei părți ale acesteia. Curtea va avea în vedere în acest sens compatibilitatea sumei cu propriile premii în cazuri similare, ținând seama de principiile pe care le-a dezvoltat pentru determinarea statutului de victimă și pentru evaluarea cuantumului compensației nepecuniare care urmează să fie acordată în cazul în care a constatat o încălcare a cerinței de timp rezonabil (a se vedea Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 107, CEDH 2006 ...; Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 193-215, CEHR-2006-... și Dubjakova c. Slovacia (dec.), nr. 67299/01, 10 octombrie 2004). 24. În ceea ce privește dacă ar fi necesar să se elimine prezenta cerere pe baza declarației unilaterale făcute de Guvern, Curtea constată că, în ciuda recunoașterii guvernului a unei încălcări a drepturilor reclamantului garantate în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție, reclamantul continuă să fie retras în custodie. 25. Având în vedere durata detenției reclamantei și faptul că el continuă să fie privat de libertate în presupusa încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție, Curtea constată că guvernul nu a prezentat o declarație care să ofere o bază suficientă pentru a constata că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile sale, nu impune Curții să își continue examinarea cazului (a se vedea Bienienek c. Polonia , nr. 46117/07, § 22, 1 iunie 2010). 26. Prin urmare, Curtea respinge cererea Guvernului de a ataca această parte a cererii în temeiul articolului 37 din Convenție și va continua, în consecință, examinarea admisibilității și a meritelor cazului. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 § 3 DE CONVENȚIE 27. Reclamantul s-a plâns că durata deținerii sale la recludere a fost excesivă, iar el se bazează pe art. 5 § 3 din Convenție, care, în măsura în care este relevant, citește după cum urmează: „Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (1) (c) din prezentul articol este ... dreptul la proces într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care pot apărea pentru proces.” 28. Guvernul a contestat acest argument. Admisibilitate 29. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada de merire care trebuie luată în considerare 30. Detenția reclamantului a început la 26 octombrie 2005, când a fost arestat pe baza suspiciunilor de trafic de droguri, comisă într-un grup criminal organizat și armat (a se vedea punctul 6 de mai sus). În consecință, nu a fost încă pronunțată o hotărâre în cadrul procedurii. 31. În consecință, perioada care urmează să fie luată în considerare sumele, până în prezent, până la cinci ani. Evaluarea Curții (a) Principiile generale 32. Curtea reamintește că principiile generale privind dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea procesului în suspensie, astfel cum sunt garantate de art. 5 § 3 din Convenție, au fost exprimate în o serie de hotărâri anterioare (a se vedea, printre multe alte autorități, Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 110 et seq, ECHR 2000 XI; și McKay c. Regatul Unit [GC], nr. 543/03, §§ 41-44, CEDO 2006-..., cu alte referințe. (b) Aplicarea principiilor de mai sus în cazul în cauză 33. În deciziile lor de detenție, autoritățile, în plus față de suspiciunile rezonabile împotriva reclamantului, se bazau în principal pe trei motive, și anume (1) natura gravă a infracțiunilor pe care le-a fost acuzat, (2) severitatea pe care le-a fost responsabil; (3) necesitatea de a asigura conduita corectă a procedurii, având în vedere riscul ca reclamantul să poată viola probele sau induce martorii să dea mărturii false. În ceea ce privește acestea din urmă, acestea nu au specificat, totuși, motive concrete care justifică opinia lor. 34. Reclamantul a fost acuzat de numeroase număruri de trafic de droguri, comise într-un grup criminal organizat și armat (a se vedea alineatele (6) și 12). În opinia Curții, este necesar să se țină cont de faptul că cazul în cauză se referă la un astfel de grup penal în evaluarea respectării articolului 5 § 3 (a se vedea Bāk c. Polonia , nr. 7870/04, § 57, 16 ianuarie 2007). 35. Curtea acceptă că suspiciunile rezonabile împotriva reclamantului de a fi comis infracțiuni grave ar putea justifica inițial detenția sa. De asemenea, necesitatea de a obține dovezi voluminoase și de a determina gradul presupusului de responsabilitate a fiecărui acuzat, care a acționat într-un grup penal și împotriva căruia au fost depuse numeroase acuzații de infracțiuni grave, constituie motive valabile pentru detenția inițială a reclamantului. În plus, Curtea recunoaște că perioada inițială de detenție a reclamantului ar putea fi justificată de necesitatea de a asigura conduita corectă a procedurii, în special prin obținerea unui număr de avize ale experților, precum și prin solicitarea ajutorului juridic din alte țări. 36. Într-adevăr, în cazuri precum cele actuale referitoare la grupuri criminale organizate, riscul ca un deținut, dacă este eliberat, să poată avea presiuni asupra martorilor sau a altor co-acusați sau să obstrucționeze procedura, adesea, prin natura lucrurilor, este ridicat. În acest sens, Curtea constată însă că, în toate deciziile care prelungesc detenția reclamantului, nu a apărut nici o justificare specifică a riscului că reclamantul ar manipula dovezile, ar intimida martori sau ar încerca să perturbe procesul. În absența unui alt factor capabil de a demonstra că riscul bazat pe existența efectivă a existat, acest argument nu poate fi acceptat în contextul întregii perioade. În plus, în conformitate cu autoritățile, probabilitatea impunerii unei sentințe severe asupra reclamantului a creat o presupunere că reclamantul ar obstrucționa procedura. Cu toate acestea, Curtea ar reitera faptul că, deși severitatea sentinței confruntate este un element relevant în evaluarea riscului de absolvire sau de recidivă, gravitația acuzațiilor nu poate justifica, de unul singur, perioade lungi de detenție în recludere (a se vedea Michta c. Polonia , nr. 13425/02, §§ 49, 4 mai 2006). 37. În timp ce toate aceste factori de mai sus ar putea justifica chiar și o perioadă relativ lungă de detenție, acestea nu au dat instanțelor interne o putere nelimitate de a prelungi această măsură. În acest context, Curtea ar observa că până la data respectivă nu a fost încă pronunțată o hotărâre în cadrul procedurii. 38. Având în vedere cele de mai sus, ținând seama chiar de faptul că instanțele au fost confruntate cu sarcina deosebit de dificilă de a încerca cazul implicat într-un grup criminal organizat, Curtea concluzionează că motivele furnizate de autoritățile interne nu ar putea justifica perioada generală de detenție a reclamantului. În aceste circumstanțe, nu este necesar să se examineze dacă procedurile au fost desfășurate cu o diligență specială. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție. III. ALTE VIOLAȚII ALEGATE A CONVENȚIEI 39. Invocând art. 3 și 6 § 2 din Convenție, reclamantul s-a plâns că a fost arestat în fața fiicei sale de șase ani, care au fost traumatizate de acest eveniment și că contactele sale cu copilul său au fost foarte limitate. De asemenea, a susținut că a fost șantajat de către poliție. 40. În plus, reclamantul a susținut, în baza articolului 13 din Convenție, că nu a avut un remediu eficace împotriva deciziei din 4 decembrie 2008 de extindere a detenției anterioare. 41. În ceea ce privește plângerea în temeiul articolelor 3 și 6 § 2 din Convenție, Curtea constată că reclamantul nu a justificat acuzațiile sale. 42. În ceea ce privește plângerea privind lipsa unui remediu eficace, indiferent de alte posibile motive de inadmisibilitate, Curtea nu găsește nimic în dosarul care ar putea dezvăluie orice apariție a unei încălcări a dreptului și a libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. garantate prin dispoziția invocată. 43. În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § § 3 și 4 din Convenție. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 46 AL CONVENȚIEI 44. art. 46 din Convenție prevede: „1. Înaltele părți contractante se angajează să respecte hotărârea finală a Curții în orice caz în care acestea sunt părți. Hotărârea finală a Curții se transmite Comitetului de Miniștri, care își supraveghează executarea.” 45. Recent, în cazul Kauczor c. Polonia (a se vedea Kauczor , citat mai sus, § 58 și seg. cu alte trimiteri) Curtea a afirmat că rezoluția din 2007 adoptată împreună cu numărul de hotărâri deja pronunțate și cu cazurile în curs de trecere a unei chestiuni de detenție excesivă incompatibilă cu art. 5 § 3 a demonstrat că încălcarea dreptului reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție a avut ca rezultat o problemă generalizată a defectării sistemului de justiție penală polonez care a afectat și care poate afecta în continuare în viitor, un număr încă neidentificat, dar potențial considerabil de persoane acuzate în cadrul procedurii penale. 46. Este adevărat că acest caz se referă la o persoană implicată într-un grup criminal organizat. Cu toate acestea, după cum se menționează mai sus, în timp ce acest element trebuie luat în considerare în evaluarea respectării articolului 5 § 3 și poate justifica o perioadă mai lungă de detenție decât într-un caz cu privire la un infractor individual, un membru al unui grup criminal organizat are dreptul la protecția împotriva unei detenții nerazonabile de lungă durată acordată de prezenta dispoziție (a se vedea punctele 34-35 de mai sus). Ca și în alte numeroase cazuri similare de detenție, autoritățile nu au justificat deținerea continuă a reclamantului din motive relevante și suficiente (a se vedea punctele 36-38 de mai sus). În plus, după cum a demonstrat numărul tot mai mare de hotărâri în care Curtea a constatat că Polonia a încălcat art. 5 § 3 în ceea ce privește reclamanții implicați în criminalitate organizată, prezentul caz nu este, în niciun caz, un exemplu izolat de impunere a unei detenții nejustificate și lungi, ci o confirmare a unei practici care se dovedește contrară convenției (a se vedea, Printre multe alte exemple , Celejewski v. Polonia , nr. 17584/04 , 4 mai 2006; Kākol Polonia , nr. 3994/03 , 6 septembrie 2007; Malikowski v. Polonia , nr. 15154/03 , 16 octombrie 2007 și Hilgartner v. Polonia , nr. 37976/06 , §§ 46-48, 3 martie 2009). În ceea ce privește existența unei probleme structurale și necesitatea ca statul polonez să adopte măsuri pentru remedierea situației (a se vedea Kauczor, citat mai sus, §§ 60-62). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 47. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 48. Reclamantul a solicitat 100.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudicii materiale și morale. 49. Guvernul nu a prezentat nicio observație. 50. Curtea nu discerne nicio legătură de cauzalitate dintre încălcarea constatată și prejudiciile materiale presupuse; de aceea respinge această afirmație. Pe de altă parte, consideră că reclamantul a suferit prejudicii morale care nu este suficient de compensate de constatarea unei încălcări a convenției. Având în vedere circumstanțele cauzei și evaluarea acesteia pe o bază echitabilă, Curtea atribuie reclamantului 2.000 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 51. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere pentru costuri și cheltuieli. Dobânzi implicite 52. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea privind durata detenției reclamantului admisibilă și restul cererii inadmisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 2.000 EUR (2 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 25 ianuarie 2011, în conformitate cu art. 77 § § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Aracı Ján Šikuta Președintele adjunct al grefierului