AFFAIRE MUHIN c. MOLDOVA

RESPONDENT

MDA

HOTĂRÂRE

25.01.2011

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE MUHIN c. MOLDOVA (CtEDO, 2011)

HUDOC · oficial

CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL MUHIN c. MOLDOVA (solicitarea nr. 30599/05) HOTĂRÂREA acestei hotărâri a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 13 mai 2011 STRASBURG 25 ianuarie 2011 Această hotărâre este definitivă. În cauza Muhin c. Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care se află într-un comitet compus din Ján Šikuta, președintele Lech Garlicki, Mihai Poalelungi, judecători, și Fatoș Arac La 15 august 2005, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul moldovenesc a fost reprezentat de agentul său, dl V. Grosu. Cererea a fost atribuită celei de-a patra secțiuni a Curții (art. 52) 1 din regulament. La 25 februarie 2008, președintele secțiunii a patra a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) (fostul 29 alin. 3) s-a decis, de asemenea, ca Camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. La 4 noiembrie 2010, Curtea a informat guvernul că cauza face parte dintr-o jurisprudență bine stabilită a Curții și cererea a fost atribuită unui comitet de trei judecători. Recurenta s-a născut în 1957 și își are reședința în Chișinău. Din 1989, recurenta este chiriașă într-o locuință socială. În 1996, această locuință a fost grav degradată ca urmare a construirii unei case în apropiere. La o dată nespecificată, reclamanta a solicitat în instanță obligația autorităților locale de a-i acorda la închiriere un alt apartament în loc de cel deteriorat. Prin hotărârea definitivă din 25 aprilie 2000, Tribunalul din Botanica a obligat consiliul local de la Chișinău să aloce recurentei un alt apartament. Un titlu executoriu a fost emis și transmis la 3 iulie 2000 în scopul executării. 10. În urma numeroaselor plângeri ale recurentei cu privire la neexecutarea hotărârii definitive în favoarea acesteia, printr-o hotărâre la 16 mai 2001, Tribunalul Regional din Chișinău a aplicat Consiliului local o amendă de 1 800 lei moldovenești (MDL) (aproximativ 155 EUR (EUR) 11. La 28 noiembrie 2002, Tribunalul de la Centru a întrerupt procedura de executare pe motiv că consiliul local nu dispunea de apartamente disponibile. La 4 decembrie 2003, recurenta a prezentat aprodului titlul executoriu din nou în scopul executării. 12. La 22 octombrie 2004, reclamanta a solicitat în zadar în justiție modificarea modului de executare a hotărârii definitive pronunțate în favoarea sa. 13. Din elementele dosarului reiese că hotărârea din 25 aprilie 2000 rămâne neexecutată până în prezent. ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 6 alineatul (1) și 13 DIN CONVENȚIE 14. Recurenta susține că neexecutarea hotărârii din 25 aprilie 2000 și-a încălcat dreptul de acces la o instanță, astfel cum este garantat prin art. 6 1 din Convenție și afirmă că nu dispune de o cale de atac eficientă pentru a obține executarea hotărârii definitive în favoarea acesteia, ceea ce se analizează, în opinia sa, prin încălcarea art. 13 din Convenție. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 13 Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Cu privire la admisibilitatea 16. Curtea constată că obiecțiunile nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și subliniază că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate și, prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Guvernul invocă faptul că autoritățile locale nu dispun de fonduri necesare pentru executarea hotărârii definitive în favoarea recurentei și consideră că autoritățile de executare au întreprins toate măsurile pentru a pune în aplicare hotărârea. Curtea amintește că, în prezenta cauză, deși recurenta a obținut la 25 aprilie 2000 o decizie internă definitivă prin care Consiliul local dispune să îi dea la închiriere o locuință, această decizie nu a fost nici executată integral, nici anulată sau modificată ca urmare a exercitării unei căi de atac prevăzute prin lege. Or, o autoritate a statului nu poate justifica lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție (a se vedea, printre altele, Prodan c. Moldova, citată anterior, și, mai recent, Panov c. Moldova , n 37811/04, 13 iulie 2010). 20. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, statul nu a depus toate eforturile necesare pentru a asigura executarea hotărârii judiciare favorabile recurentei. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) și art. 13 din Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 21. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 25 567 EUR pentru daunele materiale suferite și susține că această sumă reprezintă prețul unui apartament dintr-o cameră situată în Chișinău. 23. Guvernul se opune acestei teze. Potrivit hotărârii definitive din 25 aprilie 2000, consiliul local a fost obligat să dea la închiriere o locuință și nu să transfere dreptul de proprietate al acesteia. În plus, reclamanta nu a prezentat nicio dovadă care să confirme că ar fi suferit un prejudiciu material cauzat de neexecutarea hotărârii definitive 24. Curtea acceptă teza guvernului potrivit căreia hotărârea din 25 aprilie 2000 a obligat municipalitatea să acorde recurentei o locuință alternativă la închiriere. Prin urmare, pretenția recurentei cu privire la plata valorii de piață a unui apartament al unei monede este lipsită de temei juridic și trebuie respinsă. 25. În această privință, Curtea amintește că art. 46 din Convenție impune Înaltelor P ă r i contractante obligația de a se conforma hotărârilor sale definitive în toate cauzele la care sunt părți, executarea acestora fiind supravegheată de Comitetul de Miniștri. Prin urmare, printre altele, o hotărâre în care Curtea ajunge la concluzia unei încălcări impune statului pârât, în special, să aleagă, sub supravegherea Comitetului miniștrilor, măsurile generale sau individuale care urmează să fie adoptate în ordinea sa juridică națională pentru a pune capăt încălcării constatate și pentru a oferi o redresare (a se vedea, prin analogie, Scozzari și Giunta c. Italia [GC], n 39221/98 și 41963/98, § 249, CEDO 2000 VIII). Din acest motiv, Curtea rezervă Comitetului de Miniștri sarcina de a asigura adoptarea de către guvernul moldova a măsurilor necesare în raport cu concluziile prezentei hotărâri, în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul convenției. Guvernul consideră că suma solicitată este exagerată. 28. Curtea este de părere că reclamanta trebuie să fi avut în mod necesar un sentiment de dificultate și frustrare din cauza neexecutării de către stat a hotărârii pronunțate în favoarea sa. Statuând în echitate, astfel cum prevede art. 41 din Convenție, Curtea îi alocă 6 500 EUR ca prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli de judecată 29. Recurenta nu formulează nicio cerere în acest sens. Interese moratoriu 30. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă Spune că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că a existat o încălcare a articolului 13 din convenție că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni [1] , 6 500 EUR (șase mii cinci sute de euro) pentru prejudicii morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, care trebuie convertită în lei moldoves (MDL) rata aplicabilă la data regulamentului că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris la 25 ianuarie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul (CE) nr.