AFFAIRE MOCANU c. MOLDOVA

Această hotărâre este definitivă. Poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Mocanu c. Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-un comitet compus din Egbert Myjer, președinte, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, judecători, și Marialena Tsirli, Grefătoare adjunctă de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 aprilie 2011, Renunță la hotărâre, adoptată la această dată de procedură A la originea cauzei se află o cerere (n 12708/05) îndreptată împotriva Republicii Moldova și din care o resortisantă a acestui stat, domnul Valentina Mocanu ( La 5 martie 2005, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului).

Recurenta este reprezentată de domnul P. Zamfir, avocat la Chișinău. Guvernul moldovenesc a fost reprezentat de agentul său, V. Grosu. Recurenta susține o încălcare a dreptului său la un proces echitabil și o încălcare a dreptului său la protecția bunurilor sale din cauza faptului că executarea unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa. La 8 noiembrie 2007, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 alineatul (1) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei. La 4 octombrie 2010, Curtea a informat guvernul că cauza a făcut parte dintr-o jurisprudență bine stabilită a Curții, iar cererea a fost atribuită unui comitet de trei judecători.

ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA □ESPECE recurenta sa născut în 1965 și își are reședința în Cahul. În 1997, casa reclamantei a fost grav avariată ca urmare a unor intemperii. După o procedură inițiată de reclamantă, Tribunalul din Cahul a obligat primăria din Cahul, printr-o hotărâre din 19 septembrie 2003, să transfere reclamantei proprietatea asupra unui apartament de două camere. Primăria din Cahul nu a luat măsuri și hotărârea a devenit definitivă la 4 octombrie 2003. La 22 octombrie 2008, Tribunalul din Cahul a schimbat modul de executare a hotărârii definitive din 19 septembrie 2003, prin care a obligat primăria din Cahul să plătească recurentei suma de 31 000 EUR. La 23 decembrie 2009, această sumă a fost transferată în contul bancar al recurentei.

II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 10. Dispozițiile relevante de drept intern au fost identificate de Curte în cauza Prodan c. Moldova 49806/99, § 31, CEDH 2004 III (extras)). ÎN DREPT OBSERVAȚIA PRELIMINARĂ 11. printr-o scrisoare din 26 noiembrie 2010, guvernul a adus la cunoștința Curții că hotărârea definitivă pronunțată în favoarea recurentei fusese executată la 23 decembrie 2009. Acest fapt a fost confirmat de o recipisă semnată de recurentă la 19 ianuarie 2010, care purta mențiunea manuscrisă că aceasta din urmă avea mai multe pretenții cu privire la executarea hotărârii în cauză. Potrivit guvernului, această mențiune scrisă înseamnă că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea în fața Curții.

Curtea a solicitat Curții să șteargă cererea privind rolul în temeiul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. 12. Curtea constată că, deși recipisa din 19 ianuarie 2010 poartă o asemenea mențiune scrisă, reclamanta nu și-a exprimat niciodată, în corespondența sa cu Curtea, dorința de a nu-și mai menține cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. 13. Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu poate accepta argumentul guvernului cu privire la necesitatea de a elimina cauza din rol. II.

PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 DIN CONVENȚIE ȘI DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 14. Recurenta susține că executarea hotărârii din 19 septembrie 2003 a încălcat dreptul de acces la o instanță garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție, precum și dreptul său la protecția bunurilor sale, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) art. 1 din Protocolul n Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale (...) asupra admisibilității 15. Guvernanța atrage după sine neobosirea căilor de atac interne.

El consideră că a fost posibil ca reclamanta să sesizeze instanțele cu privire la o acțiune împotriva autorităților responsabile de neexecutarea hotărârii definitive pronunțate în favoarea sa pentru a obține daune-interese. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică întrebări similare cu cele din cazul de față și a constatat că … Curtea consideră că, după examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, nu s-a prezentat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. 17. În consecință, Curtea respinge excepția din partea guvernului. 18. În lumina faptelor din speță și din jurisprudență, Curtea consideră că obiecțiunile formulate pe teren ale articolelor 6 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1 ridică întrebări de fapt și de drept în raport cu Convenția care necesită o examinare de fond.

Aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond 19. Guvernul susține că executorul justiției a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura executarea hotărârii menționate. În opinia guvernului, o perioadă de aproximativ cinci ani de execuție nu poate fi considerată rezonabilă în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 20. Curtea amintește că, în prezenta cauză, deși recurenta a obținut la 19 septembrie 2003 o decizie internă definitivă prin care dispunea Consiliului local să transfere dreptul de proprietate asupra unei locuințe, această decizie nu a fost executată decât la 23 decembrie 2009, cu o întârziere de șase ani, două luni și 23 de zile.

Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, precum și a articolului 1 din Protocolul nr 1 (a se vedea, printre multe altele, Prodan menționat anterior), rezultând din executarea tardivă a unei hotărâri definitive. 21. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că: în speță, statul, responsabil pentru executarea hotărârii definitive în favoarea recurentei, nu este achitată de obligațiile sale.

22. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se desprindă de faptul că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 24. Curtea constată că revendicările reclamantului cu titlu de satisfacție echitabilă au fost primite după expirarea termenului acordat în acest scop de art. 60 din Regulamentul Curții și că nu s-a oferit nicio explicație pentru nerespectarea acestui termen.

Astfel, Curtea consideră că nu este necesar să se acorde suma în temeiul articolului 41 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, declară cererea de satisfacție echitabilă A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 din Convenție A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr respinge cererea de satisfacție echitabilă. Făcut în franceză, apoi comunicat în scris la 17 mai 2011, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Marialena Tsirli Egbert Myjer Președintele

TROISIÈME SECTION

AFFAIRE MOCANU c. MOLDOVA (Requête n o 12708/05) ARRÊT STRASBOURG 17 mai 2011 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Mocanu c. Moldova, La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant en un comité composé de : Egbert Myjer, président, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, juges, et de Marialena Tsirli, greffière adjointe de section, Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 12 avril 2011, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

6. La requérante est née en 1965 et réside à Cahul.

LE DROIT INTERNE PERTINENT

10. Les dispositions de droit interne pertinent ont été recensées par la Cour dans l’affaire Prodan c. Moldova (n o 49806/99, § 31, CEDH 2004 ‑ III (extraits)). EN DROIT I.

OBSERVATION PRÉLIMINAIRE

11. Par une lettre du 26 novembre 2010, le Gouvernement porta à la connaissance de la Cour que l’arrêt définitif rendu en faveur de la requérante avait été exécuté le 23 décembre 2009. Ce fait était confirmé par un récépissé signé par la requérante le 19 janvier 2010, portant la mention manuscrite que celle-ci n’avait plus de prétentions quant à l’exécution de l’arrêt en question. Selon le Gouvernement, cette mention écrite signifie que la requérante n’entend plus maintenir sa requête devant la Cour. Il demanda à la Cour de rayer la requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

23. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. »