CtEDO 27.01.2011 Auto

CASE OF DIMITROVA AND OTHERS v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
27.01.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 2;No violation of Art. 14
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF DIMITROVA AND OTHERS v. BULGARIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Primul și al doilea reclamant s-au născut în 1956 și 1975. Reclamanții sunt de origine romă. Primul reclamant este mama, al doilea reclamant soția, și al treilea și al patrulea solicitant frații dlui Georgi Gerasimov, de origine romă, născut în 1976. În după-amiază 30 mai 2003, dl Gerasimov și alți trei persoane de origine romă, dl V.V., dl I.I. Dl M.G., săpase cărbune într-o mină de cărbune abandonată, în Pernik. Zona era deschisă, cu mică vegetație, și accesibilă de un drum de pământ. La un moment dat, dl B.I., căruia dl M.G. se pare că datorează bani, trecuti pe cal. El a întrebat dl M.G. când va plăti datoria și cei doi au intrat într-un scurt argument. Dl Gerasimov a intervenit în apărarea dlui M.G. După aceea dl B.I. a plecat. Un timp mai târziu dl Gerasimov și tovarășii săpat cărbune și se pregăteau să plece. În acest moment dl B.I. s-a întors, însoțit de trei prieteni ai lui, dl Z.E., dl P.K. și dl N.S., în două mașini. S-au dus la o benzină în apropiere, unde au cerut personalului să cheme poliția, explicând că un prieten al lor a fost bătut. Când ofițerii de poliție au ajuns la locul luptei, ei au găsit doar domnul Gerasimov, care stătea pe teren. Întrucât el a fost grav rănit, el a fost dus la spital. 10. Mai târziu, în acea zi, poliția a inițiat o căutare pentru domnul B.I. Dl Z.E. suspectând că l-au bătut pe dl Gerasimov, dar nu le-a putut găsi. 11. Dl Gerasimov a fost admis la spital într-un comă, cu o contuzie cerebrală severă și patru răni la cap. A murit la spital la 4 iunie 2003. 12. O anchetă penală a fost deschisă la 30 mai 2003 de către procurorul regional Pernik. 13. O inspecție a locului luptei a fost efectuată la 30 mai 2003. Înregistrarea inspecției a declarat că site-ul nu a fost păstrat. Ofițerii de poliție au găsit duba care a fost folosită de dl Gerasimov și companii săi abandonați la acest loc. Parbrizul a fost cracat, oglinzile laterale de vedere spate au fost rupt și una dintre uși a avut semne de lovituri dintr-un obiect dur. Urmele de sânge au fost găsite în apropierea dubiței. Analiza ulterioră a arătat că sângele ar fi putut fi al dlui Gerasimov. Tracele de sânge au fost găsite și în interiorul dubiței. Analiza ulterioră a arătat că ar fi putut fi al dlui B.I. 14. Poliția a inspectat, de asemenea, mașinile dlui B.I. și companii lui călătoresc în. Tracele de sânge au fost găsite în unul dintre ei. La data de 31 mai 2003, poliția a inspectat mașina dlui N.S. (nu una din cele folosite cu o zi înainte) și a confiscat doi bâtăi și un cuțit. 16. La 2 iunie 2003, dl B.I., dl Z.E., dl. P.K. și dl. N.S. au fost examinați de un medic, care a descoperit că dl B.I. A avut o mică rană de cuțit pe partea inferioară a spatelui și mai multe vânătăi pe fața și corpul. Ceilalți oameni aveau de asemenea vânătăi. 17. Îmbrăcămintele purtate de domnul B.I. la 30 mai 2003 au fost, de asemenea, examinate de un expert, care a găsit tăieturi potrivite în T-shirt și jacheta lui, cel mai probabil cauzate de un cuțit. 18. O examinare post-mortem a corpului dlui Gerasimov, efectuată la 5 iunie 2003, a concluzionat că moartea a fost cauzată de o traumă cerebrală severă. A găsit o fractură multi-fragmentală a osului parietal, cu fragmente de os deprimat la 0,5 centimetri în adâncime pe o zonă de 6 x 3 centimetri. De asemenea, a găsit cinci răni la cap, o rană pe brațul drept și două vânătăi paralele asemănătoare stripei pe spate, măsurand 15 x 2 centimetri. Au existat alte vânătăi pe fața și corpul. Examinarea a concluzionat că leziunile au fost cauzate de obiecte brusce și ar fi putut fi cauzate în legătură cu o bătăi. Cele două vânăți pe spate au fost cauzate de obiecte lungi înguste. 19. Asociații dlui Gerasimov au fost interogați de un investigator la 31 mai 2003. Ei au fost încă o dată interogați în fața unui judecător la 3 iunie 2003. 20. Dl V.V. a declarat că cei patru dintre ei au plecat în duba lui să sape cărbune. Ei au avut o alegere, dar nu un cuțit. La momentul când dl B.I. a sosit cu prietenii lui, se pregăteau să plece. Dl Gerasimov stătea în partea din spate a dubiței, pe sacurile de cărbune. De îndată ce a ajuns la site-ul domnul Z.E. a început să lovească picioarele domnului Gerasimov cu o bâtătaie. În același timp, dl B.I. a strigat "Unde credeți că mergeți, voi, unde veți fugi, gypsii al naibii, care va plăti?" Dl Gerasimov a încercat să oprească atacul domnului Z.E. În timp ce cei doi lupteau, dl B.I. s-a apropiat de dl Gerasimov din spate și l-a lovit pe partea din spate a capului cu un alt liliac. Dl Gerasimov a căzut la sol. Astfel, dl Z.E. s-a întors la dl V.V. și l-a lovit cu bâta lui, în vederea capului, dar lipsește. Dl V.V. apoi a fugit. 21. Dl I.I. a declarat, de asemenea, că atunci când dl B.I. și dl Z.E. au sosit au fost transportând bâte de lemn. Dl Z.E. l-a atacat pe dl Gerasimov și în timp ce cei doi au fost de lupte, dl B.I. s-a apropiat și l-a lovit pe dl Gerasimov, ținând bâta cu două mâini. Dl I.I. nu a văzut alte lovituri pentru că a fugit, dar înainte de a face acest lucru el a văzut dl P.K. și dl N.S., de asemenea, se apropie de dl Gerasimov. El și companii lui nu au fost transporta cuți și nu a provocat atacul celorlalți. 22. Dl. M.G. a declarat că a fugit imediat după ce au sosit ceilalți bărbați, pentru că știa că îi vor învinge. 23. Doi angajați ai benzinelor unde dl. V.V., dl. I. și dl. M.G. au intrat după ce atacul a fost interogat la 9 și 10 iulie 2003. Ei au confirmat că oamenii acționaseră nervos și au spus că cineva a fost bătut. 24. Dl. B.I. A fost interogat la 31 mai 2003. El a explicat că atunci când l-a văzut pe dl Gerasimov, dl V.V., dl I.I. și dl M.G. au amenințat și a jurat la el. Mai târziu, el și prietenii săi au ieșit să caute un cal, deținut de dl N.S., care s-a pierdut. Când au ajuns la locul în care au fost Roma, acesta din urmă i-a atacat. Dl Gerasimov avea un cuțit și o alegere și l-a înjunghiat în spate. A căzut în genunchi. Cineva l-a lovit cu mânerul de lemn al unui instrument. A reușit să-l apuce și a lovit pe dl Gerasimov înapoi. 25. Dl B.I. a fost din nou interogat pe 2 și 3 iunie 2003. De data asta, el a refuzat să-l lovească pe dl Gerasimov și a spus că l-a văzut pe altcineva lovind în squaff. 26. Dl Z.E., dl P.K. Dl. N.S. a fost interogat de către investigator la 31 mai și 2 iunie 2003. La 3 iunie 2003 au fost interogați în fața unui judecător. 27. Dl. Z.E. a declarat că el și prietenii lui într-adevăr au plecat să caute calul domnului N.S.. El a fost într-una dintre mașinile cu domnul B.I. El nu știa de ce dl B.I. a abordat oamenii rom, dar ar fi trebuit să le întrebe dacă au văzut calul. Imediat după ce el și domnul B.I. au ieșit din mașină, oamenii romi i-au atacat. Dl P.K. și dl N.S., care urmaseră aproape în spatele lor în celălalt mașină, au venit la ajutorul lor, dar au fugit după ce oamenii romi i-au atacat prea. El și prietenii lui au intrat în mașinile lor și au condus departe. În mașina el a realizat că domnul B.I. a fost înjunghiat. El nu știa cum dl Gerasimov a ajuns rănit fatal. 28. Dl P.K. a spus că, la 30 mai 2003, el a fost în casa dlui B.I. atunci când dl N.S. a venit și a spus că calul său a pierdut. Cele trei oameni, împreună cu dl Z.E., au luat două mașini și au plecat în căutarea calului. La un moment dat ei au abordat oamenii romi. Dl Z.E. și dl B.I. A văzut pe cineva înjunghiat pe domnul B.I. și a fost atacat de unul dintre cei romi, care avea o bâtă și un cuțit, apoi el și domnul N.S. s-au întors în mașină și au condus, în timp ce toți oamenii romi s-au adunat în jurul domnului B.I. și al domnul Z.E. Dl. P.K. Nu știa de ce i-au atacat pe ceilalți. El a declarat că niciunul dintre prietenii săi nu avea cuțite sau lilieci. 29. Dl N.S. a declarat, de asemenea, că el și tovarășii săi îi căutase calul. La un moment dat, el și dl P.K. au văzut ceilalți oameni bătut pe domnul B.I. și pe domnul Z.E. și s-au dus la separarea lor. El a recunoscut că transportau liliaci de lemn în mașini în cazul în care au fost atacați. 30. Fratele dlui N.S. a fost interogat la 31 mai 2003 și a confirmat că în ziua anterioară calul familiei s-a pierdut. În cursul interviului investigatorul i-a întrebat: „A fost acolo când gipsii înjunghiat [Dl. B.I.] și știți cu ce l-au înjunghiat?” Fratele dlui N.S. a răspuns că nu a văzut atacul. În 20 iunie 2003, el a confirmat că au existat bâtăi de lemn în mașina familiei, dar nu știa cine le-a pus acolo. 31. Dl K.G., care lucrează în zonă, a fost intervievat pe 20 iunie 2003. El a declarat că a văzut lupta de pe drum, în timp ce conducea la un magazin din apropiere pentru a cumpăra mâncare. El nu a oprit mașina, dar a încetinit să supravegheze. El a estimat că distanța dintre el și bătălia era între optzeci și o sută de metri. El a recunoscut domnul B.I., pe care el știa, și l-a văzut luptând cu altcineva, care apoi l-a lovit cu un cuțit. Apoi toți ceilalți s-au adunat și cineva avea un bât sau un instrument de lemn. Dl K.G. nu a văzut nimic în mâinile domnului B.I. 32. Dl B.I. La 2 iunie 2003, un investigator al Serviciului Regional de Investigații de la Pernik a ordonat arestările dlui Z.E., dlui P.K. și dl N.S., constatand că există motive rezonabile de suspiciune că au acționat ca accesorii în tentativa de ucidere a dlui Gerasimov și menționând că au încercat să abscondă. Se pare că, în aceeași zi, trei dintre ei au fost arestați scurt. Cu toate acestea, nu au fost niciodată acuzați sau investigați în continuare. 34. La 3 iunie 2003, dl B.I. a fost acuzat de tentativă de crimă comisă într-o manieră deosebit de crudă și cu ferocitate extremă (art. 116 din Codul Penal, a se vedea punctul 48 de mai jos). 35. La 5 iunie 2003, Curtea Regională de Pernik l-a retras în custodie anterioară. Referindu-se la mărturia companiilor dlui Gerasimov (a se vedea punctele 20-22 de mai sus), luând în considerare faptul că acuzațiile împotriva dlui B.I. erau grave și avea condamnații anterioare, s-a constatat că existau motive de suspiciuni rezonabile împotriva dlui și un pericol că ar putea absoarce sau revoca. 36. La 11 iunie 2003, această decizie a fost susținută de Curtea de Apel Sofia. 37. Dl B.I. a fost eliberat pe cauțiune la 25 iulie 2003. 38. La 10 decembrie 2003, dl B.I. a fost acuzat în conformitate cu art. 119 din Codul Penal (a se vedea punctul 49 de mai jos) pentru cauzarea decesului dlui Gerasimov printr-o reacție disproporționată la un atac.În aceeași zi a fost interogat din nou. El a declarat că, în timpul luptei din 30 mai 2003, unul dintre cei romi l-a înjunghiat „aproape”, cuțitul și-a tăiat doar hainele, și că, când a încercat să se apere, ar fi putut lovi pe dl Gerasimov. El nu a vrut totuși să-l rănească rău. 39. Într-o hotărâre din 25 mai 2004 un procuror din partea procurorului public regional Pernik a întrerupt parțial procedurile penale împotriva dlui B.I., respingând acuzația inițială în temeiul articolului 116 din Codul penal al tentativei de crimă comise într-o manieră deosebit de crudă și cu extremă ferocitate, a adus la 3 iunie 2003 (a se vedea punctul 34 mai sus) și menținerea acuzației în temeiul articolului 119 din Codul penal de a provoca moartea printr-o reacție disproporționată la un atac. 40. În această decizie, procurorul a remarcat că existau două versiuni contradictorii ale evenimentelor – prima menținută de tovarășii dlui Gerasimov, și anume că au fost atacați fără provocare, și a doua menținută de domnul B.I. și tovarășii săi, și anume că oamenii romi le-au atacat cu lopate și cuțite imediat după sosirea lor la locul de muncă. Luând în considerare alte dovezi, și anume rapoartele examenelor medicale ale domnului B.I. și companii săi, care au arătat că au avut toate leziuni suferite (a se vedea punctul 16 de mai sus), raportul examinării T-shirt și jacheta dlui B.I., care a arătat tăieturi de cuțit potrivite (a se vedea punctul 17 de mai sus), și rapoartele medicale care stabilesc că unele din sângele găsit la locul luptei ar putea fi fost al dlui B.I. (a se vedea punctele 13-14 de mai sus), el a concluzionat că versiunea prezentată de dl B.I. pe baza acestei dovezi, procurorul a concluzionat că a existat o luptă, în cursul căreia dl B.I. au fost răniți și, acționând în auto-apărare, au lovit capul dlui Gerasimov doar o dată, cu o liliece de lemn. 41. Partidele nu sunt de acord cu privire la faptul că această decizie a procurorului public regional Pernik a fost servită la reclamanții. Reclamanții au susținut că nu au fost niciodată notificate oficial de ea. Guvernul a contestat această afirmație. Acestea au prezentat o listă a documentelor conținute în dosarul investigației, elaborată de procurorul public regional Pernik și menționând o chitanță semnată de al doilea reclamant atunci când decizia a fost servită. Totuși, Guvernul a declarat că nu pot prezenta chitanța însăși, care a fost pierdută. Acestea au prezentat, de asemenea, o cerere a autorităților judecătorești, adresată municipalității Pernik, de a fi informate cu privire la numele și adresele moștenitorilor legali ai dlui Gerasimov, în vederea depunerii lor documentelor și a certificatului care conține aceste informații, emis de municipiu. 42. Reclamanții au susținut că au vizitat în numeroase ocazii anchetatorul responsabil cu cazul pentru a întreba despre progresele anchetei, dar nu au fost furnizate informații semnificative. 43. La o dată neespecificată, dl B.I. a intrat într-o afacere cu acuzația. El a mărturisit că l-a ucis pe dl Gerasimov într-o reacție disproporționată la un atac (art. 119 din Codul Penal) și a acceptat o condamnare suspendată de trei ani de închisoare. La 22 iunie 2004, Curtea Regională de Pernik a aprobat acordul, constatand că acesta „nu a fost împotriva legii și moralității publice” și a întrerupt procedura penală. 44. Aparent, reclamanții au devenit conștienți de decizia Curții Regionale Pernik din 22 iunie 2004 din august 2004, din publicații în mass-media locală. 45. La 20 iunie 2005, prima solicitantă a solicitat Procurorului General să solicite redeschiderea procedurii penale. La 6 iulie 2005, a fost informată că acest lucru nu era posibil, deoarece termenul de un an pentru ca autoritățile judecătorești să facă o astfel de cerere a expirat la 22 iunie 2005, și că cererea sa din 20 iunie 2005 nu a fost prezentată suficient de departe pentru a permite examinarea corectă a acestuia și a pregătit o cerere de redeschidere. 46. Într-o scrisoare din 24 februarie 2010, reprezentantul inițial al reclamanților în fața Curții, dl Georgiev, a informat Curtea că în octombrie 2009, mașina sa a fost deteriorată de persoane necunoscute, care i-a constituit un risc pentru viața sa atunci când a călătorit ulterior în ea. La 17 februarie 2010, sediul organizației neguvernamentale pe care șefii ei au fost înscriși prin ordinea municipiului Pernik și au fost confiscate numeroase documente, inclusiv unele legate de prezenta cerere. 47. art. 116 § 1 alin. (6) din Codul Penal din 1968 prevede că oricine comite crimă într-o manieră deosebit de crudă și cu ferocitate extremă este responsabil pentru 15-20 de ani de închisoare sau închisoare pe viață cu sau fără dreptul la eliberare condiționată. 48. În temeiul articolului 119 din Codul Penal, cauzarea decesului de o reacție disproporționată la un atac este pedepsită cu închisoarea de până la cinci ani. 49. Dispozițiile Codului Penal privind infracțiunile cu motivații rasiale au fost rezumate în hotărârea Curții în cazul Angelova și Iliev v. Bulgaria (nr. 55523/00, §§ 60-63, ECHR 2007IX). 50. În temeiul articolului 237 § 1 din Codul de Procedință Penală din 1974, în vigoare la momentul material, autoritățile judecătorești ar putea, în anumite circumstanțe, să înceteze procedura penală. În conformitate cu art. 237 § 3, victimele infracțiunilor au trebuit să fie notificate de orice decizie de suspendare a procedurii și ar putea apela împotriva deciziei în fața districtului sau instanței regionale competente. 51. art. 237 § 6 din Codul, astfel cum a fost formulat între mai 2003 și aprilie 2006, cu condiția ca autoritățile judecătorești să nu adopte nici o decizie oficială de întrerupere a procedurii parțial penale în cazurile în care acuzațiile împotriva aceleiași persoane și în ceea ce privește aceleași fapte nu au fost modificate decât. Această dispoziție a fost în concordanță cu o decizie interpretativă anterioară a Adunării Generale a Camerelor Criminale ale Curții Supreme de Casare (Decizia interpretativă nr. 2 din 7 octombrie 2002, Nr. 2/2002 δ., Оسδ ), care a declarat: „O sarcină adusă la etapa anchetei este destinată definirii unui obiectiv general, inițial, de „lucrare” al procedurii. Acesta poate fi ajustat în funcție de dovezile colectate și examinate în cursul anchetei. În acest sens, taxa ... este instabilă, variabilă în conformitate cu evoluțiile operaționale. Diferita formulare a acuzației în ceea ce privește același act și ajustarea calificării juridice anterioare acuzării urmează dinamica procesului de anchetă și orice modificare a circumstanțelor rezultate din dovezile colectate.” Adunarea Generală a Camerelor Penale a Curții Supreme de Cassare a continuat să concludă că „în cursul procedurii preliminare, baza factuală a acuzațiilor se modifică substanțial și noile acuzații sunt aduse împotriva acuzatului, cerend o pedeapsă mai severă, aceeași sau mai lenitoare ..., procurorul este de a modifica acuzațiile și nu trebuie să adopte o decizie de declinare a procedurii penale în ceea ce privește acuzațiile inițiale.” 52. Până în mai 2003 art. 60 § 1 din Codul de Procedință Penală are dreptul victimelor crimei de a participa la toate etapele procedurii penale ca partide civile. Partidele civile au dreptul de a exercita drepturile lor procedurale în măsura necesară pentru justificarea cererii lor civile. 53. În urma unei modificări ale Codului din 30 mai 2003, participarea victimelor în calitate de părți civile a fost limitată la stadiul de proces al procedurii penale. Această dispoziție a rămas în vigoare până în aprilie 2006. 54. Negocierea plăcilor a fost prevăzută în art. 414/2010-414и din Codul de procedură penală. Procedura a fost aplicabilă în ceea ce privește anumite categorii de infracțiuni. 55. Acuzarea și apărarea ar putea încheia un acord de justificare după încheierea anchetei. Părțile trebuie să fie de acord, printre altele, dacă o infracțiune a fost comisă și asupra tipului și severității pedepsei. Procurorul ar prezenta apoi acordul în fața instanței de district sau a instanței regionale competente care l-ar examina în prezența procurorului, acuzatului și a avocatului acestuia. Dacă ar fi convins că acordul nu a fost contrar legii sau moralității, instanța va adopta o decizie de aprobare a acordului și va discontinua procedura penală. Un acord de justificare aprobat de către o instanță competentă are aceeași forță obligatorie ca o condamnare finală și condamnarea. 56. Înainte de mai 2003, participarea victimelor la negocierea motivului era obligatorie și au trebuit să consimtă acordul de justificare. În urma amendamentelor la Codul din mai 2003, în cazurile în care acordul a fost făcut în etapa preliminară a participării și a consimțământului victimelor procedurii nu mai erau obligatorii; totuși, instanța de examinare a acordului ar putea decide, de proprie inițiativă, să-și asculte reprezentanțele. 57. Dimpotrivă, dacă s-ar fi ajuns la un acord de justificare în etapa procesului, toate părțile ar trebui să acorde acordul, inclusiv victimelor, dacă s-ar fi aderat la procedura în calitate de părți civile sau procurori private. 58. art. 192 din Codul prevede că procedura penală privind infracțiunile publice de urmărire penală ar putea fi inițiată numai de către un procuror sau un investigator. Reacțiunile menționate la alineatele 48-50 de mai sus sunt acuzabile public.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă