Todorov împotriva Bulgariei

A cincea secțiune DECIZIE nr. 38454/04 de Tanko Zaprianov TODOROV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 31 ianuarie 2011 în calitate de comitet compus din: Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Mark Villiger, Zdravka Kalaydjieva, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 octombrie 2004, având în vedere decizia parțială din 2 decembrie 2008, având în vedere cererea Guvernului de a elimina cazul din lista cazurilor și textul declarației lor unilaterale făcute în vederea soluționării cererii, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cererea a fost depusă de dl Tanko Zaprianov Todorov, un cetățen bulgar care s-a născut în 1976 și este în prezent în închisoarea Plovdiv.

El a fost reprezentat în fața Curții de dna Nedeva, un avocat care practică în Plovdiv. Guvernul bulgar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna S. Atanasova, de la Ministerul Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 decembrie 1997, reclamantul a fost arestat și a doua zi a fost acuzat de crimă. La 14 octombrie 1999, el a fost inculpat. La 3 decembrie 2001, Curtea Regională Plovdiv a achitat reclamantul. Cu toate acestea, argumentul său a fost disponibil doar în 2004. Acuzația a depus un recurs împotriva achitației. Într-o hotărâre din 20 septembrie 2004 Curtea de Apel Plovdiv a anulat, a condamnat reclamantul și a condamnat-o la 17 ani de închisoare.

Cu toate acestea, această hotărâre a fost anulată de Curtea Supremă de Cassare la 13 mai 2005. După o nouă examinare a cazului, la 1 decembrie 2005, Curtea Regională Plovdiv a condamnat reclamantul pentru crimă și l-a condamnat la 17 ani de închisoare. La 16 octombrie 2006 și 30 mai 2007, hotărârea a fost susținută, respectiv, de Curtea de Apel Plovdiv și Curtea Supremă de Casezare. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că procedura penală împotriva acestuia a durat în mod nejustificat și în conformitate cu art. 13 că nu a avut măsuri eficace în acest sens.

art. 6 § 1, în măsura în care este relevant, spune: „În determinarea unei acuzații penale împotriva acestuia, toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” art. 13 spune: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate, astfel cum se prevede în [convenția], are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” La 11 ianuarie 2010, Curtea a primit o declarație unilaterală din partea Guvernului în vederea soluționării cererii. Guvernul a solicitat Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația, în special, a citit: „... Guvernul dorește să exprime ... În același timp, Guvernul recunoaște că, în circumstanțele particulare ale cazului, plângerea privind durata procedurii nu a fost remediată la nivel intern, conform art. 6 § 1 și art. 13 din Convenție.

Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de 1.600 EUR pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi convertite în bulgar [levs] la rata de schimb aplicabilă la momentul plății, și vor fi eliberate orice impozite care pot fi impuse reclamantului. Va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenția]… Prin urmare, Guvernul solicită ca această cerere să fie eliminată din lista de cauze a Curții în conformitate cu art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ … art. 37 din Convenție prevede că Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol.

În special art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea să elimine un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”.

art. 37 § 1 în amendă include prevederea că: „Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolurile în cauză.” Având în vedere recunoașterile prezentate în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele acordate în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării prezentei cereri, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (c). Având în vedere jurisprudența sa extinsă și clară privind durata procedurilor (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italia [GC], nr. 64886/01, ECHR 2006 Majewski v. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka v. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007), inclusiv în cazurile întâmpinate împotriva Bulgariei (de exemplu, Belchev v. Bulgaria) , nr. 39270/98, 8 aprilie 2004; Kolev v. Bulgaria nr. 50326/99, 28 aprilie 2005; și Gerdzhikov v. Bulgaria , nr. 4108/04, 4 februarie 2010 , Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale nu impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenție. Stephen Phillips Mirjana Lazarova Trajkovska Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 38454/04 by Tanko Zaprianov TODOROV against Bulgaria The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 31 January 2011 as a Committee composed of: Mirjana Lazarova Trajkovska, President, Mark Villiger, Zdravka Kalaydjieva, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 12 October 2004, Having regard to the partial decision of 2 December 2008, Having regard to the Government’s request to strike the case out of the list of cases and the text of their unilateral declaration made with a view to resolving the application, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The application was lodged by Mr Tanko Zaprianov Todorov, a Bulgarian national who was born in 1976 and is at present serving a sentence in Plovdiv Prison.

He was represented before the Court by Ms E. Nedeva, a lawyer practising in Plovdiv. The Bulgarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms S. Atanasova, from the Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 11 December 1997 the applicant was arrested and on the next day he was charged with murder. On 14 October 1999 he was indicted. On 3 December 2001 the Plovdiv Regional Court acquitted the applicant. However, its reasoning was only made available in 2004. The prosecution filed an appeal against the acquittal. In a judgment of 20 September 2004 the Plovdiv Court of Appeal reversed, convicted the applicant and sentenced him to seventeen years’ imprisonment.

However, that judgment was set aside by the Supreme Court of Cassation on 13 May 2005. After a fresh examination of the case, on 1 December 2005 the Plovdiv Regional Court convicted the applicant for murder and sentenced him to seventeen years’ imprisonment. On 16 October 2006 and 30 May 2007 that judgment was upheld respectively by the Plovdiv Court of Appeal and the Supreme Court of Cassation. THE LAW The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the criminal proceedings against him had lasted unreasonably long and under Article 13 that he had no effective remedies in that regard.

Article 6 § 1, in so far as relevant, reads: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...” Article 13 reads: “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.” On 11 January 2010 the Court received a unilateral declaration from the Government made with a view to resolving the application. The Government requested the Court to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration, in particular, read: “... The Government hereby wish to express ... [their] acknowledgment of the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved. At the same time, the Government admit that in the particular circumstances of the case the complaint about the length of the proceedings has not been redressed at the domestic level as required by Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention. Consequently, the Government are prepared to pay to the applicant the amount of EUR 1,600 which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into Bulgarian [levs] at the exchange rate applicable at the time of payment, and will be free any taxes that may be chargeable to the applicant.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the [Convention]… The Government, therefore, request that this application be struck out of the Court’s list of cases pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention… ” The applicant did not comment on the declaration. Article 37 of the Convention provides that the Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. In particular, Article 37 § 1 (c) enables the Court to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Article 37 § 1 in fine includes the proviso that: “However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” Having regard to the acknowledgements contained in the Government’s declaration, as well as to the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the present application, within the meaning of Article 37 § 1(c). In view of its extensive and clear case-law on length of proceedings (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007), including in cases brought against Bulgaria (see, for example, Belchev v. Bulgaria , no. 39270/98, 8 April 2004; Kolev v. Bulgaria , no. 50326/99, 28 April 2005; and Gerdzhikov v. Bulgaria , no. 41008/04, 4 February 2010), the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, the application should be struck out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Stephen Phillips Mirjana Lazarova Trajkovska Deputy Registrar President