Kharin împotriva Rusiei

Reclamantul s-a născut în 1973 și locuiește în Arkhangelsk. Potrivit Guvernului, în seara de 11 octombrie 2001, secția de poliție din districtul Oktyabrskiy a primit un apel de urgență de la un magazin local. Ofițerii de poliție au fost trimisi la magazin pentru a investiga. La sosirea lor, dl G., a informat ofițerii de poliție că un om beat, care a fost ulterior identificat ca solicitant, folosea limba ofensivă și striga în magazin, nu răspunde la reprimari și deranja lucrările magazinului. Guvernul a furnizat declarații scrise ale dlui G. și a dnei V., asistent la magazin, la 14 mai 2005. Declarațiile, în măsura în care au fost relevante, se citesc după cum urmează: „În toamna anului 2001 (octombrie) am fost de serviciu în magazin...

La aproximativ 9 p.m. un om, care era beat, a intrat în magazin și s-a dus la departamentul de vânzare a băuturilor. Apoi a avut o discuție cu un asistent la magazin, dna V. Nu știu motivul argumentului. Dna V. m-a rugat să-l calmez pe om. Când [omul] a intrat în zona de vânzări, el, fiind beat, a strigat cu voce tare, folosind limbaj ofensiv. "În toamna anului 2001 (nu-mi amintesc data), seara… , un necunoscut a intrat în magazin și, în ciuda faptului că era deja beat, a început să-i cer să vândă băuturi alcoolice, și, cererea lui fiind refuzată, a început să folosească limba ofensivă, a supărat asistenții de magazin [și] deranjand funcționarea magazinului; am aplicat gardianului în magazin [Dl G.] pentru asistență.

[Dl G.] a escortat omul de la magazin; totuși, câteva minute mai târziu, omul s-a întors și a început să hărțuiască paznicul de la magazin [Dl G.], folosind limba ofensivă, strigând că va concedia personalul de la magazin; ulterior [Dl G.] a apăsat un buton de urgență și ofițerii de poliție au sosit; [lei] au escortat omul de la magazin și l-au arestat.” 8. Reclamantul a fost dus într-un centru care a pus la îndoială departamentul de poliție din orașul Arkhangelsk. Un ofițer în serviciul de la centrul care a făcut la îndoială a elaborat raportul medical nr. 22. Raportul, furnizat Curtei de Guvern, a consistat într-un model tipărit de o pagină, în care datele, numele ofițerului și reclamantului, datele cu caracter personal ale reclamantului și circumstanțele în legătură cu arestarea acestuia au fost completate manual.

Partea relevantă a citit după cum urmează (partea pre-imprimată în scenariu roman și partea scrisă manual în italic): „Arestul a fost descoperit într-un stat intoxicat... de către o patrulă de poliție la ora 9:20 în stradă ... în apropiere de casă. [persoanele] beat a prezentat următoare [comportament] la locul arestării sale puternic miros de alcool, plimbare slab, discurs zdrobit, disorientare în timp. Un asistent medical, dna S., a efectuat un examen medical, în timpul căruia s-a identificat o stare moderată de intoxicare. Simptome (care trebuie subliniat): miros de alcool pe respirație, comportament entuziasmat, limba agresivă, viziune încețoșată, tensiunea arterială nu a fost măsurată, pulsul nu a fost măsurat, mers slab, picioare slabe, coordonarea mișcării…

De asemenea, în cadrul examinării medicale: Conștient atunci când a fost admis [în centrul de atenție]. Elevii midriatici. [Textul rămas scris la mână este ilegibil]” Raportul a fost semnat de ofițerul de serviciu, cei doi ofițeri de poliție care au escortat reclamantul la centrul de atenție, dl Sa și dl Ve, și asistentul medical, dna S. În plus, cei doi ofițeri de poliție escortatori au făcut o notă în raport, susținând că reclamantul a fost agresiv și că a încercat să inițieze o luptă. Reclamantul a refuzat să semneze raportul. La centru, mâinile reclamantului au fost legate de un pat cu „lacte moale” pentru că „a purtat agresiv și gestuat activ”. El a rămas legat timp de aproximativ o oră.

10. La 12 octombrie 2001, la aproximativ 9.40 a.m., reclamantul a fost eliberat din centru și a fost adus la Departamentul de Poliție din districtul Oktyabrskiy în cazul în care a fost elaborat un raport privind o infracțiune administrativă. Raportul a indicat că reclamantul a comis o infracțiune în temeiul articolului 158 din Codul RSFSR privind infracțiunile administrative. Reclamantul a fost arestat de poliție la 11 octombrie 2001 deoarece a fost beat, a folosit limbaj fals într-un loc public, determinând astfel ordinul public. 11. Reclamantul a fost ordonat să plătească 150 de ruble ruse (RUB, aproximativ șase euro) „pentru asistența medicală furnizată în centrul de reluare”. 12. Pe 19 octombrie 2001, ofițerii de poliție, dl Sa.

și dl Ve., a scris rapoarte similare către șeful centrului care pune la îndoială, descriind circumstanțele arestării și plasării reclamantului în centru. Potrivit ofițerilor de poliție, ca răspuns la cererea lor de a conduce o mașină de poliție, reclamantul, care a fost într-o stare moderată de intoxicație cu alcool, a început să-și zdrobească mâinile, folosind limba ofensivă și aruncând geanta în jurul. După ce a fost plasat în mașina de poliție, el a încercat să rupe barele de metal și a bătut pe ușă. De asemenea, s-a purtat agresiv în centrul care punea la îndoială, agitandu-și mâinile și încercând să înceapă o luptă. Legăturile moale i-au fost aplicate pentru o perioadă scurtă de timp. Potrivit raportului, la admiterea în centru reclamantul nu are nici un ban.

13. În aceeași zi, un șef adjunct al centrului care a pus la îndoială a elaborat un raport, menționând că, la 11 octombrie 2001, în stradă aproape de o casă, o mașină de patrulare a poliției a găsit reclamantul, care se afla într-o stare moderată de intoxicare cu alcool. Reclamantul a fost adus în centrul de atenție, unde un asistent medical, dna S., a confirmat că el este moderat beat. După ce reclamantul a fost rugat să intre într-o cameră el a rezistat, încercând să inițieze o luptă cu un ofițer, a acționat agresiv și a folosit limba ofensivă. Reclamantul a fost legat la un pat cu țesut moale de cel puțin o oră și s-a calmat. 14. Două zile mai târziu, asistentul medical, dna S., a scris o declarație explicativă adresată șefului centrului care are o atenție seriosă.

La 11 octombrie 2001, la ora 10:30, [reclamantul], care era în stare de intoxicare cu alcool, a fost adus la unitatea de datorie a centrului de atenuare. [Statul de intoxicare a fost determinat] pe următoarele motive: miros puternic de alcool pe respirație, abia în stare de a sta în picioare, mers nestabil. Coordonarea a fost afectată. Fața și albii ochilor erau împușcați de sânge, [reclamantul] nu puteau face exerciții de coordonare și era nestabil în poziția Romberg (să rămână în picioare cu ochii închisi). [Reclamantul] a fost rugat să se dezbrace pentru un examen medical suplimentar. [El] a acționat agresiv, a agitat mâinile, a încercat să înceapă o luptă și a început să-și schimbe geanta în jurul valorii.

[El] a refuzat să se dezbrace voluntar și a fost forțat să se dezbrace; [el] a refuzat să meargă într-o cameră pentru a se odihni. Legăturile moale au fost aplicate lui de la 10.30 la 11.30 p.m. pentru a preveni daune lui și altor indivizi. În acea [ora] legăturile s-au dezlănțuit. În mai multe ocazii în timp ce el a fost în camera de gândire-up el a bătut și a cerut să fie eliberat și a spus că el a fost reținut ilegal. La eliberarea sa, el nu a făcut nici o plângere, [el] a refuzat să semneze [raportul] insistând că, la admiterea lui [în centrul care i-a făcut griji] a avut bani cu el. El a primit înapoi bunuri personale în conformitate cu lista care a fost elaborată la admiterea sa.” 15. Reclamantul a cerut procurorului de la orașul Arkhangelsk să intenteze proceduri penale împotriva oficialilor din centrul de atenție, susținând că au luat ilegal peste 8.000 RUB de la el.

16. La 26 octombrie 2001, un asistent senior al Procurorului de la oraș Arkhangelsk a respins plângerea reclamantului, constatand că nu a existat nici un caz de răspuns. Asistentul senior a concluzionat că nu există dovezi care să susțină afirmația reclamantului că avea bani pe el înainte de admiterea sa în centrul de atenție. 17. Reclamantul a depus o plângere la Curtea de District Oktyabrskiy, care solicită anularea deciziei din 26 octombrie 2001. În plus, el a adus o plângere cu Curtea de district Lomonosovskiy din Arkhangelsk împotriva centrului de amenințare a Departamentului de Poliție a orașului Arkhangelsk. Deși nu se declară că, la 11 octombrie 2001, el a fost sub influența alcoolului, reclamantul a susținut că a fost arbitrar deținut în centrul de atenție pe baza unui regulament intern adoptat prin ordinul Ministerului Internului.

El susține, de asemenea, că a fost tratat rău în centru, deoarece ofițerii de poliție l-au forțat să rămână într-o poziție foarte dureroasă cunoscută sub numele de „enghițire” [ластоька]. În plus, reclamantul a susținut că a fost forțat să plătească pentru asistență medicală, deși nu a fost furnizată niciodata o astfel de asistență. 18. La 29 octombrie 2002, Curtea de District Lomonosovskiy a respins plângerea reclamantului împotriva centrului care a pus în evidență rezultatele raportului medical nr. 22 elaborat în centru la 11 octombrie 2001 și declarațiile asistentului medical, dna S., ofițerul de poliție, dl V., care a escortat reclamantul la centru și șeful centrului.

Curtea de District a constatat următoarele: „În temeiul alineatului 18 din [Regulamentul privind centrele medicale de sobering-up de la stațiile de poliție din oraș (district)], aprobat prin Ordine nr. 106 din Ministerul Internului URSS la 30 mai 1985, persoanele aflate într-o stare de intoxicare alcoolică (moderată sau severă) care se află pe străzi, grădini publice, parcuri, stații, aeroporturi și alte locuri publice, sunt duse la centrele medicale de atenție dacă aspectul lor ofensează demnitatea umană și morala publică. Datorită faptului că [reclamantul] a fost într-o stare moderată de intoxicare cu alcool, iar aspectul său – mersul său a fost nestabil, el a avut un timp greu să se mențină drept, el a vorbit incoherent, el a supărat de alcool - ofensat demnitatea umană și morala publică, funcționarii centrului care are dreptul să-l ducă la centrul care a pus pe cap și să-l păstreze acolo până când s-a trezit…

În temeiul alineatului (9) [Instrucțiunii privind prestarea de asistență medicală persoanelor transportate la centrele medicale de sobering-up], un asistent medical ... ar trebui să stabilească perioada necesară pentru ca un individ să se trezească; totuși, acesta nu ar trebui să depășească douăzeci și patru de ore. După cum urmează din documentele de caz [reclamantul] a fost reținut în centrul medical de socoteală de la 10.30 p.m. la 11 octombrie până la 9.40, la 12 octombrie 2001, care nu este mai mult de douăzeci și patru de ore.” Curtea de District a susținut, de asemenea, că plata pentru asistență medicală a fost legală și că reclamantul a plătit în mod voluntar suma RUB 150. Nu a abordat presupusa dispariție de numerar.

19. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 29 octombrie 2002. În declarația sa de recurs, el s-a plâns că a fost reținut ilegal împotriva voinței sale, că Curtea de District și-a întemeiat hotărârea numai pe declarațiile oficialilor din centrul care a făcut discernământ și că nu a fost întemeiat și a vorbit în mod incoerent înaintea deținerii sale în centrul care a făcut discernământ, nu a constituit o amenințare pentru nimeni, inclusiv pentru el însuși. 20. La 3 martie 2003, Curtea Regională Arkhangelsk a susținut hotărârea din 29 octombrie 2002, susținând motivele furnizate de Curtea de District Lomonosovskiy. 21. La 5 decembrie 2003, Curtea de District Oktyabrskiy a anulat decizia procurorului asistent din 26 octombrie 2001 și a trimis cauzele pentru o anchetă suplimentară, menționând că procurorul asistent nu a pus la îndoială reclamantului în legătură cu plângerea sa despre banii presupus deținuți în centrul de reluare.

22. Două săptămâni mai târziu, un procuror adjunct din districtul Oktyabrskiy a închis ancheta suplimentară, menționând că nu a fost posibil să pună întrebări pe solicitant. Potrivit procurorului adjunct, reclamantul nu a răspuns la convocarea trimisă de biroul procurorului în mai multe ocazii. În plus, ofițerii de poliție care au fost trimisi la locul său de reședință nu l-au putut găsi. Reclamantul a fost servit cu o copie a deciziei. Nici un recurs nu a fost urmat. „Minor acte de disordine, adică declararea obscenităților în locuri publice, solicitarea abuzivă și alte acte similare care încălcă ordinea publică și pacea, - este pedepsită cu o amendă de 10 până la 15 salarii minimi sau cu lucrări de corecție pentru una până la două luni, compusă cu reținerea de 20% de zile.” 23. Dispozițiile relevante ale Regulamentelor privind centrele medicale de sobering au citit după cum urmează: „18.

Persoanele aflate într-o stare de intoxicare cu alcool care sunt pe străzi, grădini publice, parcuri, stații, aeroporturi și alte locuri publice, sunt duse la centre medicale care aduc atenție dacă aspectul lor ofensează demnitatea umană și morala publică sau dacă au pierdut capacitatea de a merge neajutat sau ar putea provoca prejudicii altora sau pentru ei înșișiși … 44. Odată ce persoana plasată într-un centru medical de atenție, un medic îl examinează pentru a doua oară și va da opinie cu privire la posibilitatea eliberării sale. Perioada pentru a ține o persoană într-un centru de atenție nu trebuie, în orice caz, să fie mai scurtă de trei ore, dar nu mai mult de douăzeci și patru de ore ...”

6. The applicant was born in 1973 and lives in Arkhangelsk. 7. According to the Government, in the evening of 11 October 2001 the Oktyabrskiy District police station received an emergency call from a local shop. Police officers were sent to the shop to investigate. On their arrival a shop security guard, Mr G., informed the police officers that a drunken man, who was subsequently identified as the applicant, was using offensive language and shouting in the shop, not responding to reprimands and disturbing the work of the shop. The Government provided written statements made by Mr G. and Ms V., a shop assistant, on 14 May 2005. The statements, in so far as relevant, read as follows: “In the autumn of 2001 (October) I was on duty in the shop...

At approximately 9 p.m. a man, who was drunk, entered the shop and went to the department of the shop selling beverages. Subsequently he had an argument with a shop assistant, Ms V. I do not know the reason behind the argument. Ms V. asked me to calm the man down. When [the man] entered the sales area, he, being drunk, shouted loudly, using offensive language. Handwritten by me.” “In the autumn of 2001 (I do not remember the date), in the evening… , an unknown man entered the shop and, despite the fact that he was already drunk, began demanding that I sell him alcoholic beverages, and, his request being refused, he began using offensive language, offending shop assistants [and] disturbing the functioning of the shop; I applied to the guard in the shop [Mr G.] for assistance.

[Mr G.] escorted the man from the shop; however, several minutes later the man returned and began harassing the shop guard [Mr G.], using offensive language, shouting that he would fire the shop staff; subsequently [Mr G.] pressed an emergency button and police officers arrived; [they] escorted the man from the shop and arrested him.” 8. The applicant was taken to a sobering-up centre of the Arkhangelsk Town Police Department. An officer on duty at the sobering-up centre drew up medical report no. 22. The report, provided to the Court by the Government, consisted of a one-page printed template, in which the dates, the officer's and applicant's names, the applicant's personal data and circumstances surrounding his arrest were filled in by hand.

The relevant part read as follows (the pre-printed part in roman script and the part written by hand in italics): “The arrestee was discovered in an intoxicated state... by a police patrol at 9.20 p.m. in the street ... near the house. The drunken [person] exhibited the following [behaviour] at the place of his arrest strong smell of alcohol, shaky walk, scrambled speech, disorientation in time. A medical assistant, Ms S., performed a medical examination, during which a moderate state of intoxication was identified. Symptoms (which must be underlined): smell of alcohol on the breath, excited behaviour, aggressive language, blurred vision, blood pressure was not measured, pulse was not measured, shaky gait, weak legs, impaired movement coordination…

Also established during the medical examination: Conscious when admitted [to the sobering-up centre]. Mydriatic pupils. [the remaining handwritten text is illegible]” The report was signed by the officer on duty, the two police officers who had escorted the applicant to the sobering-up centre, Mr Sa. and Mr Ve., and the medical assistant, Ms S. In addition, the two escorting police officers made a note in the report alleging that the applicant was aggressive and that he had tried to initiate a fight. The applicant refused to sign the report. 9. At the centre the applicant's hands were tied to a bed with “soft ties” because he “had behaved aggressively and gestured actively”. He remained tied up for about an hour.

10. On 12 October 2001, at about 9.40 a.m., the applicant was released from the centre and brought to the Oktyabrskiy District Police Department where a report on an administrative offence was drawn up. The report indicated that the applicant had committed an offence under Article 158 of the RSFSR Code on Administrative Offences. It stated that the applicant had been arrested by the police on 11 October 2001 because he had been drunk, used foul language in a public place, thereby disturbing public order. 11. The applicant was ordered to pay 150 Russian roubles (RUB, approximately six euros) “for medical assistance provided in the sobering-up centre”. 12. On 19 October 2001 the police officers, Mr Sa.

and Mr Ve., wrote similar reports to the head of the sobering-up centre, describing the circumstances of the applicant's arrest and placement in the centre. According to the police officers, in response to their request to board a police car, the applicant, who had been in a moderate state of alcohol intoxication, had started waving his hands about, using offensive language and throwing his bag around. After he had been placed in the police car, he had attempted to break metal bars and had banged on the door. He had also behaved aggressively in the sobering-up centre, waving his hands about and attempting to start a fight. Soft ties had been applied to him for a short period of time. According to the report, on admission to the centre the applicant did not have any money.

13. On the same day a deputy head of the sobering-up centre drew up a report, stating that on 11 October 2001, in the street near a house, a police patrol car had found the applicant, who was in a moderate state of alcohol intoxication. The deputy head provided the following description of the subsequent events. The applicant had been brought to the sobering-up centre where a medical assistant, Ms S., confirmed that he was moderately drunk. After the applicant had been asked to go into a room he had resisted, trying to initiate a fight with an officer, had acted aggressively and had used offensive language. The applicant had been tied to a bed with soft tissues for no longer than an hour and had calmed down.

14. Two days later the medical assistant, Ms S., wrote an explanatory statement addressed to the head of the sobering-up centre. The statement read as follows: “On 11 October 2001, at 10.30 p.m., [the applicant], who was in a state of alcohol intoxication, was brought to the duty unit of the sobering-up centre. [The state of intoxication was determined] on the following grounds: strong smell of alcohol on the breath, barely able to stand, unsteady walk. Coordination was impaired. Speech was blurred. The face and whites of the eyes were bloodshot, [the applicant] could not do coordination exercises and was unsteady in the Romberg position (standing upright with eyes closed). [The applicant] was asked to undress for a further medical examination.

[He] acted aggressively, waved his hands about, attempted to start a fight, and began swinging his bag around. [He] refused to undress voluntarily and was forced to undress; [he] refused to go to a room to rest. Soft ties were applied to him from 10.30 to 11.30 p.m. to prevent damage to him and other individuals. During that [hour] the ties loosened up. On a number of occasions while he was in the sobering-up room he knocked and asked to be released and said that he was being detained unlawfully. On his release he did not make any complaints, [he] refused to sign [the report] insisting that on his admission [to the sobering-up centre] he had had money with him.

He was given back personal belongings in compliance with the list which had been drawn up on his admission.” 15. The applicant asked the Arkhangelsk Town Prosecutor's office to institute criminal proceedings against officials of the sobering-up centre, claiming that they had unlawfully seized more than RUB 8,000 from him. 16. On 26 October 2001 a senior assistant to the Arkhangelsk Town Prosecutor dismissed the applicant's complaint, finding that there was no case to answer. The senior assistant concluded that there was no evidence in support of the applicant's allegation that he had had money on him before his admission to the sobering-up centre. 17. The applicant lodged a complaint with the Oktyabrskiy District Court seeking annulment of the decision of 26 October 2001. In addition, he brought a complaint with the Lomonosovskiy District Court of Arkhangelsk against the sobering-up centre of the Arkhangelsk Town Police Department.

While not disputing that on 11 October 2001 he had been under the influence of alcohol, the applicant claimed that he had been arbitrarily detained in the sobering-up centre on the basis of an internal regulation adopted by an order of the Ministry of Interior. He further argued that he had been ill-treated at the centre as the police officers had forced him to stay in a very painful position known as “the swallow” [ласточка]. In addition, the applicant alleged that he had been forced to pay for medical assistance although such assistance was never provided. 18. On 29 October 2002 the Lomonosovskiy District Court dismissed the applicant's complaint against the sobering-up centre. It grounded its findings on medical report no. 22 drawn up in the centre on 11 October 2001 and statements by the medical assistant, Ms S., the police officer, Mr V., who had escorted the applicant to the centre, and the head of the centre.

The District Court found as follows: “By virtue of paragraph 18 of [the Regulations on Medical Sobering-up Centres at Town (District) Police Stations], approved by Order no. 106 of the USSR Ministry of Interior on 30 May 1985, individuals in a state of alcohol intoxication (moderate or severe) who are in streets, public gardens, parks, stations, airports and other public places, are taken to medical sobering-up centres if their appearance offends human dignity and public morals. Due to the fact that [the applicant] was in a moderate state of alcohol intoxication, and his appearance – his walk was unsteady, he had a hard time keeping himself upright, he talked incoherently, he reeked of alcohol - offended human dignity and public morals, officials of the sobering-up centre had the right to take him to the sobering-up centre and keep him there until he sobered up…

By virtue of paragraph 9 of [the Instruction on Provision of Medical Assistance to Persons Brought to Medical Sobering-up Centres] a medical assistant ... should determine the period necessary for an individual to sober up; however it should not exceed twenty-four hours. As follows from the case file materials [the applicant] was detained in the medical sobering-up centre from 10.30 p.m. on 11 October to 9.40 a.m. on 12 October 2001, which is no longer than twenty-four hours. ” The District Court also held that the payment for medical assistance had been lawful and that the applicant had paid the sum of RUB 150 voluntarily. It did not address the alleged disappearance of cash.

19. The applicant appealed against the judgment of 29 October 2002. In his statement of appeal he complained that he had been unlawfully detained against his will, that the District Court had grounded its judgment solely on statements by the officials of the sobering-up centre and that his unsteady walk and incoherent speech before his detention in the sobering-up centre had not posed a threat to anyone, including himself. 20. On 3 March 2003 the Arkhangelsk Regional Court upheld the judgment of 29 October 2002, endorsing the reasons given by the Lomonosovskiy District Court. 21. On 5 December 2003 the Oktyabrskiy District Court quashed the assistant prosecutor's decision of 26 October 2001 and sent the case for an additional inquiry, noting that the assistant prosecutor had failed to question the applicant in relation to his complaint about the money allegedly seized in the sobering-up centre.

22. Two weeks later a deputy Oktyabrskiy District Prosecutor closed the additional inquiry, noting that it was impossible to question the applicant. According to the deputy prosecutor, the applicant had not responded to summons sent by the prosecutor's office on a number of occasions. Moreover, police officers who had been sent to his place of residence could not find him. The applicant was served with a copy of the decision. No appeal followed. “Minor disorderly acts, that is utterance of obscenities in public places, abusive solicitation and other similar acts that breach the public order and peace, - shall be punishable with a fine of 10 to 15 minimum wages or with correctional works for one to two months compounded with withholding of 20% days.” 23. The relevant provisions of the Regulations on Medical Sobering-up Centres read as follows: “18.

Persons in a state of alcohol intoxication who are in streets, public gardens, parks, stations, airports and other public places, are taken to medical sobering-up centres if their appearance offends human dignity and public morals or if they have lost the ability to walk unaided or could cause damage to others or to themselves … 44. Once the person placed in a medical sobering-up centre has sobered up completely, a doctor shall examine him for the second time and give an opinion on the possibility of his release. The period for holding a person in a sobering-up centre shall, in any event, be no shorter than three hours, but no longer than twenty-four hours ...”